TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

ADRESAREA ARHIMANDRITULUI ADRIANOS mărturisitor ortodox, fost părinte-duhovnic şi stareţ al mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai

Posted by traditiaortodoxa pe Iunie 27, 2007

Cuviosul Adrianos

Gheronda Adrianos la Esfigmenu

Cinstiţi părinţi, iubiţi fii întru Domnul!

Fie ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne acopere şi să ne călăuzească pe calea mântuirii!

1. Necesitatea mărturisirii dreptei credinţe

Cu adevărat bine este şi plăcut pentru monahi a duce o viaţă de rugăciune în linişte şi reculegere. Mai mult decât atât, aceasta fiind chiar chemarea lor. Atunci când vremurile sunt atât de vitrege cum sunt astăzi, când Corabia duhovnicească a Sfintei Biserici Ortodoxe suferă de plăgile ucigătoare ale vremurilor din urmă, a le accepta, a se învoi cu ele este o trădare a Credinţei. În aceste împrejurări lipsa unei mărturisiri temeinice prin fapte şi în cuvinte apare cu totul de neiertat.

Sfântul Theodor Studitul susţine clar şi răspicat: „Atunci când Credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenţa?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga.” (Epistola II, 81).

Din nefericire, păstorii Bisericii oficiale, în cazul când nu predică într-o manieră neortodoxă, păstrează o tăcere vinovată şi infamă. Astfel procedează teologia academică. Nădăjduiesc în rugăciunile mele să se pună un capăt tuturor acestor activităţi necanonice şi neortodoxe, ce se petrec azi în Biserică, şi care, în loc să scadă, se intensifică pe zi ce trece într-un ritm alarmant.

2. Un filopapism neortodox

Oricine e la curent cu aşa-numitul ”dialog al iubirii” început de nefericitul patriarh Athenagoras şi continuat de părtaşii săi fideli, Dimitrios şi Bartolomeu, laolaltă cu ereziarhul şi vrăjmaşul grecilor Papa de la Roma.

Sfântul mucenic şi întocmai cu apostolii Cosma Etolul îl demasca pe papă ca antihrist, acuzându-l de toate calamităţile ce vor asalta din cauza lui binecuvântatul nostru neam şi Sfânta Ortodoxie.

Patriarhul Athenagoras, complicele papistaşilor, afirma că Biserica Ortodoxă, înainte de el, s-ar fi aflat în eroare şi s-a încumetat să ridice oficial anatemele împotriva papismului pan-eretic, în timp ce papofilii care au continuat cursul său anti-ortodox, au declarat de curând la Balamand, Liban, că papismul şi Ortodoxia ar fi ”Biserici-surori” în sensul deplin al cuvântului.

Predici amăgitoare şi lozinci false referitoare la dragoste şi pace au năpădit adevărata unitate a Credinţei, promovând o dragoste fără Adevăr, cu toate că Dragostea şi Adevărul sunt nedespărţite.

Marele losif Vriennie, aprigul apărător al Ortodoxiei de papistaşi şi varlamiţi, scrie următoarele despre această pace: „Bine ar fi pentru toată lumea să se afle în pace, atât timp cât trăieşte în cucernicie… pentru că există şi o rea concordie tot astfel cum există şi o bună discordie. Deci, este cu putinţă a fi cu dreptate despărţiţi, şi a fi de comun acord, dar nedrepţi. Fiindcă pentru cei care prietenia prezintă un prilej de pierzanie, ura devine temelia virtuţii. Iar neînţelegerea în scopul despărţirii e mai bună decât învoiala.” (Opere complete, vol. I. pag. 482).

3. Căderea Sinaiului în erezia ecumenismului

Timp de treizeci de ani am slujit cu credinţă la mănăstirea Sfânta Ecatarina de pe Muntele Sinai, unde a călcat Dumnezeu. Am fost preot slujitor, părinte duhovnicesc, canonarh şi eremit la Sihăstria Sfinţilor Mucenici – călugări Galaction şi Epistem. În decurs de mulţi ani am îndurat cu răbdare insultele şi afronturile provenite din partea patriarhului din Constantinopol şi îndreptate contra Miresei neprihănite a lui Hristos, Sfânta Biserică Ortodoxă!

O perioadă de timp am exercitat iconomia (oikonomia), aşteptând – zadarnic – pocăinţa şi revenirea inovatorilor pe calea cea dreaptă. Spiritul ecumenismului eretic însă, a pătruns până-n măduva oaselor nu numai clerul Fanarului, ci, din păcate, şi clerul altor Biserici Ortodoxe locale, Biserica oficială a Greciei nefăcând excepţie.

Cu părere de rău, Damianos, arhiepiscopul şi egumenul sfintei mănăstiri a Sinaiului, a fost de asemenea atacat de virusul ecumenismului şi a încetat, printre altele, de a-l pomeni pe Patriarhul Diodor al Ierusalimului după grăitoarea decizie a aşa-numitului “Mare şi extraordinar Sinod” al Fanarului, îndreptată în duhul prigoanei împotriva Preafericitului Diodor, în iunie 1993.

În acest fel, arhiepiscopul Damianos a trecut în lagărul acoliţilor papismului şi protestantismului, slujind împreună cu ei şi contribuind la apostazia ecumenismului.

Personal, şi împreună cu alţi părinţi ai mănăstirii, în particular şi în adunări, l-am preîntâmpinat în privinţa acelor abateri, întrucât nu puteam încuviinţa slujbele în comun cu inovatorii şi prietenii ereticilor. Neluând în seamă avertismentele noastre, arhiepiscopul Damianos “n-a vrut să înţeleagă”, continuând să predice cu capul descoperit, în fapte şi în public, tot ceea ce papofilul patriarh Bartolomeu al Constantinopolului şi alţii, având aceleaşi opinii, predică şi practică. Mai mult decât atât, l-a insultat public pe Părintele duhovnicesc al mănăstirii Sfânta Ecaterina, pe Patriarhul Diodor, în chipul cel mai josnic şi de neiertat.

Prin urmare, i-am reproşat arhiepiscopului Damianos, care a rătăcit îngrozitor, absolut nejustificata întrerupere a pomenirii Patriarhului Ierusalimului, ţinând seama că cei ce vieţuiesc în această mănăstire, sunt obligaţi canonic să-l pomenească pe întîistătătorul episcopilor din Cetatea Sfântă, Ierusalim, deoarece încă de la întemeierea sa, mănăstirea Sfânta Ecaterina aparţine duhovniceşte de Patriarhul Ierusalimului… dar vai, fără nici un efect!

4. Sfârşitul relaţiilor mele cu ortodocşii oficiali

În lumina tuturor acestor considerente, şi a multor altora, pe care nu le mai expun aici, am hotărât să întrerup comuniunea ecleziastică cu cei de la mănăstirea Sfânta Ecaterina şi să renunţ la îndatoririle mele.

Întristat este sufletul meu, o, iubiţilor în Hristos părinţi şi fii duhovniceşti, din pricina faptului că Sfânta Ortodoxie este decapitată de sabia ecumenismului.

Cele sfinte sunt aruncate la câini şi mărgăritarele sunt călcate în picioare de porci.

Am fost nevoit să părăsesc siguranţa şi adăpostul binecuvântatei mănăstiri Sfânta Ecaterina şi să intru în luptă, pentru că nu pot să procedez altfel.

Ortodoxia se află în primejdie; Evlavia, maica noastră, este hulită; Credinţa moştenită de la Părinţi a fost trădată. Cum era să mă împac cu toate acestea, când am luptat pentru dreapta credinţă întreaga mea viaţă până-n prezent?

Din Sinai am plecat în Australia, la fratele meu (de sânge), şi acolo am propovăduit împotriva ecumenismului şi a celorlalte erezii. De la amvon am înfierat pe toţi cei ce participă la rugăciunile în comun şi la dialoguri cu papistaşii, ecumeniştii şi ereticii de orice fel.

Papofilul şi ecumenistul arhiepiscop Stylianos s-a simţit deranjat, deoarece părerile sale nu erau în acord cu sfintele Canoane statornicite de Sfânta Biserică Ortodoxă.

Fireşte, nu m-am dus să iau binecuvântare de la nevrednicul arhiepiscop Stylianos, care predică cu capul descoperit pan-erezia ecumenismului şi ponegreşte Numele Sfintei Treimi prin declaraţiile sale antiortodoxe.

La fel am făcut şi în timpul vizitei mele în Canada, din cauză că episcopul Sotirios de Toronto, subordonat arhi-ecumenistului Iacobos, împărtăşeşte aceleaşi concepţii ca şi arhiepiscopul Stylianos. Despre nevrednicul de pomenire arhiepiscop Iacobos al Patriarhiei Constantinopolului ce-aş putea spune? Opiniile sale neortodoxe sunt bine cunoscute de multă vreme.

5. Disocierea de mitropolitul de Zakynthos

După întoarcerea mea în Grecia, m-am stabilit în locurile mele de baştină, în insula Zakynthos. Acolo, mitropolitul Bisericii oficiale Pantelimon (Bezenitis), este bine cunoscut pentru opiniile sale pro ecumeniste. Am rămas înmărmurit când, într-o discuţie particulară, dânsul mi-a comunicat că latinii, chipurile, nu sunt eretici…!

Se înţelege că am întrerupt orice relaţii ecleziastice cu el.

În insula Zakynthos, satul Planos, pe domeniul tatălui meu, se află o capelă veche de familie, pe care am renovat-o cu scopul de a sluji acolo Sfânta Liturghie. Între timp mitropolitul Pantelimon, simpatizantul latinilor, a declanşat prigoana, ordonând poliţiei să pună sigiliu pe uşa capelei.

Printre altele, cuvioşii mireni ar trebui înştiinţaţi că mitropolitul Pantelimon a fost unul din numeroşii ierarhi ortodocşi care au luat parte la lucrările celei de-a VII-a Adunări generale ale Consiliului Mondial al Bisericilor din Canberra, Australia (februarie, 1998), cu ocazia căreia s-au produs “miracole” şi s-au emis preziceri, făcându-se auzite şi alte blasfemii strigătoare la cer împotriva Duhului Sfânt.

Ecumenistul mitropolit Pantelimon n-a fost nicicum deranjat de ereticii de tot soiul care hoinăreau prin binecuvântata insulă a Sfântului Dionisie, nici de biserica latinilor eretici de pe insulă. Nu, singurul lucru care-l deranjează este întoarcerea mea la izvoarele primare ale sfintei noastre Credinţe şi fermitatea Ortodoxiei mele.

6. Alăturarea la ortodocşii din rezistenţă

De bună seamă, atunci când m-am decis să lupt pentru Credinţa mea, ştiam că voi fi împresurat de duşmani şi voi suferi persecuţii, care n-au întârziat să apară şi care vor continua.

Neavând realmente ce să-mi reproşeze, ecumeniştii au răspândit zvonul că m-aş fi aflat în rătăcire (scrânteală). De ce? Doar pentru faptul de a fi întrerupt comuniunea cu ecumeniştii, pentru că am declarat război ecumenismului, pentru că nu accept slujbele în comun şi prietenia cu papa şi filopapiştii, şi, în sfârşit, pentru că am trecut de partea ortodocşilor din rezistenţă, păstrători ai vechiului calendar bisericesc.

M-am alăturat Sfântului Sinod aflat în Rezistenţă şi condus de către mitropolitul Chiprian de Oropos şi Fili, întrucât ţine de datoria oricărui ortodox de a întrerupe comuniunea ecleziastică şi pomenirea ierarhilor inovatori, de a se depărta de ei şi de a se afla în comuniune doar cu adevăraţii creştini în fapte şi în cuvinte.

Această separare de păstorii ecumenişti se numeşte “îngrădire de sine” (Canon 15, Sinod I-II, 861):

Se cuvine să ne îngrădim pre sine şi să ne separăm de episcopii care, în chip vădit, stăruie în greşeală privitor la cele ce ţin de credinţă şi de adevăr, aşadar, se vădesc a fi eretici sau nedrepţi.” (Canonul 31 al Sf. Apostoli în interpretarea Sf. Nicodim Aghioritul). Atunci când episcopii predică eresul în public, în acest caz ei pot fi numiţi “falşi-episcopi“, iar toţi cei ce se îngrădesc pre sine de aceşti falşi episcopi nu numai că nu sunt supuşi certării, ci din contră, merită “cinste” (Canon 15, Sinod I-II [1]).

În această privinţă, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, dacă episcopul este “nedrept în cele ale Credinţei“, se cuvine „să ne depărtăm şi să ne ferim, nu numai om de-ar fi, ci şi înger coborât din cer.” (Omilia la Evrei).

Sfântul Theodor Studitul constată pe bună dreptate: „Avem poruncă de la însuşi Apostolul [Pavel] că atunci când cineva învaţă ori ne sileşte să facem orice alt lucru decât am primit şi decât este prescris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acesta urmează a fi osândit, ca nefăcând parte din clerul sfinţit.” (Epistola I, 24).

Când Credinţa se află în pericol, atunci tăcerea se consideră a fi o încălcare a legământului lăsat de Domnul: „Porunca Domnului este de a nu păstra tăcere în vremurile când Credinţa se află în primejdie.” (Sfântul Theodor Studitul).

Prin urmare, dacă se predică erezia, ortodocşii nu au dreptul să păstreze o tăcere vinovată, ci trebuie să rostească cuvântul Adevărului cu îndrăzneală, trebuie “să se îngrădească pe sine” de falşii învăţători şi falşii episcopi, şi să continue cu stăruinţă lupta cea bună a drepţilor credincioşi şi “împotrivirea [rezistenţa] bineplăcută lui Dumnezeu“. (Sfântul Theodor Studitul, Epistola I, 39).

Rezistenţa Ortodoxă înseamnă opoziţie şi luptă împotriva celor ce reformează mecanic calendarul bisericesc lăsat prin Sfânta Tradiţie şi predică pan-erezia ecumenismului.

Rezistenţa Ortodoxă înseamnă a ne folosi de drepturile Poporului lui Dumnezeu de a respinge orice este neortodox, impus nouă de către păstorii ce nu învaţă cu dreptate cuvântul Adevărului.

În Biserica Ortodoxă nici o hotărâre nu este impusă de sus, cum se întâmplă în papism: Poporul lui Dumnezeu – apărătorul Credinţei este cel ce-şi opune veto-ul său, respingând orice ar fi contrar Predaniei, şi chiar este în măsură să judece dreapta credinţă a oricărui Sinod Ecumenic ce poate fi caracterizat ca “Sinod tâlhăresc”.

7. Fă-ţi datoria ta de creştin ortodox!

Iubiţi fii în Hristos!

V-am expus pe scurt motivele ce m-au împins spre acest pas serios de a întrerupe slujirea cu ecumeniştii şi de a mă alătura Sfântului Sinod din Rezistenţă al Adevăraţilor Creştini Ortodocşi din Grecia.

Acţiunea mea – rod al rugăciunii şi zbuciumului în strădania de a păstra Credinţa dreptslăvitoare, nu are numai un caracter pur personal.

Am procedat astfel, copleşit fiind de povara responsabilităţii pentru toţi fiii mei duhovniceşti, ce aşteaptă de la mine un cuvânt de mântuire, îmbărbătare şi dreaptă călăuzire.

Prin prezenta adresare vă cer să cercetaţi în profunzime toate punctele pomenite mai sus, să studiaţi subiectul atotcuprinzătoarei erezii ecumeniste mai îndeaproape, să vă gândiţi îndelung la toate acestea şi, după ce vă veţi ruga sârguincios Preasfintei noastre doamne Născătoarea de Dumnezeu, să vă faceţi datoria de creştin ortodox.

Vremurile sunt extrem de critice; semnele timpului s-au împlinit. Apostazia culminează cu participarea, din nefericire, nu numai a nou-calendariştilor, ci şi a majorităţii ortodocşilor ecumenişti.

Îngrozitor vom răspunde în ziua Judecăţii de Apoi dacă vom păstra tăcere, dacă vom rămâne în comuniune cu inovatorii şi cu cei deopotrivă cu papistaşii, şi nu-i vom urma pe Sfinţii Părinţi, care n-au făcut nici o concesie în materie de Credinţă.

Nu uitaţi că Sfântul Theodor Studitul ne-a lăsat următoarele cuvinte: „Sfântul Ioan Gură de Aur a spus-o deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.” (Epistola I, 39).

Să stăm drept! Să stăm cu frică!

Închei aici umila mea scrisoare, adresând un apel plin de sinceră iubire ecumeniştilor şi altor potrivnici ai Sfintei noastre Credinţe, reamintindu-le că Biserica noastră Ortodoxă totdeauna a cucerit, cucereşte şi-i va cuceri pe adversarii ei, fiindcă este scăldată de sfinţitul sânge al nenumăraţilor sfinţi mucenici şi mărturisitori ai Domnului nostru Iisus Hristos.

Suntem încredinţaţi că ar fi bine ca ecumeniştii, inovatorii, filopapiştii şi ereticii să se pocăiască şi să se întoarcă pe Sfânta Corabie Ortodoxă atotmântuitoare, deoarece, precum a glăsuit Sfântul Fotie cel Mare: „Există doar o singură Biserică a lui Hristos apostolească şi sobornicească, nu mai multe, nici chiar două; iar celelalte adunături sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Noi, dreptcredincioşii creştinii aceasta gândim, aşa credem, pe acestea le vestim.” (Epistola 284 Împotriva ereziilor Theopaşiţilor).

Duminica Cincizecimii 6 iunie (calendarul patristic).

_____
NOTĂ: În 1994, în legătură cu noile încercări ce s-au abătut asupra Bisericii în secolul XX, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor a întregit cinul anatematismelor pronunţate în Duminica Biruinţei Ortodoxiei prin anatematismele împotriva teozofilor, masonilor, ocultiştilor, spiritiştilor, vrăjitorilor, regicizilor, luptătorilor de Dumnezeu şi ecumeniştilor.

Scurte date biografice

Părintele Adrianos s-a născut în localitatea Kallipado, insula Zakyntos (7.09.1926) şi, din tinereţe părăsind lumea, s-a sălăşluit în Muntele Athos.

În 1951 a fost tuns în călugărie la mănăstirea Vatopedu. În 1954 a fost hirotonit diacon, apoi ieromonah. După sfârşitul pământesc al stareţului său, de la care îşi luase binecuvântare din timp, s-a îndreptat către mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai (1963). Acolo a fost înaintat la treapta de arhimandrit şi duhovnic (1970).

În Muntele Sinai a vieţuit peste 30 de ani, ca pustnic la sihăstria sfinţilor mucenici Galaction şi Epistimie, sporind în virtuţi şi aspre nevoinţe. Pentru aceea era mereu căutat de către numeroşii pelerini veniţi din toate laturile.

Domnul a binevoit în mai multe rânduri să-i descopere credinciosului său slujitor diferite semne, adeverind îndrăzneala pe care acest preacuvios stareţ a aflat-o înaintea Prestolului Celui Atotputernic.

Părintele Adrianos s-a alăturat creştinilor ortodocşi ce se opun ereziei ecumenismului, în Săptămâna Ortodoxiei, pe data de 7 martie 1994 (calendarul patristic), când a slujit sfânta liturghie împreună cu mitropolitul Chiprian de Oropos şi Fili, la sfânta mănăstire Sf. Ciprian şi Iustina. S-a alăturat însă mai apoi Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, vieţuind dimpreună cu părinţii mărturisitori ai Orthodoxiei până la trecerea sa la Domnul.

La sfârşitul liturghiei a ţinut o scurtă predică, în care, printre altele, a spus: „În timpul îndelungatei mele vieţuiri în Pustia Muntelui Sinai, acolo unde a păşit Dumnezeu, am înţeles bine un lucru: Dumnezeu este cu noi, cu ortodocşii, şi nu cu ereticii… Iar eu, un mărunt şi neînsemnat om, m-am gândit la răspunsul pe care urmează să-l dau înaintea lui Dumnezeu, şi astfel am hotărât să mă alipesc la o Biserică ferită de inovaţii şi de ecumenişti…

Preacuviosul stareţ a făcut acest pas din „convingere lăuntrică” şi, în prezent, după cum mărturiseşte el însuşi, se simte împăcat, spre deosebire de trecut, când era tulburat din cauza participării păstorilor (năimiţi) ortodocşi la erezia ecumenismului.

Fie ca acest pas istoric al dreptului stareţ să slujească la trezirea conştiinţei iubiţilor noştri fraţi, care se mai află încă în comuniune cu ecumeniştii, spre a lor veşnică mântuire. Amin!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: