TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Ecumenism la Vatoped

Posted by traditiaortodoxa pe mai 28, 2014

Un sait pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist [1] relatează sub titlul ”Unitate pan-ortodoxă” despre o vizită fără precedent în Muntele Athos a unei delegaţii la nivel înalt a ereticilor monofiziţi. Alcătuită din patru pseudo-ierarhi copţi mandataţi de liderul lor papa Tawadr al II-lea, delegaţia ereticilor a fost primită la 25 mai 2014 de … stareţul mănăstirii Vatoped, arhim. Efrem, care împreună cu ceilalţi stareţi ai marilor mănăstiri de pe Athos aflate în comuniune cu patriarhia eretică de la Constantinopol, au transmis urările lor de bine liderului copţilor. S-a discutat şi despre … tradiţiile monahale monofizite şi cele ortodoxe. Delegaţia eretică s-a întâlnit apoi cu primatul bisericii oficiale a Greciei, prilej cu care s-au făcut de asemenea urări de bine reciproce între liderii celor două organisme.

Deşi poate că nu ar părea nimic deosebit pentru cei obişnuiţi deja cu ecumenismele bisericilor oficiale, este de remarcat totuşi faptul că unii dintre cei ce îşi crează o imagine de păstrători ai tradiţiei – prin promovarea iconografiei de calitate, a muzicii psaltice de tradiţie aghiorită şi a scrierilor patristice – au participat activ la acest act: este vorba despre reprezentanţii mănăstirii Vatoped.

Fotografii pe saitul pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist care a difuzat ştirea: http://theorthodoxchurch.info/blog/news/2014/05/high-level-coptic-orthodox-delegation-pays-historic-visit-to-the-monastic-republic-of-mount-athos/

NOTA:

[1]. Nu doar pseudo-ortodocşii ecumenişti se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”, ci inşişi monofiziţii se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”. Cât despre organizaţia acestor eretici, ea este una dintre manifestările concrete ale acordului de la Chambessy.

A se citi şi:

Monofiziţii şi pseudoreligia universală

Este Patriarhatul de Constantinopol centrul Ortodoxiei?

Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol

Posted in Actualitate, Apostazia oficială, Ecumenism | 2 Comments »

Este astăzi Tradiţia Ortodoxă “alternativa” “de nişă” la “mainstream”-ul oficial?

Posted by traditiaortodoxa pe septembrie 9, 2014

Pentru a putea răspunde la această întrebare cam bizară, ce foloseşte terminologia unui cititor al nostru, trebuie să privim la starea de fapt a acestui veac al apostaziei: pe lângă manifestările ecumeniste deşănţate ale pseudo-ierarhilor oficiali, realitatea vremii de azi ne prezintă un tablou trist; majoritatea celor ce “merg duminica la biserică” sunt prea adesea ocupaţi doar cu pietismul lor sentimentalist şi adogmatic, expresie a ereziei umanismului şi al ecumenismului deopotrivă, ce relativizează Adevărul de Credinţă, ori cu formalismul ritualic, ce ţine mai degrabă de înţelegerea superstiţioasă (sau mentalitatea magică), exprimat uneori şi prin felurite practici de sorginte păgânească (“băbisme”), ca şi printr-un “cult al morţilor” înţeles la fel de strâmb; (aceiaşi oameni fiind de altfel materialiştii de zi cu zi ocupaţi cu treburile lor lumeşti, pentru care mai cer ajutorul unui dumnezeu plăsmuit după chipul lor); alţii, îşi umflă pieptul de mândrie bolnăvicioasă duhovniceşte, îmbrăcându-se în retorica ereziei filetismului, iar alţii, tot atât de păruţi conservatori, proclamă cu entuziasm noi sfinţi, plăsmuiţi după chipul şi asemănarea Patriarhiei apostate de la Constantinopol – de fapt persoane ale căror învăţături încalcă flagrant Orthodoxia, propovăduind o învăţătură guruist-idolatră; cităm: „mai bine să superi pe Dumnezeu decât pe maica stareţă, căci dacă o vei supăra, cine va mai mijloci pentru tine la Dumnezeu?” sau „orice ar spune sau ar face patriarhul, tu pomeneşte-l”.

Este uimitor cum aceşti păruţi apologeţi chiar nu realizează absurdul în care se găsesc… Cum oare nu înţeleg că o asemenea pseudo-învăţătură/atitudine nu doar că anulează întreaga Istorie a Bisericii, dar că în acest fel nu s-ar mai fi păstrat niciodată Orthodoxia, iar erezia ar fi căpătat, ca în vremea apostată de astăzi, numele de învăţătură ortodoxă. Cum ar fi să ne închipuim de pildă, ca Orthodocşii ce s-au împotrivit ereziei iconoclasmului să fi înghiţit orice din partea minciuno-ierarhilor eretici păstrând comuniunea cu aceştia? Oare chiar nu îşi dau seama că cineva are interesul diavolesc să-i prostească pe toţi: clerici, monahi – odinioară conştiinţa trează şi forţa prin care a rezistat Orthodoxia în faţa tuturor vrăjmaşilor ei – şi mireni, făcând din ei nişte spălaţi pe creier? [4]

Read the rest of this entry »

Posted in Necenzurate, Praxis, Umanism | Leave a Comment »

Carte Orthodoxă Tradiţionalistă: Părintele Theodorit Aghioritul – ’Convorbiri din pustie despre ecumenism’ (Gr)

Posted by traditiaortodoxa pe august 25, 2014

Preacuviosul Părinte Ieromonah Theodorit Aghioritul, autor a numeroase lucrări theologice şi de vieţi ale sfinţilor ziloţi şi ’vechi-calendarişti’. Scrisul său poate fi caracterizat ca echilibrat/obiectiv şi profund.

Preacuviosul Părinte Ieromonah Theodorit Aghioritul, autor a numeroase lucrări theologice şi de vieţi ale sfinţilor ziloţi şi ’vechi-calendarişti’. Scrisul său poate fi caracterizat ca echilibrat/obiectiv şi profund.

un răspuns pertinent la cartea
lui Epifanie Teodoropulos, ’
Cele două extreme

Preacuviosul Părinte Theodorit Aghioritul este unul dintre theologii şi aghiografii însemnaţi ai Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (’vechi-calendariste’) din Grecia, trecut la Domnul în anul 2007 [1].

El este autorul cărţii ce poartă titlul Convorbiri din pustie despre ecumenism (Gr. Διάλογοι Της Ερήμου Περί Οικουμενισμού), Athena 1971, reeditată şi adăugită în 2002 – unul dintre cele mai pertinente răspunsuri la cartea antitradiţionalistă a preotului oficial nou-calendarist Epifanie Teodoropulos, Cele două extreme: Ecumenismul şi Zilotismul (Gr. «Τά Δύο ‘Άκρα: Οικουμενισμός καί Ζηλωτισμός») [2].

Publicarea acestei cărţi de răspuns în Grecia, ce s-a dovedit a fi de necombătut, a atras după sine prigoana asupra Cuviosului Părinte zilot, ce a culminat cu expulzarea sa din Muntele Athos, ordonată şi pusă în practică de comemoraţioniştii neo-athoniţi politic-corecţi.

Redacţia noastră oferă în format pdf spre studiu celor interesaţi – mai cu seamă cugetelor treze şi sincere din B.O.R., această carte de răspuns a Părintelui Theodorit, în limba Greacă katharevúsa, pentru a înţelege şi conştientiza, necenzurat şi ne-manipulat, potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi a Istoriei Bisericii, fenomenul zilotismului şi al aşa-numitului ’vechi-calendarism’ – respectiv necesitatea ruperii comuniunii cu pseudo-ierarhii eretici (Canon 15 Sinod I-II) şi importanţa prăznuirii dreptslăvitoare potrivit Calendarului liturgic Patristic.

pr-theodorit-dialogoi

Clic pentru descărcare
Διάλογοι Της Ερήμου Περί Οικουμενισμού

NOTE:

[1]. Dintre lucrările sale s-a tradus şi editat în limba Română doar ’Avacum Zelotul cu picioarele goale’.

[2]. Tradusă şi difuzată şi în România, sub titlul tendenţios şi batjocoritor ’Cele două extreme: Ecumenismul şi Stilismul’.

A se citi şi:

Avva Avvacum Zilotul Desculţ – Mărturisitorul credinţei în Hristos

Scurtă cronologie a rezistenţei athonite

Epistolia Preacuviosului Părinte Sava de la Esfigmenu

Isihaşti ziloţi aghioriţi cenzuraţi

Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol’ de Părintele Patric Ranson

Părinţii esfigmeniţi condamnaţi pentru vina de a fi ortodocşi

The Calendar Question de Părintele Vasilie Sakkas

Părintele Serafim Rose cenzurat!

Ancorat în Athos – Ieroschimonahul Theodosie de la Karulia

Ziloţi aghioriţi zugrăviţi în cartea prof. Constantine Cavarnos ‘Ancoraţi în Dumnezeu

Posted in Chipuri Duhovniceşti ale Rezistenţei, Cărţi şi materiale Ortodoxe tradiţionaliste, Grecia, Ελληνικά, Necenzurate, Părintele Theodorit Aghioritul, Rezistenţa Ortodoxă, Sfântul Munte Athos | 2 Comments »

1992: Interviu cu Părintele Patric Ranson ‘Marea iubire constă în a spune Adevărul’

Posted by traditiaortodoxa pe august 22, 2014

~ † ~

În 1992, cu puţin înainte de trecerea la Domnul a pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson, etnologul şi teologul român Costion Nicolescu lua un interviu părintelui la Paris. Interviul a fost publicat în suplimentul cultural al ziarului Cotidianul, Alfa şi Omega, ce apărea la acea vreme şi era editat de acelaşi autor.

Deşi un interviu de prezentare, acest material are aceiaşi acurateţe şi forţă ca orice izvodea inima şi mintea neostenitului Părinte Patric, aflate, fără putinţă de tăgadă, sub înrâurirea Sfântului Duh, temelia statorniciei sale în Adevăr.

Rămas până astăzi unul din materialele de referinţă cu privire la Orthodoxia Tradiţionalistă/Mişcarea Orthodoxă Tradiţionalistă (sau ‘vechi-calendaristă’) – despre care se auzea atunci pentru prima dată în spaţiul nostru românesc, se cuvenea, fără îndoială, a fi restituit tuturor celor interesaţi – umilă lucrare pe care redacţia noastră o săvârşeşte acum cu multă bucurie, cu ajutorul şi spre slava lui Dumnezeu.

Iată aşadar acest interviu, precedat de cuvintele autorului (în parte retraduse din limba franceză).

Părintele Patric Ranson

Părintele Patric

Un om uriaş de statură, cu o inimă de o rară bunătate şi generozitate, entuziast, elocvent, plin de însufleţire. Purta un fes preoţesc de felul celor ruseşti sau sârbeşti, coborât până pe sprâncene, dându-i un aer oarecum teribil, subliniindu-i scânteierea ochilor şi lăsând impresia că te afli în faţa unei forţe dezlănţuite, de nestăvilit. Fără fes, părea cu mult mai tânăr şi mai puţin dezlănţuit. Avea pregătire filosofică.

El este teologul Frăţiei, fiind bine pus la punct cu dogmele şi canoanele Bisericii, cu istoria ei, cu opera Sfinţilor Părinţi, dar şi cu cea a marilor teologi contemporani. Are darul rar de a descoperi şi a combate devierile dogmatice şi canonice, chiar atunci când ele se ascund sub exprimări sau gesturi aparent nevinovate.

Alfa şi Omega, №2, 24 decembrie 1992

Părintele Patric este unul dintre cugetele strălucite, vii, un străjer al teologiei ortodoxe contemporane. Întreaga sa viaţă şi-a dedicat-o, fără rezerve, Adevărului de Credinţă Ortodox. A-l da la o parte zicând că era un ‘stilist’, ar fi nu doar o greşeală, ci şi o impietate. Nu era preocupat de ‘stilul vechi’, ci de chestiunea adevărului dogmatic într-o lume ortodoxă care prea începe să relativizeze totul.

El a înţeles foarte bine şi a explicat tuturor celor ce voiau să-l asculte, că o dragoste adevărată nu poate exista fără mărturisirea deplină a Adevărului de Credinţă.

Alfa şi Omega, №4, 16 aprilie 1993

Păstrez şi astăzi, după aproape 10 ani, mireasma arzătoare a prieteniei sale vulcanice, revărsate cu inegalabilă generozitate asupra mea.

Riscul de a fi ortodox, Ed. Σοφία, Bucureşti 2002

 

Marea iubire constă în a spune Adevărul

Interviu cu Părintele Patric Ranson
realizat de Costion Nicolescu

 

Când şi cum a fost creată Frăţia Ortodoxă a Sfântului Grigorie Palama ?

– Frăţia Ortodoxă a fost creată în anul 1983 şi revista sa teologică, Lumina Taborului, a apărut în anul următor. Eram câţiva ortodocşi francezi în diferite oraşe ale Franţei, unii cadre didactice universitare, alţii studenţi şi alţii având diferite profesiuni Toţi voiam să facem cunoscute teologia şi comorile vieţii ortodoxe în lumea Europei Occidentale, din ce în ce mai secătuită spiritual. Mai întâi am creat Centrul de Studii Teologice Sfântul Grigorie Palama, am ţinut conferinţe la Şcoala Normală Superioară din strada Ulm, ceea ce ne-a permis să constatăm confuzia contemporanilor noştri: de fapt, cei mai mulţi dintre catolicii şi protestanţii veniţi să asculte conferinţele noastre despre Ortodoxie nu ştiau nimic despre propria lor tradiţie. Trebuia deci să le explicăm mai întâi propria lor teologie, înainte de a le arăta prin ce anume ea se îndepărta de teologia revelată a Prorocilor, a Apostolilor, a Sfinţilor Părinţi, care este teologia Bisericii Ortodoxe.

Am vrea să spunem fraţilor noştri români în ce măsură s-au pierdut criteriile unei judecăţi sănătoase în Europa Occidentală. Cea mai mare parte a ideologiilor, doctrinelor politice şi filosofilor sunt uzate pentru că, la un moment dat, ele nu mai sunt capabile să ofere criterii care să le facă acceptabile. Profund convinşi că din vremurile apostolice numai Biserica Ortodoxă a lui Hristos este criteriul absolut, revelat, dumnezeiesc şi omenesc, atât pentru spiritualitate, cât şi pentru dogme, că singur Hristos oferă o soluţie tuturor problemelor omului, noi am vrut să spunem aceasta semenilor noştri şi am întemeiat Frăţia Ortodoxă a Sfântului Grigorie Palama.

Cine sunt membrii acestei Frăţii ?

Read the rest of this entry »

Posted in Apostazia oficială, Împotriva teologiei moderniste, Calendarul Ortodox al Părinţilor, Chipuri Duhovniceşti ale Rezistenţei, Cărţi şi materiale Ortodoxe tradiţionaliste, Ecumenism, Franţa, Modernism, Predania Orthodoxiei, Părintele Patric Ranson, Recuperări, Rezistenţa Ortodoxă, Schimbarea Calendarului, Umanism | Leave a Comment »

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Posted by traditiaortodoxa pe mai 7, 2014

Am primit de curând din spaţiul basarabean pe adresa de e-mail a redacţiei noastre o Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist semnată Frăţia Ortodoxă Sf. Ignatie Briancianinov, pe care citind-o am considerat că se cuvine să o publicăm, deoarece reprezintă un document ecleziologic tradiţionalist pertinent, alcătuit într-o manieră concisă şi având o argumentaţie de bun simţ.

Următoarele subpuncte ale capitolului IV. Rămânerea în comuniune cu ecumeniştii – argumente şi contraargumente ne-au atras mai cu seamă atenţia – la care considerăm că se oferă răspunsuri de bun simţ:

– „Trebuie să rămânem în „Bisericile canonice”
– „Îngrădirea de ecumenişti este schismă”
– „Ereticii trebuie dintâi osândiţi de un sinod ortodox”
– „Îngrădirea de eretici este recomandată de canoane, dar nu este
obligatorie”
– „Ecumenismul e o părere privată a episcopului şi nu ne afectează”
– „Încă nu a avut loc un sinod tâlhăresc”
– „Comuniunea cu ecumeniştii trebuie păstrată din iconomie”
– „Mulţi părinţi cu viaţă sfântă nu au rupt comuniunea cu ierarhii
ecumenişti”

Un document pe care îl socotim aşadar de folos pentru cei cu adevărat interesaţi de studiul – şi praxisul – învăţăturii de Credinţă Orthodoxe. (Pentru a-l putea descărca sau citi, clic pe imaginea de mai jos)

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Posted in Actualitate, Apostazia oficială, Cărţi şi materiale Ortodoxe tradiţionaliste, Ecleziologie | 1 Comment »

Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări

Posted by traditiaortodoxa pe martie 13, 2014

7/20 martie 2014: Întâistătătorul noii structuri sinodale, Calinic, dimpreună cu Chiprian al II-lea, mitropolitul fostului grup sinodal cunoscut sub numele de ”chiprianit”, stând de-a dreapta şi de-a stânga tronului arhieresc din arhondaricul Mănăstirii de la Fili, pe care tronează fotografia fostului întemeietor Chiprian.

7/20 martie 2014: Întâistătătorul noii structuri sinodale, Calinic, dimpreună cu Chiprian al II-lea, mitropolitul fostului grup sinodal cunoscut sub numele de ”chiprianit”, stând de-a dreapta şi de-a stânga tronului arhieresc din arhondaricul Mănăstirii de la Fili, pe care tronează fotografia fostului întemeietor Chiprian.

Acelaşi ierarh Calinic, slujind panihida la mormântul fostului întemeietor al ’chiprianismului’.

Acelaşi ierarh Calinic, slujind panihida la mormântul fostului întemeietor al ’chiprianismului’.

Învăţătura ecleziologică de căpătâi a lui Chiprian de Fili este aceea a existenţei Tainelor la nou-calendarişti şi în Bisericile oficiale ecumeniste, până la condamnarea de către un Sinod Ecumenic.

’Chiprianismul’ susţine că hotărârile unui Sinod local – precum anatema ROCOR din 1983 împotriva ereziei ecumenismului – pot fi validate doar de un viitor ’Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe’ asemănător Sinoadelor Ecumenice. (A se vedea nu doar ’Tezele Ecleziologice’ ale lui Chiprian de Fili, ci şi Acordul comun ce a stat la temelia unirii dintre cele două grupuri sinodale, Cap. VII. pct. 3).

În încercarea de a dogmatisi/justifica pretinsa existenţă a harului sfinţitor în Taine la ereticii ecumenişti, ’chiprianismul’ răstălmăceşte eretic sintagma Sfântului Ioann Gură de Aur „mădularele bolnave ale Bisericii” care se referă strict la păcătoşii ce caută vindecarea în Biserică, văzută ca spital, şi nicidecum la eretici, care prin erezia lor ies în afara ei, dimpreună cu cei ce continuă să păstreze comuniunea cu aceştia.

Mulţi istorici, analişti şi comentatori din sfera Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste cred că schisma chiprianită a apărut ca reacţie împotriva anatemei ROCOR asupra ecumenismului; anatema fiind pronunţată în 1983, iar Chiprian lansându-şi tezele ecleziologice în 1984.

În Duminica a III-a a Postului Mare din acest an (2014) a avut loc în Grecia unirea dintre GOC-Calinic (cunoscut ca sinodul ”kiousit”, după numele fostului întâistătător Hrisostom Kiousis) şi ’Sinodul în Rezistenţă’ (cunoscut ca sinodul ”chiprianit”, după numele fondatorului) şi intrarea în comuniune deplină cu grupurile sinodale aflate până atunci în comuniune cu ’Sinodul în Rezistenţă’: sinoadele ’de stil vechi’ din Bulgaria (practic un exarhat ”chiprianit”), din România (Slătioara) şi ROCOR-Agatanghel (aripa desprinsă din ROCOR-Lavru după unirea cu Moscova, care a rămas în continuare în comuniune cu sinodul ”chiprianit”). Această unire a fost exprimată prin împreună-slujirea ce s-a săvârşit cu acest prilej.

Unirea s-a întemeiat pe un proiect comun adoptat de cele două grupuri sinodale, un acord între GOC-Calinic şi ’Sinodul în Rezistenţă’, ce se dovedeşte a fi mărturisirea de credinţă comună. Documentul, intitulat ”Adevărata Biserică Ortodoxă în faţa ereziei ecumenismului”, se referă şi la una dintre chestiunile ecleziologice care a stârnit de-a lungul vremii multe discuţii în lumea jurisdicţiilor Orthodoxe tradiţionaliste: existenţa Tainelor în jurisdicţiile oficiale.

Această chestiune face mai cu seamă acum obiectul polemicilor: mulţi văd în ea biruinţa ”chiprianiţilor” asupra ”kiousiţilor”, şi nu neîntemeiat, căci mărturisirea de credinţă oficială a GOC-Calinicos, era potrivit hotărârilor sinodale contemporane din 1935, 1950 şi 1974 absenţa harului de la nou-calendarişti. Noua formulare, în care se renunţă la categoric şi se introduce echivocul sau ambiguitatea – probabil pentru o mai lesnicioasă reinterpretare în funcţie de interes, nesocoteşte după părerea noastră atât Sigilionul de la 1583 cât şi anatema împotriva ereziei ecumenismului din 1983 a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), care anatemizează ereticii ecumenişti şi pe cei ce păstrează cu bună ştiinţă comuniunea cu aceştia (ierarhi, clerici, monahi, mireni). Desigur, aceasta este o formulare de compromis, ce vădeşte cedarea ”kiousiţilor” în favoarea ”chiprianiţilor”, fiindcă una dintre ”dogmele” de căpătâi ale ”chiprianiţilor” este şi aceea că numai un Sinod Ecumenic poate valida ceea ce a hotărât un Sinod local (a se vedea mai cu seamă punctul 6 din capitolul VI şi capitolul VII ale documentului, dar şi Scrisoarea deschisă de protest care tratează pe larg această chestiune). Noi însă, vedem mai degrabă în această reformulare o cale deschisă sau o punte către conservatorii din Bisericile oficiale – cum ar fi probabil teologii Theodor Zissis, Dimitrie Tselengidis sau Gheorghe Metallinos sau chiar către ierarhi cum ar fi Serafim de Pireu – şi către alte persoane care nu mai suferă comuniunea cu pseudo-ierarhii eretici ecumenişti (care pregătesc deja pentru 2016 un pseudo-sinod ”mare şi extraordinar” de sorginte antihristică), dar cărora în acelaşi timp le vine greu să creadă că Bisericile oficiale din care vin nu mai au har; credem că se urmăreşte astfel pentru viitor şi o posibilă unire cu conservatorii – mai exact spus, o trecere a acestora în tabăra tradiţionaliştilor – în vederea convocării unui Mare Sinod, ca alternativă la pseudo-sinodul antihristic al oficialilor din 2016. Şi, în definitiv, ce-i împiedică pe toţi să se aşeze la aceiaşi masă pentru a discuta probleme canonice şi dogmatice, dacă sunt sinceri?

Read the rest of this entry »

Posted in Actualitate, Documente Oficiale Sinodale, Ecleziologie, Necenzurate, Ştiri | 4 Comments »

Protest antiecumenist al Orthodocşilor tradiţionalişti din Tesalonic

Posted by traditiaortodoxa pe ianuarie 19, 2014

Un grup de credincioşi Orthodocşi tradiţionalişti (‘vechi-calendarişti’) din Grecia, purtând steaguri, pancarte şi megafoane, au protestat la Tesalonic cu prilejul adunării ecumeniste a ortodocşilor oficiali, papiştilor, monofiziţilor şi protestanţilor, numită “Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”.

Pe una dintre pancarte scria: „Sinoadele Ecumenice au spus tuturor ereticilor Anatema!”.

Doi monahi tradiţionalişti (‘vechi-calendarişti’) au intrat în biserica în care se desfăşura adunarea eretică, încercând să mărturisească prin citirea unui text în care se arăta Adevărul de Credinţă: ecumenismul este erezie, iar ortodocşii oficiali ecumenişti şi cei aflaţi în deplină cunoştinţă de cauză în comuniune cu ei sunt apostaţi şi vor avea părtăşie la Judecată cu toţi ceilalţi eretici.

Cei doi Orthodocşi mărturisitori au fost împiedicaţi să citească, bruscaţi fiind de cei prezenţi în adunarea eretică şi scoşi afară de poliţie.

This slideshow requires JavaScript.

Posted in Actualitate, Foto, Grecia, Rezistenţa Ortodoxă, Ştiri | Leave a Comment »

Eşarfa tămăduitoare a Părintelui Patric Ranson

Posted by traditiaortodoxa pe decembrie 24, 2013

Astăzi 12 /25 decembrie, când Sfânta Biserică Orthodoxă prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, Tămăduitorul, credincioşii Orthodocşi tradiţionalişti săvârşesc şi pomenirea trecerii la Domnul în chip mucenicesc a pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson şi a celor aflaţi atunci dimpreună cu dânsul: fiica sa cea mică Fotinia şi citeţul Mihail (Aubry).

Raportul expertizei oficiale a autorităţilor consemnează doar că automobilul în care se aflau cei trei a avut o defecţiune ciudată la frână…

O credincioasă tradiţionalistă (‘vechi-calendaristă’) din Grecia, Maria Haritou, dă mărturie despre darul cu care Părintele Patric a fost învrednicit de Dumnezeu pentru râvna şi jertfa sa: ea a păstrat cu evlavie o bucată de pânză pe care Părintele o purta în jurul gâtului; cei aflaţi în suferinţă din pricina diferitelor boli ce se roagă cu evlavie şi se ating cu această pânză a Părintelui mucenic, se tămăduiesc! Maria Haritou înseşi s-a tămăduit, tot într-acest chip.

Iată şi câteva imagini video inedite înfăţişându-l pe Părintele Patric Ranson în 1990, cu doi ani înainte de trecerea sa la Domnul, închinându-se în cimitirul vechi din Sankt Petersburg, locul în care se găsesc mormintele multor ierarhi, preoţi, monahi şi mireni ai Bisericii de Catacombe, muceniciţi de comunişti, ca şi ale unor nebune pentru Hristos precum Sfânta Xenia de Sankt Petersburg.

Să avem parte de rugăciunile lui, Amin.

A se citi şi:

Părintele Patric Ranson, o viaţă în Adevăr

Părintele Patric, aşa cum l-am cunoscut…

A se vedea şi: Chipuri duhovniceşti ale Rezistenţei Orthodoxe: Părintele Patric Ranson

Posted in Chipuri Duhovniceşti ale Rezistenţei, Părintele Patric Ranson, Sinaxar, Video | 1 Comment »

Părintele Serafim Rose cenzurat!

Posted by traditiaortodoxa pe octombrie 15, 2013

pr-serafim-rose-la-masa-de-lucru

Cuviosul Părinte Serafim Rose la masa de lucru

~ † ~

Pe blogul Ioannei Higinbotham putem găsi câteva materiale interesante în care ni se înfăţişează cenzura la care este supusă opera Părintelui Serafim Rose de către ”noua Platina”…

De aici aflăm că ”noua Platina” [Saint Herman Press] nu reeditează cartea Sfinţii Catacombelor Rusiei [1] – o carte de căpătâi pentru înţelegerea Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste şi reprezentativă pentru ecleziologia Părintelui Serafim Rose (în care acesta exprimă o poziţie puternic anti-serghianistă), promiţând pentru viitor o versiune revizuită şi refuzând să acorde dreptul de retipărire/traducere altor persoane sau edituri interesate.

Iată câteva dintre concluziile autoarei acestui blog:

Cred că avem dreptul moral de a avea cartea originală, exact aşa cum a fost scrisă de Părintele Serafim, iar nu ”nouă & îmbunătăţită”, adică mutilată prin coafare şi rescriere.

Noua Platina se găseşte în contradicţie cu sine însăşi, căci dacă voieşte să fie parte a ortodoxiei oficiale, trebuie să-l lase în pace pe Părintele Serafim, de a cărui popularitate se foloseşte pentru a-şi valida propriile acţiuni şi a se autojustifica, căci Părintele Serafim n-a aparţinut niciodată ortodoxiei oficiale şi nu aparţine nici după trecerea sa la Domnul; dimpotrivă, vederile sale ecleziologice sunt extrem de jenante pentru ierarhii şi apologeţii acesteia.

Să vedem însă acum, spre comparaţie, pentru a înţelege cum ajustează sau rescrie ”noua Platina” opera Părintelui Serafim Rose, un fragment din subcapitolul E. Fiilor, ceasul cel de apoi este (I Ioann 2,18), al cărţii Ortodoxia şi religia viitorului, editată în original în anul 1983, apoi în 2004 şi, în sfârşit, să le comparăm cu traducerea Românească editată în 1995. (Sublinierile cuvintelor cheie, ne aparţin).

Scrierea originală a Părintelui Serafim Rose, editată în anul 1983 (prima ediţie)

Textul original în limba Engleză:

Many of them follow the bishops of the few Orthodox jurisdictions that have taken strong stands against the apostasy of our times: the Catacomb Church of Russia, the Russian Church Outside of Russia, the True Orthodox Christians (Old Calendarists) of Greece. But there are some left in other jurisdictions also, grieving over the ever more evident apostasy of their hierarchs and striving somehow to keep their own Orthodoxy intact; and there are still others outside of the Orthodox Church who by God’s grace, their hearts being open to His call, will undoubtedly yet be joined to genuine Holy Orthodoxy. These “seven thousand” are the foundation of the future and only Orthodoxy of the latter times.

Textul în traducerea redacţiei noastre:

Read the rest of this entry »

Posted in Necenzurate, Părintele Serafim Rose | 7 Comments »

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE PREA SFÂNTA NĂSCĂTOAREA DE DUMNEZEU, LA SPOVEDANIA PĂCĂTOSULUI

Posted by traditiaortodoxa pe octombrie 3, 2013

Redacţia noastră vă oferă textul Canonului de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la spovedania păcătosului, rânduială ce se citeşte înaintea tainei sfintei spovedanii. Deşi această rânduială este pentru toată lumea şi se găseşte în cărţile de rugăciuni Greceşti şi Ruseşti, nu ştim de ce lipseşte din cărţile de rugăciuni Româneşti, găsindu-se numai în Molitfelnic, ca şi cum ar privi numai pe preoţi sau ierarhi, iar nu pe orice creştin ce vine la mărturisirea păcatelor sale…

Facerea lui Eftimie monahului Sigghell. Glas 6.

Peasna 1

Irmos: Ca pe uscat umblând Israil…

Cum voi plânge viaţa mea cea spurcată şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi, Stăpână? Şi ce voi vesti ţie, Curată? Nu mă dumiresc şi mă tem; ci ajută-mi mie.

De unde voi începe a spune greşelile mele cele viclene şi cumplite eu, ticălosul? Vai mie, ce voi fi de acum? Ci Stăpână, şi spre mine mai înainte de sfârşit milostiveşte-te.

Umblând prin toate căile păcatelor, nicidecum n-am aflat cărarea cea mântuitoare, prea Curată; ci alerg către tine, ceea ce eşti bună, nu mă trece pe mine cel ce din suflet mă căiesc.

La ceasul morţii pururea gândesc cu totul, prea Curată, şi la judecata cea înfricoşată, iar de obiceiul răutăţilor mă amăgesc prea cumplit; ci ajută-mi mie.

Stricătorul al celor bune acum văzându-mă pe mine, că sunt gol de dumnezeieştile fapte bune, înstrăinat şi depărtat de la Dumnezeu, se porneşte ca să mă înghită, Stăpână, apucă înainte.

Peasna a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu…

Read the rest of this entry »

Posted in Tipic şi slujbe | Leave a Comment »

Icoana Sfintei Muceniţe Luchia zugrăvită de Părintele Ambrozie Fontrier

Posted by traditiaortodoxa pe august 24, 2013

Sfânta Muceniţă Fecioară Luchia din Syracusa, icoană zugrăvită de Cuviosul Părinte Ambrozie Fontrier

Sfânta Muceniţă Luchia Fecioara din Syracusa (13 decembrie), icoană zugrăvită de Cuviosul Părinte Ambrozie Fontrier, cel numit pe drept cuvânt “Noul Apostol al Franţei”

~ † ~

Viaţa Cuviosului Părinte Ambrozie Fontrier, Noul Apostol al Franţei

Posted in Icoane şi fresce, Părintele Ambrozie Fontrier | Leave a Comment »

Sfânta Icoană minunată a Maicii Domnului “Prodromiţa”

Posted by traditiaortodoxa pe august 5, 2013

Sfânta Icoană a Maicii Domnului "Prodromiţa"

Precum odinioară icoana s-a zugrăvit în chip minunat, tot astfel, de curând, o copie alb-negru a icoanei Prodromiţa, găsită într-un ungher şi pusă la loc de cinste de către o credincioasă vechi-calendaristă din România, a căpătat puţin câte puţin culoare! Iată imaginea copiei acestei icoane.

La 12 iulie Calendar Ortodox, (25 iunie calendar papist), se face pomenirea sfintei icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa”

Iată un fapt minunat din Sinaxarul acestei zile:

După plecarea sfintei Icoane din Iaşi, în urmă s-a săvârşit o prea slăvită minune şi de mare mirare în acel ţinut. Într-un han la drum, era un evreu cu soţia sa şi cu copiii; acel evreu, ducându-se după negoţul său, a lăsat în han pe soţia sa cu copiii şi o slugă. S-a întâmplat însă şi a murit unde s-a dus şi un alt prieten al lui, evreu asemenea, îngropându-l a luat marfa şi paralele rămase, aducându-le evreicii, soţiei mortului, spunându-i de întâmplarea morţii bărbatului ei. Iar după ce s-a dus evreul acela străin, vrăjmaşul a pus în mintea slugii ca să omoare pe evreică şi luându-i averea să se ducă de acolo; deci, pândind-o noaptea, când era singură numai evreica cu copiii, a intrat la dânsa, pe când dormea, şi a început a o ameninţa că o va omorî de nu-i va da banii. Iar ea, văzând primejdia, şi, după toate rugăminţile nefolosind nimic, a scos tot ce a avut şi i-a dat, numai să-şi scape viaţa. Şi, luând sluga aceea banii şi lucrurile date, a intrat în altă grijă, socotind că evreica are să spună la oricine va veni la han şi va fi vădit. Deci, ca să fie fără de grijă, s-a plecat în gândul său să o spânzure; şi, gătind spânzurătoarea, evreica, plângând, se ruga către dânsul ca să o lase cu viaţă, dar el îşi căuta de planul său. Între acestea, şi-a adus aminte evreica de zugrăvirea cu dumnezeiasca minune a sfintei Icoane, fiindcă străbătuse această veste pretutindenea; şi la acea nevoie a început cu lacrimi a se ruga ca o creştină, zicând: Maica Domnului, dacă cu adevărat chipul tău s-a zugrăvit de dumnezeiască minune, precum am auzit, izbăveşte-mă de această primejdie, şi atunci voi crede şi mă voi boteza eu şi toată casa mea. Acestea şi alte mai multe zicând evreica cu mare plângere, sluga s-a apropiat de evreică să o pună în laţ; dar, socotind el că este prea sus şi nu o va putea ridica, a pus un scaun sub el, şi laţul în gât, să vadă de este potrivit; şi cum a călcat el nu ştie, că a sărit scaunul de sub picioarele lui şi a rămas el însuşi spânzurat. Iar evreica, văzând această minune, a crezut cu toată casa sa şi s-a botezat după cum se făgăduise.

~ † ~

Posted in Sinaxar | Leave a Comment »

Imaginea monahului aruncând un cocktail molotov pare trucată în Photoshop!

Posted by traditiaortodoxa pe iulie 17, 2013

După cum putem citi în Comunicatul de presă al Prietenilor Mănăstirii Esfigmenu, apărut pe saitul oficial al Sfintei Mănăstiri Esfigmenu esphigmenou.com, se dă mărturie că Părinţii Esfigmeniţi aflaţi în Conacul asediat nu au folosit sticle incendiare (cocktailuri molotov).

O imagine trucată în Photoshop!

O imagine trucată în Photoshop!

În acelaşi timp, în relatările mass-mediei internaţionale a apărut o fotografie distribuită de autorităţile greceşti înfăţişând un monah arucând o stilcă incendiară. Această imagine ar trebui să folosească pentru incriminarea monahilor esfigmeniţi şi pentru a justifica atacul autorităţilor asupra Conacului Sfintei Mănăstiri Esfigmenu.

Nişte întrebări îndreptăţite se cuvin însă: cum puteau monahii esfigmeniţi supuşi unei îndelungi blocade să procure gaz pentru producerea unui asemenea cocktail molotov? De ce nu există nici o probă video, ca în cazul buldozerului care a distrus poarta Conacului?

Întrebările însă nu se opresc aici: la o analiză mai atentă se pare că avem indicii destul de serioase că această imagine este pur şi simplu creată în Photoshop!!!

Vă prezentăm în acest sens, în traducerea noastră, o analiză tehnică apărută pe blogul theoldcalendarist.blogspot.gr, la care mai adăugăm şi noi o mică observaţie: destul de nepotrivită atitudinea monahului din imagine pentru cineva care aruncă o sticlă incendiară… Acesta are un aer care nu aduce deloc a atitudine încrâncenată, iar poziţia mâinii nu pare a fi deloc încordată precum a uneia care aruncă o astfel de sticlă!

Read the rest of this entry »

Posted in Actualitate, Grecia, Rezistenţa Ortodoxă, Sfânta Mănăstire Esfigmenu, Sfântul Munte Athos | Leave a Comment »

Theologia Icoanei

Posted by traditiaortodoxa pe iulie 16, 2013

~ † ~

Un documentar deosebit care arată procesul de creaţie al icoanei si însemnătatea ei theologică.
Un parcurs de la lumina văzută, la lumina necreată.

Posted in English, Video | Leave a Comment »

5/18 IULIE 2013: PRIGOANĂ LA MĂNĂSTIREA ESFIGMENU!

Posted by traditiaortodoxa pe iulie 5, 2013

PENTRU ULTIMILE ŞTIRI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA SITUAŢIEI DE LA MĂNĂSTIREA ESFIGMENU URMĂRIŢI:

ESPHIGMENOU.COM şi TWITTER.COM/ESPHIGMENOU

ŞTIRE DE ULTIMĂ ORĂ: Un monah în vârstă de 85 de ani de la o mănăstire din apropiere (Filotheu) a fost arestat şi reţinut pentru că aducea alimente monahilor esfigmeniţi. Blocada continuă.

IMAGINEA MONAHULUI ARUNCÂND UN COCKTAIL MOLOTOV ESTE TRUCATĂ ÎN PHOTOSHOP!

This slideshow requires JavaScript.

~ † ~

ACTUALIZARE 16 / 29 iulie 2013: Poliţia atacă Conacul [centrul administrativ al] Sfintei Mănăstiri Esfigmenu!

Read the rest of this entry »

Posted in Actualitate, Grecia, Rezistenţa Ortodoxă, Sfânta Mănăstire Esfigmenu, Ştiri | 7 Comments »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 95 other followers

%d bloggers like this: