TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Contraste izbitoare…

Posted by traditiaortodoxa pe Septembrie 1, 2007

Plăcuţa ce se găseşte pe perete la intrarea în bibliotecăCugetând la ultima lovitură primită de către Biserica oficială prin accederea la cârma ei a unui personaj a cărei biografie şi fapte sunt condamnate până şi de către un „conservator cuminte” aşa cum sunt cei din rândul celor de jos din BOR, nu pot prin contrast să nu mă gândesc la faptul că pe această lume mai există şi locuri care te impresionează – era să spun şochează – prin faptul că acolo se găseşte trăită Tradiţia vie!

Mulţi s-au mirat poate de faptul că a ieşit cine „trebuia”, anume personajul pe care forţele oculte îl pregătiseră demult pentru asta. Dar nu este nimic de mirare, atâta vreme cât însuşi edificiul instituţiei numite Patriarhia Română este clădit încă din născare pe compromis. Se poate spune că mai întotdeauna ierarhii ei au fost numiţi pe criterii politice, dovadă stând astăzi însăşi modalitatea de alegere a patriarhului, printr-un organism străin de Tradiţia Ortodoxiei (aşa-zisul ANB, îmbâcsit de reprezentanţi ai masoneriei şi ai securităţii), neîntâlnit nici în celelalte Biserici locale (fie ele oficiale); de aceea Patriarhia BOR a fost dintotdeauna un instrument docil în mâna statului, a puterii politice, indiferent de sistemele regimurilor care s-au perindat la putere, adică exact pe dos decât în trecutul Imperiului Roman de Răsărit (zis Bizantin), în care relaţia stat-Biserică era pe principiul „bichefalităţii”. Acest fapt a avut şi are desigur implicaţii asupra învăţăturii de credinţă, generând neputinţa de a o păstra curată, nealterată, schimbarea Calendarului Patristic fiind numai una dintre consecinţe, ecumenismul eretic şi hulitor ajungând astăzi pe culmi de neimaginat. Ar mai putea fi multe de spus despre toate acestea, dar nu este locul aici, despre acest subiect ocupându-se mai pe larg revista Catacombele Ortodoxiei. Şi atunci, cum să mai aştepte conservatorii din BOR – în majoritatea lor credincioşi de jos, cărora li se ascund foarte multe lucruri – ca deciziile de acest fel să fie luate sub înrâurirea Sfântului Duh, când aceste forţe oculte au transformat BOR într-o sinagogă a satanei? Cum să se mai pogoare Duhul Sfânt asupra acestor unelte ale antihristului, masonii, când aceştia nu numai că nu Îl cheamă, ci Îl şi hulesc în chip înfiorător în lojile lor spurcate! Anatema lor şi tuturor ereticilor!

Să ne reîntoarcem deci la contrastul cu locul de care vorbeam. În acel loc – este vorba despre o mănăstire ce ţine de un Sinod ‘calendarist’ – se petrec următoarele:

în predică, mirenilor li se spune aşa:

sunt trei lucruri importante pe care trebuie să le lucreze:

rugăciunea

spovedania (pocăinţa)

dreapta credinţă

mirenii sunt învăţaţi să practice rugăciunea minţii Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul cât pot de mult şi oriunde se găsesc, – ceea ce şi fac, după cum am putut vedea – şi să zică mereu, în orice împrejurare (şi la bine şi la greu) Slavă Ţie Doamne! Asta desigur, pe lângă rugăciunile de tipic.

Monahii au trei datorii (care sunt şi principala rânduială în mănăstire):

rugăciunea

atenţia (trezvia)

liniştirea (tăcerea, isihia).

Nu este de mirare că există o conştiinţă ortodoxă foarte puternică şi puterea de a mărturisi (atât la monahi cât şi la mireni) şi în chip firesc şi disponibilitatea la jertfă de sânge pentru Hristos dacă ar fi nevoie. Văzându-i, (cel puţin pe monahi în mediul lor), poţi înţelege că ‘filocalismul’ nu este doar o vorbă goală şi nici apanajul ecumeniştilor uzurpatori şi manipulatori, care vor să abată atenţia celor de jos de la erezia ecumenismului. Adică: dreaptă înţelegere, dreaptă mărturisire, dreaptă trăire, ele nu se exclud defel.

În plus, nu există la ei nici urmă de prost gust (kitsch), nici în biserică, nici în casele oamenilor. Este un mediu sănătos, prielnic sufleteşte/ca să poţi spori duhovniceşte!

Treburile din mănăstire, cum sunt bucătăria, spălatul rufelor, lucrul în tipografie/la calculator (mănăstire unde, apropo, nu intră femeile decât în biserica din afara zidurilor interioare), nu se numesc ‘ascultare’ cum abuziv se zice la noi la români, ci diaconie (adică slujire). Se pune accent şi pe şcoală, bibliotecă, ce sunt considerate ca lucru pentru Domnul [vezi mai sus fotografia plăcuţei ce se găseşte pe perete la intrarea în bibliotecă]. O dată pe an, timp de 2 zile, se duc să culeagă măslinele mănăstirii, pe care le vând. Odată, au cumpărat nişte capre, însă după ce s-a experimentat chestiunea, stareţul a renunţat la ele, fiindcă ocupau monahii ştirbind din timpul lor de rugăciune, sau mai exact, schimbând preocuparea monahului.

Ca monah, eşti cercetat atent în ce stare duhovnicească te găseşti. Însă se pune accent pe dragoste, poate şi din pricina faptului că monahii de acolo ştiu de ce au venit la mănăstire, fiind foarte responsabili (unii au câte 2-3 doctorate, şi nu făcute pe bandă rulantă şi şpagă ca în România). Sunt în mănăstire monahi de multe neamuri (şi africani, arabi, etc.), dar – ceea ce poate fi surprinzător – au cu toţii acelaşi duh!

Fiindcă se practică isihia (liniştirea), monahii nu se văd prea des şi nici nu îşi schimbă vorbe multe; de aceea nici nu se ceartă, în general când se văd îşi pun metanie unul altuia cu bucurie, fiecare fiind preocupat de viaţa sa lăuntrică duhovnicească.

Cerşetorii nu intră în mănăstire după cum au chef, ca să tulbure liniştea monahilor, ci au la o anumită distanţă de mănăstire un aşezământ cu biserică unde mănâncă, aşezământ care este şi cămin de bătrâni.

Patristic este şi modul de a-şi alege întâistătătorul: urmează la cârmă întotdeauna cel mai bătrân în mănăstire. Şi de vreme ce ierarhul se alege dintre monahi, iar monahismul se manifestă în felul cum s-a descris mai sus, este lesne de înţeles că întâistătătorul nu poate veni cu idei neortodoxe şi nici nu poate fi promovat de nu ştiu ce grupuri de interese.

Credem că locuitorii din preajma acelui loc, chiar dacă mulţi nu fac parte din Sinodul sub care se găseşte acea mănăstire, se pot considera fericiţi doar pentru faptul că ea există, căci chiar dacă nu-şi dau seama, Dumnezeu îi ocroteşte pentru rugăciunile vieţuitorilor dreptcredincioşi ai ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: