TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

O carte importantă despre erezia ecumenismului

Posted by traditiaortodoxa pe Noiembrie 5, 2007

Cuvioşii Părinţi Serafim (Alexiev) şi Serghie (Iazagiev) De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist

Revista Vozvraşenie editată de Biserica Rusă Liberă (ce nu se află în comuniune cu Patriarhia Moscovei) publică în cel de al doilea număr al său recenzia unei cărţi a pururea-pomeniţilor arhimandriţi Serafim (Alexiev) şi Serghie (Iazagiev), doi cuvioşi părinţi ai Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria. Cartea, ce poartă titlul De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist a fost tradusă din limba bulgară în limba rusă, apărând pentru prima dată la Petrograd în anul 1992, în 3000 de exemplare. Traducerea românească a cărţii a apărut într-o primă ediţie în anul 1997, la Mănăstirea Slătioara (Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România) şi într-o a doua ediţie în anul 2009, la Editura Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti, mănăstire aparţinând desigur tot Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România (amănunte aici).

Autorii definesc ecumenismul modern ca „noua lege” despre care vorbea patriarhul Timotei al Ierusalimului (trecut la Domnul în anul 1955), într-o predică a sa la praznicul Cincizecimii: „Doamne Iisuse Hristoase, în Biserica Ta sunt unii ce nu sunt apostoli ai Tăi şi nu se roagă Ţie; ei au uitat Ierusalimul şi s-au întors către Geneva, unde au scornit noile table ale legii. Dar tu Genevă, care te-ai ridicat până la cer, până la iad te vei pogorî.” (cf. Luca 10:15).

Însăşi istoria cuvântului ecumenic este cât se poate de limpede. Astăzi însă, sunt îndeplinite toate condiţiile pentru cei ce vor să-i schimbe sensul [în ecumenism]. Adjectivul ecumenic în sine, aparţine Tradiţiei Ortodoxe, având sensul de universal, [catholicesc sau sobornicesc], în greacă oikouméné, însemnând lume locuită. Sfânta Biserică Ortodoxă este ecumenică (universală) prin esenţă. Mişcarea ecumenistă modernă însă, pretinde un universalism care să înlocuiască unitatea universală a dreptei credinţe cu o unire pur mecanică a diferitelor confesiuni ce s-au rupt de la Ortodoxie şi îi sunt străine. De aici caracterul cu totul nou pe care-l ascunde ecumenismul modern.

Ecumenismul a apărut pentru prima dată în Anglia şi SUA, la mijlocul secolului al XIX-lea, ca mijloc de a uni diferitele „confesiuni creştine” numite impropriu „Biserici”. „Consiliul Ecumenic al Bisericilor” (în engl. WCC), fondat în 1948 la Amsterdam şi al cărui sediu se găseşte la Geneva, lucrează cu avânt în acest sens. Potrivit autorilor, la „Conferinţa Misionară Internaţională” de la Edinburgh din 1910, a fost plănuit proiectul ecumenismului modern şi numele său. A fost ales nu termenul latin universal, ci echivalentul său grec, oecuménikos, ce se referă clar la Biserica Ortodoxă. Introducerea acestui termen de către John Mott (1865-1955), preşedinte al YMCA şi cunoscut francmason, nu s-a făcut fără gânduri ascunse. Alegerea acestui termen ascunde dorinţa de a înlocui Biserica. Ţelul imediat se vădeşte a fi camuflarea proiectului eretic sub un termen ortodox, iar ţelul mai îndepărtat ar fi identificarea Sfintelor Sinoade Ecumenice [Soboare A Toată Lumea] cu „Consiliul Ecumenic al Bisericilor”, ce se consideră deja superior acestor Sfinte Soboare (!) Astfel, ei întipăresc în mintea adepţilor lor idei eretice despre canoanele Bisericii şi hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, cum că acestea sunt depăşite şi lipsite de actualitate.

Între ecumenicitatea (universalitatea) Ortodoxă şi ecumenismul modern, există contradicţii adânci şi diferenţe dogmatice de netrecut. Biserica Ortodoxă nu are cum să fie ecumenistă, în caz contrar încetează a mai fi ortodoxă, chiar dacă acel corp ce ar cădea de la ea s-ar autointitula ortodox. De aceea, creştinul ortodox nu poate fi ecumenist în sensul modern al cuvântului.

Arhimandriţii Serafim (Alexiev) şi Serghie (Iazagiev) (vezi foto) au făcut la început parte din Biserica oficială Bulgară, fiind profesori la Academia Teologică de la Sofia, Părintele Serafim fiind doctor docent şi conducător al catedrei de teologie dogmatică. În anul 1968 însă, amândoi părinţii fost daţi afară din funcţiile lor de către autorităţile oficiale bisericeşti, datorită popularităţii de care se bucura propovăduirea lor de la catedră şi amvon împotriva ecumenismului Bisericii oficiale bulgare, pus atunci în practică prin introducerea noului calendar. Ei au fost urmăriţi prin toată Bulgaria, însă în vreme ce „ortodoxia” oficială îi prigonea, Adevărata Ortodoxie bulgară îi cunoştea şi cinstea. În fiecare vineri, Părintele Serafim (Alexiev) primea la mărturisire nenumăraţi credincioşi veniţi din toate colţurile ţării, ce refuzau ecumenismul noilor reformatori ai Ortodoxiei. Cunoscut deja ca scriitor bisericesc şi poet ortodox, Părintele Serafim a devenit astfel părintele duhovnicesc al Bulgariei Adevărat Ortodoxe. El a trecut la Domnul la 13/26 ianuarie 1993.

Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi din Bulgaria, al cărui întâistătător este Preasfinţitul Fotie al Triadiţei, depune o mărturie de mare folos duhovnicesc prin această carte, tuturor creştinilor ce nu şi-au plecat genunchii în faţa spurcatei şi hulitoarei erezii a ecumenismului, acest nouă statuie a lui Nabucodonosor.

Vozvraşenie, n° 2, 1993.

Ortodoxia şi ecumenismul - Slătioara
Coperta primei ediţii a cărţii traduse în limba română, editată la Mănăstirea Slătioara,
aparţinând Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, în anul 1997
.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: