TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

CREDINŢA STRĂBUNĂ ESTE VÂNDUTĂ

Posted by traditiaortodoxa pe Iunie 27, 2007

Despre „Ortodoxia Americană”

Afacerea a început prin ecumenism. Se afirmă că nici o religie n-a păstrat credinţa apostolică. Toate au greşit în aceeaşi măsură. Cât despre Biserica Ortodoxă, se zice că a căzut într-o particularitate dogmatică şi în etnicitate. Dacă am înlătura aceste particularităţi şi legături etnice, aşa cum au spus unii ecumenişti de curând, Biserica Ortodoxă ar fi un cadru perfect pentru crearea unei religii universale şi reînnoite.

A continuat prin oportunism. Pentru ecumenişti, recunoaşterea distincţiei lor istorice a fost o cale rapida de ieşire din „ghetoul etnic” la o importanţă universală, o religie universală, atotcuprinzătoare, o „instituţie respectabilă”.

Ecumenismul ortodox a însemnat şi un drum de la sărăcie la bogăţie, acea bogăţie pe care o aduce notorietatea. Cât despre heterodocşi, şi în special anumite grupuri de protestanţi evanghelici, ei au găsit de vânzare în Ortodoxie ceea ce n-au găsit la sectele lor – validitatea istorică. Ei au găsit locul unde creştinii au fost cei dintâi chemaţi, şi l-au însuşit, pecetluind achiziţia lor prin cel mai mare truc de publicitate cunoscut de creştinism şi un nou ţel: „a face o Americă Ortodoxă”.

Prosperă prin compromis. Preoţi fără barbă, gulere romane, bănci în biserici, liturghii prescurtate, un calendar secularizat, o izolare premeditată de ceilalţi, o transformare prin abuz de iconomie – toate aceste lucruri au devenit ortodoxe astăzi în America. Inovaţiile şi deviaţiile, pe care însăşi etnicii le-au introdus în credinţa lor, au devenit stindardul celei de-a doua şi a treia generaţii ortodoxe şi a convertiţilor. „Nu trebuie sa fiu grec sau rus, ca să fiu ortodox” auzim pe mulţi susţinând. „Tradiţiile (obiceiurile) noastre sunt la fel de bune ca oricare altele”, proclamă cu curaj inovatorii. Greşelile etnicilor care au adus Ortodoxia în America au devenit tradiţiile codificate ale ‘Americii ortodoxe’. Vânzându-şi dreptul de întâi-născuţi pentru o farfurie cu terci stricat, etnicii ortodocşi s-au aşezat la masa săracă, gătită în bucătăriile sincretismului religios. Toate au devenit egale, iar vesela goală a Ortodoxiei a devenit gloriosul receptacul al acestei egalităţi.

Acestea sunt originile apostaziei în Ortodoxia americană. Unii vor spumega şi se vor agita, considerând portretul anterior simplist şi neadevărat. Până la un punct este adevărat, de vreme ce, ceea ce am scris până acum nu reuşeşte să pună sub control trădarea josnică a sfinţeniei, trădare prin care Ortodoxia a fost făcută ceea ce nu este în această ţară. Dar nimeni nu poate nega adevărul esenţial al celor scrise, din care pricină vom fi respinşi cu epitetele de fanatici şi filetişti.

Ortodocşii, deci oameni diferiţi ai Bisericii Apostolice; Ortodocşii, urmaşi ai femeii ne-evreice, care, certată de Hristos pentru a fi vorbit în faţa unuia din aleşii Domnului, a cerut cu umilinţa să fie primită la ospăţul lui Hristos, ca un câine; Ortodocşii, singurii care au păstrat în întregime autentica credinţă creştină – sunt, culmea, ortodocşii care, abandonându-şi specificul de dragul lumii, cedând acuzaţiilor nefondate de filetism, lăsând la o parte smerenia în schimbul mândriei şi vânzând preţioasa comoară încredinţată lor de însuşi Dumnezeu, au pavat drumul uzurpării imaginii Ortodoxiei de către anti-ortodocşi, de către cei care caută să facă din iesle un palat lumesc şi din Cruce o cruce golită de valoarea ei creştinească, adevărată.

Apostazia în consorţiu. Sprijinită de convertiţii care dispreţuiesc căile etnice ale Ortodoxiei – de către practicanţii adevăraţi ai filetismului pe teritoriu rasial, ortodocşii ecumenişti au fabricat o abaţie americană, un patriarhat american ortodox, înzestrat cu toate atributele şi cu puterea Patriarhatelor vechi, etnice, dar adaptate la nevoile şi aroganţa etosului american religios. Cei 29 de episcopi de la Conferinţa la nivel înalt a episcopilor ortodocşi din America, reprezentanţi auto-proclamaţi ai Ortodoxiei „canonice” în această ţară, întâlniţi recent în Pennsylvania, au fost atât de neîmblânziţi în cerinţele lor pentru stabilirea unui Patriarhat american, încât arhiepiscopul Iakovos (despre care se zvoneşte a fi un contra-candidat al Patriarhului), a trebuit să asigure Patriarhatul Ecumenic că loialitatea sa faţă de Constantinopol este necompromisă.

Vorbind din partea Arhidiocezei greceşti din Nordul şi din Sudul Americii (GOARCH), părintele Hilton Eftimiu sa grăbit să arate presei că, în Biserica Ortodoxă unitatea în credinţă şi validitatea hirotoniilor şi Tainelor provin din „succesiunea apostolică adevărată”, care începe la rândul ei cu „a fi în comuniune cu Patriarhul Ecumenic”. În timp ce Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă că succesiunea apostolică vine de la Hristos şi de la apostoli, acum aflăm că, potrivit cu învăţăturile catolicismului roman, succesiunea apostolică începe într-un loc precis – în cazul papismului – Roma, în cazul Ortodoxiei ecumeniste – Constantinopolul. Chiar dacă încearcă să-şi ascundă intenţiile, aceia care urmăresc să-şi creeze în America o Ortodoxie din care înlătură etnicitatea şi puritatea doctrinală, (şi succesiunea apostolică e un exemplu), vedem ieşind la iveală un alt mijloc în drumul spre apostazie: neo-papismul, un spirit care conduce Ortodoxia modernă, cu inima ei plină de invidie şi putere pământească, spre Vatican.

Ortodoxia ecumenistă este plină de convertiţi nebotezaţi, care cred (şi sunt aduşi la această convingere de susţinătorii semidocţi ai canoanelor, proveniţi din şcoli de mâna a treia, dar cu pretenţii de primă clasă) că exploatarea iconomiei prin care botezul lor heterodox valid este „activat prin mirungere” constituie o intrare prin uşa din faţă a Bisericii Ortodoxe (când, de fapt, Biserica ne învaţă că tainele heterodocşilor sunt goale, şi folosesc mirungerea numai în cazuri ieşite din comun, când o Taină ortodoxă nu poate fi săvârşită în întregime). Cu câţiva ani în urmă, o jurisdicţie ortodoxă americană modernă, de notorietate, a făcut membri ai clerului o serie de evanghelişti, nebotezaţi, când Sfinţii Părinţi ne învaţă că astfel de inovaţii ştirbesc natura unică a hirotoniei şi aceasta nu este valabilă, deşi experţi din Bisericile Ortodoxe americane ecumeniste susţin opusul.

Ca şi cum nu erau de ajuns o religie născută din oportunism, dispreţul pentru căile etnice ale Ortodoxiei şi o spiritualitate superficială. Ortodoxia ecumenistă din America a cedat acum triumfalismului şi neo-papismului: ceea ce nu este grec sau rus, dar este papist şi universal, a devenit la fel de american ca bancnota de un dolar şi ca hamburgerul. Şi dacă această Ortodoxie americană ecumenistă miroase rău încă de la început, ea încearcă să se acopere la suprafaţă cu parfumul puterii care face să miroase bine chiar şi un canal de scurgere.

Adevăratul drum al Ortodoxiei. Se poate dovedi faptul că adevărata Creştinătate, în timpurile corupte pe care le trăim, este în pragul epocii lui antihrist, un argument puternic susţinut de anti-ortodoxia coruptă pe care tocmai am descris-o. În plus, este limpede că timpul patriarhilor a trecut. Aşa cum mulţi ruşi spun despre Patriarhia Moscovei: „Este prea bolnavă pentru a-şi reveni”. În patriarhiile greceşti există o stare bolnăvicioasă atât de accentuată, încât părintele Efrem de la Filotheu, pe când se mai afla încă în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) şi putea vorbi astfel nestingherit, deplângea duhovnicia atât de jalnic scăzută. Ne-am contaminat, dincolo de bolile administrative, de viruşii materialismului spiritual şi de apostazia din patriarhate, din care toate au fost vândute, până la un punct, consorţiului de forţe la care ne-am referit.

Doar noi, tradiţionaliştii, aceia dintre noi aflaţi în afara Bisericilor oficiale, suntem liberi să spunem aceste lucruri, dar sunt şi alţii care le gândesc şi le cunosc. Aceşti alţii, luând limitele Ortodoxiei drept avantaje proprii sau văzându-le printr-o prismă neduhovnicească, încă mai sunt legaţi de punctul de vedere al „oficialităţilor” ortodoxe, care e depăşit. Dar acestea se întâmplă de aceea că ei au fost prinşi în capcana ascunsă a lui antihrist: crezând, fie pentru a-şi păstra influenţa lor lumească, fie pentru că sunt orbi la ce se întâmplă, că înflorirea Ortodoxiei (o reînnoire duhovnicească pe care am observaţ-o deja în învingerea spiritului comunist) este aproape şi că ea va implica o putere lumească. Ei speră să restabilească nu ceea ce s-a pierdut ca idee îndrăzneaţă, ci ceea ce s-ar putea edifica prin fapte. Aceştia se amăgesc cu bună ştiinţă şi urmează o cale greşită.

Există, desigur, şi voci care par să formeze un mic cor în interiorul anti-ortodoxiei bolnave a Americii, printre care, din nou îl numim pe venerabilul stareţ Efrem de la Filotheu. Dar cineva ar putea întreba: „Este posibil? Unde se află rezistenta împotriva apostaziei? Şi vor lăsa, cei care sunt pe drumul apostaziei, în cele din urmă. ca adevărul să lucreze în rândurile lor?” Gândiţi-vă la ameninţările asupra Patriarhului Diodor I al Ierusalimului, prieten apropiat celor din Rezistenţă, iar acum un infirm, şi un prizonier care poate comunica cu noi doar în secret. Este, în cele din urmă, productiv un astfel de compromis? Aşa cum a observat un cleric bulgar, reprezentanţii ortodocşi şi marile personalităţi duhovniceşti nu vor fi induşi în eroare pentru că sunt răi, ci pentru că spiritul lui antihrist este viclean şi-i învinge chiar şi pe aceia aflaţi lângă Dumnezeu, aşa cum a făcut cu Adam şi Eva în mijlocul raiului. Antihrist nu va veni anunţând trădarea Ortodoxiei în false întâlniri oficiale, el va veni prin falsa ortodoxie, pe care o vedem dezvoltându-se în America, această anti-ortodoxie cu o imagine ecleziastică, ce a fost vândută orbeşte şi comercializată ieftin.

Sunt neortodocşii în comuniune cu Bisericile Ortodoxe? Sunt monofiziţii? Există episcopi ortodocşi care consideră Roma ca binecuvântată, pe papa ca un frate, iar pe Părinţii Ortodocşi greşind atunci când se opun doctrinelor latine bine cunoscute? Cunoaştem cu toţii răspunsurile la aceste, lucruri. Trădarea se află deja aici. BISERICA A FOST VÂNDUTĂ. Dacă Sinoadele Ecumenice mai sunt valabile, dacă sfintele canoane ale Bisericii mai au o semnificaţie duhovnicească, şi dacă istoria credinţei noastre este o convieţuire cu Sfântul Duh – asta se întâmplă doar pentru că Creştinătatea a trăit, pe baza principiilor duhovniceşti stabilite în Biserica apostolică de Hristos şi de ucenicii Săi. De asemenea, dacă antihrist va reuşi să înşele pe reprezentanţii ei, el nu va face asta prin declaraţii si proclamaţii anti-ortodoxe, ci chiar prin pervertirea etosului vieţii noastre duhovniceşti, făcând să pară că înaltele principii duhovniceşti pot exista în interiorul compromisului (iar acest compromis nu e decât un cancer nevăzut, care mănâncă miezul sufletului). Dacă vom aştepta ca antihrist să-şi arate fizionomia, ne vom pierde vremea, ajungând să vedem triumful său, şi poate vom cădea în capcana sa, gândind că prezentul este încă în viitor. Hristos va veni biruitor dinspre Răsărit, deasupra norilor şi toată lumea va putea să-l vadă. Antihrist va veni în ascuns, lucrându-şi opera cu diplomaţie, în numele dragostei ecumeniste şi pervertind tot ce este sfânt sub aparenţa unor binefaceri. Să nu cădem în această capcană. A venit timpul să ne opunem şi asta ne va costa scump.

Nouă, practicanţilor vechiului calendar grec, prin mila lui Dumnezeu ni s-a dat să vedem prin separare că nu trebuie să cedăm aşteptărilor lumii, ci să căutăm doar să ne păstrăm drepţi duhovniceşte. Nu noi trebuie să judecăm cine este şi cine nu este Biserica, unde coboară harul şi unde nu; noi trebuie să ne asigurăm prin integritate duhovnicească, că Credinţa noastră supravieţuieşte.

Aşa cum trebuie să acceptăm că vremurile Ortodoxiei patriarhale şi imperiale s-au dus, tot aşa trebuie să ne dăm seama ca, în lupta cu antihrist, unitatea externă a Bisericii vremurilor din urmă trebuie abandonată în favoarea acelei unităţi interne ce defineşte duhovnicia universală (catolicească). Integritatea duhovnicească trebuie să devină criteriul vieţii noastre creştine. Astfel, dacă suntem consideraţi „în afara Bisericii”, „eretici şi schismatici” (aşa cum ne-a numit Patriarhul Bartolomeu în infamul său ultimatum adresat Patriarhului Diodor al Ierusalimului), dacă suntem separaţi între noi, într-adevăr, de ce s-ar face din unitate o prioritate pentru Rezistenţă, când Rezistenţa este întreprinsă pentru o unitate mai mare a Bisericii ca întreg? Dacă nu suntem prea savanţi, şi puţini la număr (ceea ce în orice caz nu e adevărat), dacă suntem ucişi şi neînţeleşi, aceste lucruri nu înseamnă, în ultimă instanţă, nimic pentru noi. Ne sprijinim, până la sfârşit, pe plenitudinea noastră duhovnicească, ce se ridică deasupra darurilor duhovniceşti, a ideologiilor, a fanteziilor legate de restabilirea gloriei lumeşti a Ortodoxiei, în America sau altundeva.

Ne aflăm în mijlocul unui proces de apostazie. Aşa cum ceara depozitată într-un furnal începe să se topească când furnalul este încălzit, tot aşa, cei crescuţi într-o Biserică bolnavă vor ceda molimei din jurul lor pe măsură ce aceasta ia proporţii. Credinţa noastră strămoşească a fost vândută acelora care n-o cunosc, nici n-o iubesc. Antihrist lucrează prin anti-ortodoxia compromisului ecumenic şi prin goana după glorie pământească. Trebuie să fim tari în rezistenţa noastră, devenind încă odată oameni străini, „etnicii catolici (universali)” ai Patriei Cereşti şi depozitarii unei comori preţioase. Ce s-a vândut s-a separat de noi şi nu mai este al nostru. Trebuie să ne ferim de Ortodoxia suferindă şi să căutăm, mai mult ca oricând, adevăratele dimensiuni ale Credinţei în inimile noastre.

Din Declaraţia Sfântului Sinod în Rezistenţă, condus de mitropolitul Chiprian de Oropos şi Fili, Grecia, reprodusă în revista “Orthodox Tradition” editată de Center for Traditionalist Orthodox Studies Etna, California, aflată sub jurisdicţia Sinodului în Rezistenţă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: