TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Ce se ascunde în spatele planificatei unificări a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor cu Patriarhia Moscovei?…

Posted by traditiaortodoxa pe Iunie 25, 2007

Despre Biserica Rusă din Afara Graniţelor este greu a vorbi în câteva cuvinte. Plină de istorie şi sfinţenie, ea se găseşte astăzi la un moment de răscruce…

Supranumită şi Biserica ruşilor albi, aceasta îşi începe istoria în anii cruntei prigoane bolşevice care şi-a pus amprenta, cum se ştie, şi asupra vieţii bisericeşti din Rusia. Astfel existenţa sa, asemeni Bisericii Ortodoxe Ruse din Catacombe, îşi are obârşia în Ukazul № 362 emis de patriarhul Bisericii Ruse Tihon la 20/7 noiembrie 1920, în care se stabileau regulile pentru o nouă administraţie sinodală a Bisericii în caz de prigoană.

În urma infamei „Declaraţii” din 1927 a mitropolitului colaboraţionist Serghie când haosul pune stăpânire pe ierarhia Bisericii Ruse, iar aceasta este confiscată practic de bolşevici, Ukazul patriarhului mucenic Tihon intră în vigoare de facto şi astfel ia naştere Biserica din Afara Graniţelor. Ierarhia „albă”, odată cu exodul masiv peste graniţe al ruşilor care se opuneau comunismului, se refugiază în Serbia, unde are loc şi primul sinod al ei, în anul 1921 la Sremski Karlovţi, ca mai apoi să îşi mute reşedinţa în America, după cumpărarea unui teren în Jordanville, New York. Patriarhia de Constantinopol recunoaşte însă după 1943 doar noua creaţie stalinist-serghianistă numită Patriarhia Moscovei, cu care se şi găseşte în comuniune…

Linia Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor se manifestă în plan politic prin lupta împotriva comunismului şi conservarea valorilor tradiţionale, ale monarhiei autoritare creştine, valori îmbrăţişate de „ruşii albi”, iar în plan ecleziologic este tradiţionalistă, rămânând păstrătoare credincioasă a Tradiţiei Ortodoxe a Sfinţilor Părinţi şi continuatoare a predaniei duhovniceşti a marilor stareţi de la Optina, luptând astfel împotriva modernismului manifestat prin inovaţiile introduse încă de la începutul sec. XX în unele Biserici Ortodoxe locale. Astfel, respinge cu fermitate noul calendar, oferă adăpost monahilor tradiţionalişti proveniţi din mănăstirea Valaam aflată în Finlanda, care au refuzat adoptarea noului calendar şi care din acest motiv erau prigoniţi; hirotoneşte tacit episcop pentru tradiţionaliştii vechi calendarişti greci, aflaţi şi ei în prigoană, rămaşi fără ierarhie în urma trecerii la cele veşnice a mitropolitului Hrisostom de Florina, apoi intră în comuniune deplină cu Bisericile aflate în Rezistenţă (vechi calendariste) din Grecia, Bulgaria şi România, osândeşte ocultismul şi teozofia, comunismul, serghianismul, anatemizează masoneria, condamnă scrierile lui Bulgakov (acesta susţine o învăţătură eretică numită „Sofia lui Dumnezeu”), de asemenea întregeşte cinul anatematismelor ce se rostesc în Duminica Biruinţei Ortodoxiei prin anatema asupra ereziei ecumenismului pronunţată în 1983. Foarte multe s-ar putea spune şi despre misiunea ortodoxă făcută de această Biserică, misiune care a făcut cunoscută Ortodoxia în cele mai neaşteptate colţuri ale lumii: China, Filipine, Brazilia, Chile, etc.

image002.jpgDintre personalităţile cele mai de seamă care au strălucit în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (prescurtat în engleză ROCOR – Russian Orthodox Church Outside Russia sau ROCA – Russian Orthodox Church Abroad) mai cunoscuţi nouă sunt: părintele Mihail Pomazanski, strălucit teolog, arhiepiscopul cu viaţa sfântă Averchie de Jordanville, strălucit misionar şi învăţător, părintele Serafim Rose, cunoscut prin cărţile sale editate şi în ţara noastră, Sfântul Ioan Maximovici, a cărei viaţă de sfinţenie a făcut înconjurul lumii, Sfântul mitropolit Filaret, autorul acelor Epistolii Întristate – cunoscute în lumea ortodoxă, dar din păcate foarte puţin cunoscute la noi – întâistătătorul în vremea căruia s-a pronunţat anatema asupra ereziei ecumenismului şi ale cărui moaşte au fost descoperite nestricate în 1998.

Dar iată că, mai cu seamă după detronarea în forţă, abuzivă, a mitropolitului Vitalie din anul 2001 şi înscăunarea mitropolitului Lavru ca întâistătător, glasul răsunător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, nu se mai aude la fel de clar, dublul limbaj ia locul declaraţiilor ferme, poziţiile devin ambigue. Încet, încet, linia oficială devine de nerecunoscut, iar ROCOR-ul se transformă în NeoROCOR… iar toate acestea se petrec în contextul ecumenismului galopant tot mai îmbrăţişat de Bisericile Ortodoxe oficiale.

În ultima vreme, Patriarhia Moscovei nu mai „gratulează” Biserica diasporei ruse cu epitete precum „necanonică”, „schismatică”, „în afara Bisericii” etc., ci se arată dispusă să-i acorde recunoaşterea sa oficială. De cealaltă parte, într-un show mediatic, mitropolitul Lavru îi înmânează simbolic patriarhului Moscovei Alexei (ceea ce poate fi interpretat ca semn de supunere!), veşmintele arhiereşti ale Sfântului mitropolit Filaret – deşi nici sfântul mitropolit şi nici ROCOR-ul de până acum, nu au recunoscut niciodată legitimitatea Patriarhiei Moscovei – apoi întrerupe, fără prea multă zarvă, comuniunea cu Bisericile vechi calendariste antiecumeniste aflate în Rezistenţă. Toate acestea determină reacţii de împotrivire la nivelul preoţilor şi credincioşilor, trei comunităţi din Anglia trec direct sub sinodul vechi calendariştilor greci (argumentaţia se poate citi aici), iar doi dintre ierarhi, Agathanghel de Odessa şi Daniel al Irlandei, întrerup comuniunea cu mitropolitul Lavru, încetând pomenirea lui, în aşteptarea deciziei finale; însă reacţia cea mai puternică este aşteptată în luna mai a anului curent, când se preconizează oficial unificarea… Dar despre ce fel de unificare poate fi vorba în condiţiile în care Patriarhia Moscovei nu şi-a rezolvat nicidecum problema serghianismului, iar implicarea ei în ecumenism se adânceşte pe zi ce trece?… Mai degrabă avem de a face cu o absorbţie!

Să fie oare aproape ceasul împlinirii celor spuse profetic acum 30 de ani de vrednicul de pomenire arhiepiscop cu viaţă sfântă Averchie?: „Unii vor zice: „Ascultaţi, ce tot vorbiţi, despre ce prăbuşire a Bisericii este vorba, când noi avem legământul hotărât al lui Hristos Care spune: „Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt. 16,18). Foarte adevărat, cuvintele lui Hristos sunt fără îndoială de netăgăduit, însă nu se ştie de ce, uităm că prin aceste cuvinte Hristos nu arată hotarele [jurisdicţionale ale] Bisericii, pe care „porţile iadului nu o vor birui.” Nu se spune care anume Biserică va fi aceea: a Constantinopolului, Rusă, Sârbă, Bulgară, Biserica Rusă din Afara Graniţelor, sau oricare alta. Se spune simplu – „Biserica”, adică, până la sfârşitul veacului şi cea de A Doua Venire a lui Hristos, adevărata Biserică nu va dispare de pe faţa pământului, ci va subzista. Biserica va rămâne Biserică cu toate înaltele ei legăminte, împuterniciri şi drepturi binecuvântate ce-i aparţin, chiar şi în cazul, când în ea va rămâne un singur episcop şi minimum de credincioşi. Iar restul se va clătina şi va cădea, va fi „biruit de porţile iadului”, chiar dacă va continua să se numească ”biserică”.”

Ce se ascunde totuşi în spatele planificatei unificări a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor cu Patriarhia Moscovei? Interviul care urmează poate constitui posibilul răspuns.

Liberty Publishing din New York a publicat recent o carte a unui fost locotenent-colonel KGB, purtând titlul „The KGB In Russian Immigration”. Ea este prima carte scrisă până acum care tratează acest subiect. Ipodiaconul Natanail – dealtfel un personaj cam excentric, cum se găsesc destui peste Ocean…– este autorul unui site-jurnal cu ştiri comentate din lumea bisericească intitulat +Church News+, pe care îl agrementează cu montaje foto adeseori pline de ironie la adresa unor politicieni şi ierarhi. El a realizat un interviu în exclusivitate cu autorul cărţii, fostul locotenent-colonel KGB Konstantin Preobrajenski. Iată-l:

image004.jpgFratele Natanail: Ne puteţi face un scurt synopsis al cărţii dumneavoastră „KGB-ul în imigraţia rusă”

Ex ofiţerul KGB Preobrajenski: Acum, după ce a eliminat orice opoziţie în Rusia, Putin îşi doreşte să devină şi „ţarul” tuturor ruşilor care trăiesc în diaspora. Ofiţerii săi KGB au instrucţiunea de a recruta ruşi cu sentimente naţionaliste pentru a activa ca o „coloană a cincea” promovând interesele Rusiei în ţările în care aceştia locuiesc. Cartea mea descrie amănunţit scopul şi modul în care se pun în aplicare toate acestea.

Fratele Natanail: Ne puteţi spune câte ceva despre cum funcţionează KGB-ul?

Ex ofiţerul KGB Preobrajenski: „Iniţial spionajul sovietic, KGB, cunoscut acum ca SVR, avea 3 direcţii principale de activitate:

1) Spionajul politic, numit „Direcţia PR”

2) Spionajul ştiinţific şi tehnic, numit „Direcţia X”

3) Contraspionajul, numit „Direcţia KR”. Câmpul de activitate al acesteia era să descopere pe cei care trădau lucrând pentru serviciile secrete străine, precum CIA.

Acum Putin a adăugat şi a 4-a direcţie:

4) Spionajul emigraţiei, numit „Direcţia EM”. Câmpul de activitate al acesteia este să recruteze şi să conducă ruşii care trăiesc în diaspora şi care sunt simpatizanţi ai statului Federaţiei Ruse. Cartea mea intră în multe detalii referitoare la toate acestea.

Fratele Natanail: Cartea dumneavoastră atinge şi nerezolvata unificare dintre Biserica Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) şi Patriarhia Moscovei (MP)?

Ex ofiţerul KGB Preobrajenski: Foarte mult. Capitolul 2 este intitulat „Operaţiunea Biserica Ortodoxă din Afara Graniţelor”. În acest capitol arăt cum KGB-ul conduce o vastă operaţiune de a unifica Biserica Rusă din Afara Graniţelor cu Patriarhia Moscovei controlată de KGB. Ţelul lui Putin este să-i pună pe toţi ruşii emigranţi din toată lumea care merg la biserică sub controlul KGB. El ţinteşte şi clădirile bisericeşti ale ROCOR, pe care doreşte să le facă proprietatea de stat a Kremlinului. Astfel Putin va transforma toate proprietăţile ROCOR într-un avanpost al intereselor statului Rus în America şi alte state occidentale.

Fratele Natanail: Cartea dumneavoastră vorbeşte şi despre conducătorii ROCOR care lucrează activ pentru a unifica Biserica Ortodoxă din Afara Graniţelor cu Patriarhia Moscovei?

Ex ofiţerul KGB Preobrajenski: Da. În primul rând arăt că mitropolitul Lavru Skurla a supus pe tăcute ROCOR-ul Patriarhiei Moscovei pentru mulţi ani de acum înainte. Este foarte posibil ca Lavru să fi fost recrutat în anii ’70 în timpul călătoriei sale în Cehoslovacia. Lavru a făcut această călătorie pentru a-şi vizita fratele, un cunoscut lider al partidului comunist… Cum a putut obţine aşa de uşor o viză în Cehoslovacia comunistă, stat satelit al Uniunii Sovietice în acea perioada a Războiului Rece? Numai cei care aveau legături strânse cu KGB-ul puteau face aşa ceva în acea perioadă.
Arăt de asemenea că arhiepiscopul Mark de Berlin, de asemenea este foarte posibil să lucreze pentru KGB. Mulţi nu ştiu că preotul Vasili Foncenkov care trăieşte în Austria, este un prieten foarte apropiat al arhiepiscopului Mark. Foncenkov este agent KGB şi operează sub numele de „prietenul”. Cunosc acestea din arhiva KGB „Mitrochin”, ce conţine lista pe care sunt înscrişi mulţi clerici cu numele lor de cod sub care lucrează pentru KGB.

image005.jpgFratele Natanail: Crede Putin în Dumnezeu?

Ex ofiţerul KGB Preobrajenski: Nu. El doar pozează în creştin ortodox, pentru a câştiga simpatia ruşilor din diaspora şi a ţărilor în care aceştia locuiesc. În realitate, Putin este răzbunător, crud şi nemilos. Două asasinate recente au scos la iveală aceasta. Asasinatele sunt în opinia mea ordonate de Putin. În octombrie 2006 a fost asasinată Anna Politkovskaia, jurnalistă la ziarul „Novaya Gazeta”. Ea era o binecunoscută critică a lui Putin. Ea lucra de asemenea pentru postul de televiziune „NTV”, în cartierul Ostankino din Moscova. Într-o emisiune la fel de binecunoscută, care a fost apoi cenzurată, ea a spus: „Putin este un personaj criminal. Nu-mi place acest om. Nu-mi plac oamenii cu complexe de inferioritate.” Putin, nu a uitat aceste declaraţii…
Apoi a fost desigur recenta otrăvire a altui critic al lui Putin, Alexander Litvinenko. Acesta a fost un bun prieten al meu. Sunt convins din nou că Putin a dat ordinul de a fi asasinat dragul meu prieten Alexander cu substanţă radioactivă.

Fratele Natanail: Nu vă temeţi pentru viaţa dumneavoastră?

Ex ofiţerul KGB Preobrajenski: Sigur că da. Însă acesta este preţul pe care sunt gata să-l plătesc publicând adevărul despre Putin şi activităţile sale, în special afacerea cu privire la Biserica Rusă din Afara Graniţelor, Biserică pe care o iubesc şi la care ţin mult. Mulţi dintre criticii lui Putin sunt atei, eu nu. Sunt un credincios al lui Dumnezeu şi cred că El mă va apăra. În afară de asta, nu mă întâlnesc cu nimeni din Rusia, nici cu vreun oficial al Ambasadei Ruse. Sunt atent unde mănânc, cu cine mănânc, ce mănânc, şi nu fumez…

Fratele Natanail: Veţi părăsi ROCOR-ul dacă unificarea preconizată oficial pentru data de 17 mai anul curent va avea loc?

Ex ofiţerul KGB Preobrajenski: Da. Dar lupt încă pentru a împiedica această unificare. Există încă şansa ca unificarea să nu aibă loc. Nu pot divulga tot ceea ce cunosc în momentul de faţă, însă pot spune doar atât: Lavru va pierde un mare număr de credincioşi dacă va da curs acestei unificări lipsite de popularitate.

A se citi şi:

Cum arătau liderii-marionetă care au subordonat neo-ROCOR-ul Moscovei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: