TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Neo-athoniţii condamnă Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor

Posted by traditiaortodoxa pe Noiembrie 30, 2009

Alungarea în forţă cu poliţia înarmată a monahilor din Schitul Sfântului Prooroc Ilie din Sfântul Munte Athos – schit ce ţinea de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) – petrecută în anul 1992 şi prigoana neîncetată asupra Mănăstirii Esfigmenu – mănăstire care a încetat încă din anii ’70 pomenirea patriarhilor de Constantinopol din pricina ereziilor acestora – fac parte dintr-un proiect de uniformizare mentală a Athosului, de reducere la tăcere prin toate mijloacele a tuturor părerilor potrivnice apostaziei Patriarhiei de Constantintinopol.

În acelaşi sens, în anul 1991, Chinotita neo-athonită a conceput o infamă declaraţie îndreptată împotriva ROCOR-ului – o Biserică fără nici o comuniune cu Patriarhiile Constantinopolului şi Moscovei, în care s-au sfinţit şi au strălucit Vlădicii Ioan Maximovici, Averchie (Tauşev) de Jordanville, Serafim Rose, etc. – în care chinotita susţine că Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor este nici mai mult nici mai puţin decât „schismatică”, „fără har şi în afara Bisericii” (!!)… Infama declaraţie, ce reprezintă mărturisirea de credinţă a neo-athoniţilor, a fost iniţiată în contextul scandalului provocat de către aceştia, după ce un igumen vestit din Muntele Athos, părintele Efrem de la Filotheu, plecat în America, s-a refugiat sub omoforul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, ca urmare a faptului că descoperise atitudinea antidogmatică şi antiduhovnicească a arhiepiscopului grec oficial din America.

În revista ortodoxă tradiţionalistă Lumina Thaborului, Părintele Ambrozie Fontrier, teolog, duhovnic şi misionar ortodox în Franţa secolului XX, a publicat la acea vreme un articol în care prezenta declaraţia neo-athoniţilor, însoţită de o scrisoare de protest a unui creştin din Salonic. Pe acestea le publicăm mai jos, întocmai, mărturisind şi noi dimpreună cu părintele Ambrozie ceea ce mărturiseşte Sinodiconul Ortodoxiei: Tuturor faptelor sau înoirilor ce au fost sau vor fi săvârşite împotriva Tradiţiei Bisericii şi a învăţăturii şi a pildei Părinţilor noştri sfinţi şi cinstiţi: Anatema!
Părintelui Ambrozie veşnică pomenire!

Neo-Athoniţii condamnă Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor

După ce a părăsit ascultarea de egumen al sfintei mănăstiri Filotheu şi a primit de la mănăstirea sa o scrisoare de demisie canonică, Părintele Efrem a plecat în America pentru a spovedi pe credincioşi. Dar iată că în loc să se prezinte la arhiepiscopul Iacovos şi la cel de Canada, Sotirios, el a mers direct la Sinodalii Ruşi din Afara Graniţelor.

Demersul Părintelui Efrem avea să dezlănţuie mânia neo-athoniţilor, care au reacţionat imediat cu violenţă şi, cu pana lor plină de „seninătate isihastă”, au scris patriarhului de Constantinopol Dimitrie scrisoarea pe care o vom reda îndată, în care condamnă făţiş Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor, numind-o „schismatică”, „lipsită de har” şi „în afara Bisericii”, o „organizaţie pe care nici o Biserică Ortodoxă nu o recunoaşte”, etc. …

De la primirea acestei epistole, Fanarul a trimis degrabă la Sfântul Munte o comisie care sosi pe 2 iunie 1991.

Pe 4, 5 şi 6 iunie au avut loc reuniunile unei comisii mixte formate din fanarioţi, egumeni şi reprezentanţi ai mănăstirilor. Foile de hârtie au fost înnegrite cu cerneală otrăvită împotriva Părintelui Efrem şi apoi s-a organizat o întâlnire între el şi egumenii ecumenişti: s-a hotărât ca Părintele Efrem să dea explicaţii Fanarului. Comisia şi-a dat acceptul ca patriarhul să-l depună. La Fanar Părintele Efrem, supus intimidării, de-a dreptul îngrozit şi cuprins de spaimă, îşi regretă gestul şi revine în biserica ecumenistă în marş spre Noua Ordine Mondială.

Ecleziologia neo-athonită este tendenţioasă, cum poate remarca şi cititorul epistolei în discuţie. Având mentalitate papistă, ea face ca Patriarhia de Constantinopol să treacă drept o vice-papalitate: „Biserica de Constantinopol – scrie redactorul declaraţiei – formează, împreună cu Bisericile locale, Ortodoxia.” Dar nici Sfânta Scriptură, nici Sfintele Sinoade, nici Părinţii, n-au trasat liniile unei astfel de ecleziologii. Acolo unde este ierarhul care drept învaţă Cuvântul Adevărului, care merge pe urmele Sfinţilor Părinţi în mijlocul turmei sale, acolo este Biserica lui Hristos. Vai nouă dacă, în loc să vedem Biserica în ierarhul ce propovăduieşte şi mărturiseşte Adevărul, noi privim către un anume ierarh pentru că este patriarh într-un oraş mare, fie el şi Constantinopolul, dar rămânem nepăsători faţă de propovăduirea lui! Astfel făcând, vom merge împreună cu el la pierzarea sufletelor noastre! De câte ori patriarhul de Constantinopol, „vârful ortodoxiei”, cum se spune astăzi, nu a căzut în erezie? Cât de des încalcă regulile dictate chiar de la înălţimea Tronului său! Slujba Sinodiconului care este ca o Cartă a Ortodoxiei, aruncă o anatemă de temut:

Tuturor faptelor sau înoirilor ce au fost sau vor fi săvârşite împotriva Tradiţiei Bisericii şi a învăţăturii şi a pildei Părinţilor noştri sfinţi şi cinstiţi: Anatema!

Ori, Biserica a primit calendarul prin Tradiţie, cum tot prin Tradiţie a primit şi cultul sfintelor icoane. Schimbând abuziv calendarul la începutul secolului nostru, pentru a putea prăznui sărbătorile cu toate „bisericile” şi confesiunile creştine, Patriarhia de Constantinopol a injectat în Trupul Bisericii o boală incurabilă. A spart unitatea liturgică a Bisericii Ortodoxe şi a deschis astfel calea ecumenismului sincretic pe care îl predică şi practică astăzi. Patriarhul Atenagoras a spus-o clar cu mai mult timp în urmă: „Vremea dogmelor a trecut. Ne înşelăm şi păcătuim dacă gândim că credinţa ortodoxă a coborât din cer şi că celelalte religii sunt nevrednice. Trei sute de milioane de oameni au ales Islamul pentru a ajunge la Dumnezeul lor şi alte sute de milioane sunt protestanţi, catolici, budişti. Ţelul fiecărei religii este să-l facă pe om mai bun.” Patriarhul Dimitrie şi patriarhul Bartolomeu sunt discipoli fideli ai lui Atenagoras, şi au meritul de a fi declarat clar în discursurile lor de întronizare că vor călca pe urmele celebrului lor predecesor.

Redăm aici două documente:

– Scrisoarea-declaraţie a neo-athoniţilor către răposatul patriarh Dimitrie.

– Răspunsul unui creştin din Salonic, ce este o mustrare, amintindu-le anumite fapte şi gesturi ale Fanarului ce constituie o trădare a Ortodoxiei.

Părintele Ambrozie Fontrier

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos

Careia, 8 mai 1991
Prea Fericirii Sale, Patriarhului Ecumenic,
Prea Sfinţitul Dimitrie, preacinstitului nostru Părinte şi
Stăpân al Fanarului.

Prea Sfinte Părinte şi Stăpân,

Îndurerată şi îngrozită, Sfânta noastră Chinotită a luat la cunoştinţă, de acum oficial, de intrarea fostului egumen al sfintei mănăstiri Filoteu, arhimandritul Efrem, în „grupul” schismatic şi para-eclezial numit Ruşii din Afara Graniţelor, pe care nici o Biserică Ortodoxă locală nu o recunoaşte. Şi ne întrebăm pe bună dreptate, cum fostului egumen i-a permis conştiinţa – lui, care, de-a lungul anilor cu încuviinţarea şi îngăduinţa sfinţitului arhiepiscop al Americii, a lucrat ca duhovnic în sânul turmei Bisericii locale a Î.P.S. Arhiepiscop Iacovos, dependent de sub jurisdicţia Scaunului Ecumenic, aducând astfel o mulţime de fii duhovniceşti în parohiile şi în bisericile dependente canonic de Arhiepiscopul Iacovos, cu care era în comuniune duhovnicească de mai bine de zece ani – cum aceiaşi fii pe care îi sfătuia atunci să se supună Bisericii şi care primeau Sfintele Taine de la aceasta, cum îi sfătuieşte acum să se despartă, ca nişte răzvrătiţi, de Arhiepiscopie, pentru a se alătura acestei para-sinagogi para-bisericeşti?

Prea Fericirea Voastră ştie, cu certitudine, că aceşti oameni din Diaspora Rusă, în siguranţă pe pământ străin, se jucau până mai ieri de-a duhovnicii, iar astăzi ei continuă să acuze Biserica soră Rusă de a se fi compromis cu regimul ateu, în timp ce ea se străduia să întărească credincioşii din Rusia şi să păstreze deschise sfintele biserici, chiar cu preţul vieţii membrilor săi, din care zeci de mii au înfruntat mucenicia, în timp ce ei fugeau emigrând în străinătate. Astăzi când, în Rusia adie briza libertăţii, ei pătrund pe terenul jurisdicţiei Patriarhiei Moscovei, „hirotonind preoţi” şi ameninţând cu o nouă schismă Biserica Rusă. Şi lor li s-a alăturat, din păcate, fostul egumen Efrem.

Sfânta noastră Chinotită, urmând scrupulos deciziilor sfintei duble sinaxe extraordinare din aprilie trecut, condamnă pe faţă şi în unanimitate adeziunea fostului egumen arhimandritul Efrem la zisa para-sinagogă para-bisericească.

De asemenea ea îi invită pe toţi fiii duhovniceşti ai Î.P.S. Arhiepiscop de America să rămână credincioşi acestei Arhiepiscopii şi Patriarhiei Ecumenice, dat fiind că Biserica de Constantinopol împreună cu toate Bisericile locale Ortodoxe în comuniune cu ea sau depinzând administrativ şi duhovniceşte de ea, se identifică cu Biserica una, sfântă, catolică şi apostolică din Crez. În afara ei, nu sunt decât schisme şi erezii. În afara ei, nu există Taine valide, nici harul lui Dumnezeu, după învăţătura ortodoxă. „În afara Bisericii catoliceşti, adică a Ortodoxiei, nu există nici Botez, nici Euharistie, nici episcopi, nici scaune, nici adevărata învăţătură…” după Sfântul Ciprian din Cartagina.

Vă rămâne deci, Prea Sfinţite Stăpâne, Sfinţiei Voastre şi Sfântului Sinod, să luaţi toate măsurile care se impun pentru a apăra unitatea turmei Arhiepiscopiei din America şi să o puneţi la adăpost de căderea mortală a zisului egumen, care s-a scos pe sine în afara Bisericii, pur şi simplu, pentru a-şi înfăptui în deplină libertate scopurile greşite, fără jugul ascultării de Biserica ce l-a tuns monah şi l-a hirotonit preot şi căreia i-a făgăduit ascultare până la moarte, la depunerea voturilor monahale făcute în Sfântul Munte pe care l-a părăsit.

Cine i-a încredinţat mântuirea Neamurilor? Biserica din America este oare lipsită de păstori canonici, de episcopi şi de preoţi? De la cine a primit binecuvântare? Să dea numele athoniţilor de vază cărora le-a cerut sfatul. Noi i-am întrebat pe toţi şi toţi au condamnat cu cuvinte grele comportamentul său şi l-au considerat un „rătăcit”.

Pentru ce căderea sa şi părăsirea fiilor duhovniceşti din Sfântul Munte pe care i-a adus până la temutul altar al Marii Biserici a lui Hristos, unde Patriarhul Ecumenic este episcop? Cine va putea să ne afirme că „încredinţarea sa lăuntrică” nu era o „rătăcire” a dracilor, căci satana se transformă în înger de lumină?

Cu toţi sfinţiţii părinţi nerătăciţi care trăiesc într-un mod plăcut lui Dumnezeu în Sfântul Munte, repetăm condamnarea actelor sale şi cerem rugăciunile voastre părinteşti şi patriarhale, cu respect profund şi închinăciune filială, vă sărutăm cinstita dreaptă, fântână plină de har.

Toţi delegaţii şi stareţii Sinaxei comune a celor douăzeci de sfinte mănăstiri din Sfântul Munte Athos.

Ecclesia, nr. 11, 391, 1/14 iulie 1991

Scrisoare de protest către Sfânta Chinotită a Sfântului Munte
pentru tot ceea ce a scris împotriva Părintelui Efrem

Prea Cinstiţi Părinţi,

Motivul care mă determină să vă adresez prezenta este publicarea în jurnalul Ekklesiastiki Aletheia din 1/7/1991, a scrisorii Sfintei Chinotite despre trecerea fostului egumen din sfânta mănăstire Filotheu, Părintele Efrem, în Biserica Rusă din Afara Graniţelor.

Am luat la cunoştinţă de publicarea sa cu puţină întârziere şi rog pe sfinţiile voastre să-mi iertaţi tot ceea ce urmează să vă scriu.

Sincer, am fost îngrozit de conţinutul scrisorii Sfintei Chinotite. Expresiile folosite de redactor sunt grele, calificativele în ce-l priveşte pe Părintele Efrem sunt inadmisibile. Spuneţi că „s-a scos pe sine în afara Bisericii, alăturându-se Bisericii Ruse din Afara Graniţelor pur şi simplu pentru a putea în deplină libertate, să-şi împlinească scopurile personale rătăcite, în afara jugului ascultării de Biserică; că este un rătăcit; că această cădere a sa, manifestată prin acest demers, este mortală” etc. …

De ce, părinţii mei, de ce atâta ură pentru Părintele Efrem? Ce rău a făcut? Acest om a căutat deschidere bisericească şi nimic altceva, pentru a crea în America mănăstiri după modelul athonit, lucru pe care nu i l-ar fi permis nici patriarhul ecumenic, nici Iacovos al Americii.

Pentru aceasta îl numiţi eretic! Îmi puteţi spune în ce constă rătăcirea şi care sunt semnele ei?

Cum puteţi judeca astfel un om care a fost reformatorul monahismului athonit contemporan, când Muntele Athos era în primejdie din lipsă de oameni, şi care a repopulat prin strălucirea sa duhovnicească şi prin sfinţenia sa, mănăstirile de călugări din Sfântul Munte şi un umăr mare de mănăstiri de maici de pe pământul grecesc?

De ce, părinţii mei, de ce minţiţi când spuneţi că demersul Părintelui Efrem „a fost condamnat în unanimitate de toţi sfinţiţii părinţi nerătăciţi care trăiesc în modul plăcut lui Dumnezeu”? Ştim că egumenul mănăstirii Kostamonitu a părăsit Sfânta Dublă Sinaxă pentru a protesta împotriva tuturor acuzaţiilor aduse Părintelui Efrem.

Reprezentantul mănăstirii Filoteu, Părintele Efrem (să nu-l confundăm cu Părintele Efrem de mai sus) a protestat cu tărie împotriva acuzaţiilor îngrozitoare şi de temut aduse împotriva Bătrânului său. Sfintele mănăstiri Xiropotamu şi Caracalu n-au fost de acord din multe motive. Sfânta mănăstire Esfigmenu nu a participat. Cum puteţi deci să afirmaţi că a fost unanimitate? Schiturile au fost întrebate? Au fost ele reprezentate de cineva? Simplii monahi din mănăstirile de obşte au fost întrebaţi? De ce atâta venin, Părinţii mei?

Cum se face că în chiar ziua aceea, în timpul când se derula reuniunea Sfintei Duble Sinaxe, ziarele politice publicau, anticipat, decizia de condamnare a Părintelui Efrem şi că Agenţia de Informaţii din Atena era deja pusă la curent de corespondentul său din Constantinopol?

Presupunând chiar că Părintele Efrem s-a rătăcit, unde deci este iubirea pentru fratele vostru rătăcit? Unde vă sunt lacrimile? Unde vă sunt rugăciunile către Dumnezeu pentru întoarcerea lui?

Vai, se pare că toate acestea nu sunt pentru voi decât nişte baloane de săpun sparte. Prin comportamentul vostru v-aţi arătat o faţă foarte diferită de cea pe care ne-aţi expus-o în vitrină. În ciuda calomniilor voastre, soarele va continua să strălucească, să împrăştie raze, să încălzească inimile curate şi sincere şi să ardă, complet, toate celelalte inimi pline de patimi.

De ce, părinţii mei, nu aţi arătat aceeaşi râvnă împotriva tuturor faptelor şi atitudinilor luate în Biserică?

Voi cita câteva exemple pentru a vă reîmprospăta memoria, în cazul în care aţi fi uitat.

Pe 10/12/1987, răposatul patriarh Dimitrie, mergând la Geneva, a declarat că vizita sa la Consiliul Mondial al Bisericilor a fost vârful pelerinajului său, că C.M.B. este casa noastră! Sunteţi de acord cu toate acestea?

Sunteţi de acord cu vizita pe care răposatul patriarh a făcut-o la Roma în decembrie 1987? Cu rugăciunile în comun cu papa Ioan Paul şi cu slujba de pomenire pe care a făcut-o la mormintele papilor Ioan XXIII şi Paul VI, şi în special cu toate declaraţiile papei, faţă de care nu a protestat, anume că biserica catolică şi Biserica Ortodoxă ar fi primit harul de a se întâlni din nou, una cu alta, ca biserici surori şi de a merge către comuniune deplină?

Sunteţi de acord cu refuzul ortodocşilor de a mărturisi, în comunicatul comun al adunării plenare a Comisiei mixte teologice a Dialogurilor dintre Bisericile Ortodoxe şi cele romano-catolice, de la Freising lângă München, în iunie 1990, de a mărturisi, zic, exclusivitatea Bisericii Ortodoxe – mărturisirea sa, soteriologia sa, ecleziologia sa? Acest comunicat declară că bisericile noastre se întâlnesc pe baza ecleziologică a comuniunii dintre bisericile surori.

Sunteţi de acord cu comunicatul Comisiei de coordonare a Dialogului Teologic dintre bisericile catolice şi ortodoxe, unde este vorba despre o viziune ecleziologică nouă, întrucât s-ar fi depăşit etapa în care fiecare biserică îşi spunea că este singura deţinătoare a mântuirii, spre convingerea că cele două biserici, catolică şi ortodoxă, ar fi biserici surori?

Sunteţi de acord cu toate blasfemiile proferate şi practicate la Canberra, în Australia în februarie 1991?

Sunteţi de acord cu Stilianos al Australiei, acest nou Kazantzakis şi cu toate blasfemiile pe care le-a strigat împotriva Persoanei Teandrice a Domnului?

Sunteţi de acord cu doxologia slujită de Iacovos al Americii cu trei reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice la vizita patriarhului Dimitrie în America, la care a participat Imamul, un delegat papistaş, un rabin, anglicani şi mulţi alţi heterodocşi?

Sunteţi de acord cu rugăciunea comună pan-religioasă de la Assisi în Italia, din octombrie 1986?

Sunteţi de acord cu pelerinajul la Frăţia eretică de la Taizé, a trei episcopi ai Scaunului Ecumenic, cu scopul adresării unui mesaj special de felicitare din partea patriarhului?

Vestitul teolog M. Nicolas Soteropoulos, într-un articol publicat de Orthodoxos Typos, scrie că nici Stilianos al Australiei, nici opiniile sale eretice n-au mai şocat mănăstirile din Sfântul Munte care au luat atitudine împotriva Patriarhului de Ierusalim Diodor şi l-au susţinut pe Stilianos şi pe patriarhul de Constantinopol, complicele său.

N.Y. din Salonic

Orthodoxos Typos, nr. 152, 15/11/1991

A se citi şi:

Este Patriarhatul de Constantinopol centrul Ortodoxiei?

Epistolia Cuviosului Savva Esfigmenitul

2 Răspunsuri to “Neo-athoniţii condamnă Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor”

  1. Pr Timotei said

    Vrednic de laudă să fie părintele, bine a făcut, lăsaţi linguşitorii scaunului ecumenic să scrie ce vor, Muntele Athos e sfânt prin oamenii sfinţi din el, nu prin câţiva egumeni speriaţi să nu îşi piardă egumenia.

  2. Aurelian said

    Chiar daca potrivnicii Bisericii lui Hristos vor avea ingaduinta sa culeaga lumina fulgerului de pe intinderea cerului pentru a o aseza intr-o colivie, niciodata insa nu vor putea intoarce din drum alesii lui Dumnezeu in inima carora salasluieste Lumina Taborica.
    Biserica Dumnezeului-Om Iisus Hristos, a avut si va avea sub vreme multi prigonitori dar si adevarati slujitori.

    Cei care iubesc mai mult lumea aceasta, chiar si slujitori ai Bisericii fiind insa in duhul lumesc, nu pot patrunde cu vederea sau gandul dincolo de timp. Acesti slujitori au fost certati chiar de Hristos dupa marturia Sfintei Scripturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: