TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Cazania Duminicii înaintea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos

Posted by traditiaortodoxa pe Ianuarie 5, 2011

Despre Sfântul Botez

Fraţi creştini,

Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi ne arată lămurit deosebirea dintre botezul lui Ioan şi Botezul lui Iisus Hristos. Socotim deci că este de mare folos să vorbim despre Botezul acesta şi să arătăm pentru ce a voit Dumnezeu să ne botezăm nu numai cu Duh, ci şi cu apă; ce înseamnă cele ce se fac la săvârşirea Sfântului Botez, ce haruri luăm când ne botezăm şi câte sunt botezurile lui Iisus Hristos.

Fraţi creştini, fiindcă suntem alcătuiţi din suflet nematerialnic şi din trup materialnic, Prea Bunul Dumnezeu a binevoit, ca toate harurile cele duhovniceşti, care se dau prin Sfintele Taine, să aibă şi semne materialnice care să cadă sub simţurile noastre, pentru ca nu numai prin credinţă, ci şi prin simţuri sufletul nostru să ia cunoştinţă când şi prin cine vine într-însul harul Sfântului Duh. Dacă ar fi lipsit acestea, noi n-am fi ştiut nici prin cine şi nici când se dă nouă harul, şi am fi fost în îndoială şi nepregătiţi, deci nevrednici de primirea dumnezeieştilor haruri.

Dumnezeu văzând, înainte de zidirea lumii, facerea şi căderea neamului omenesc, a rânduit şi dinainte a vestit chipul înnoirii oamenilor, care trebuia să se facă prin întruparea Celui Unuia-Născut Fiului Său. Pentru aceasta, în vremea zidirii lumii, Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apei, preînchipuind Duhul şi apa, prin care neamul omenesc, botezându-se, avea să se ridice din păcatul primilor oameni şi să se înnoiască prin a doua naştere duhovnicească, din apă şi din Duh, aşa cum a grăit Domnul în convorbirea Sa cu Nicodim.

Izbăvirea neamului israelitean din robia lui Faraon, care a preînchipuit izbăvirea neamului omenesc din robia diavolului, a făcut-o Dumnezeu trecând pe israeliteni prin Marea Roşie şi acoperindu-i cu nor, iar pe Faraon înecându-l cu toate armatele lui. Marea a însemnat apa Sfântului Botez, norul a însemnat harul Sfântului Duh, iar Faraon a însemnat pe satana cel sfărâmat în apele Botezului. Apoi, prin Isaia proorocul, Dumnezeu trimite pe toţi cei ce doresc mântuirea, la izvoarele mântuirii, zicând: „Scoateţi apă cu veselie din izvoarele mântuirii. Cei ce însetaţi mergeţi la apă” (Isaia 55, 1). În fine trimite pe Înainte-mergătorul Unuia-Născut Fiului Său să boteze în apa Iordanului pe toţi cei care vin la dânsul, învăţându-i că el îi botează cu botezul pocăinţei, ca să creadă în Cel care vine după dânsul, adică în Hristos Iisus, şi spune tuturor că el botează cu apă, iar Iisus Hristos va boteza cu Duh Sfânt. Acestea au fost proorocite de proorocul Zaharia, care spune: „În vremea aceea va fi un izvor cu apă curgătoare pentru casa lui David şi pentru locuitorii Ierusalimului, pentru curăţia de păcat şi de orice altă întinăciune” (Zaharia XIII).

Iar când Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu a venit la râul Iordanului şi s-a botezat de Ioan, atunci apa s-a sfinţit, însă a rămas apă, dar Sfântul Duh a luat chip, căci când a ieşit Iisus din apă s-au deschis cerurile, „şi Sfântul Duh, în trupească înfăţişare, ca un porumbel, a pogorât asupra Lui şi din cer s-a făcut glas: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine bine am voit” (Luca III, 22). Apa în care noi ne botezăm se sfinţeşte prin chemarea numelui lui Dumnezeu, însă rămâne apă, ca să trezească sufletul nostru spre simţirea harului Sfântului Duh, ce ni se dă prin apa care s-a sfinţit. El este nevăzut şi nesimţit cu simţurile noastre trupeşti, deşi este văzut cu ochii şi simţit cu simţurile sufletului celui ce crede.

Dumnezeu a rânduit apa ca un semn materialnic al acestui mare şi sfânt har, pentru că ea are o mare asemănare cu cele ce se săvârşesc de dumnezeiescul har prin Botez. Apa spală toate întinăciunile; Botezul curăţeşte pe om de toate păcatele; apa înnoieşte toate puterile trupului celui care este cuprins de sete; Botezul înviază însuşirile sufletului cele omorâte de păcat; apa este păzitoarea vieţii; Botezul este dătătorul mântuirii.

Toate celelalte acte săvârşite îşi au însemnătatea lor: cel ce vine la Botez stă la început cu faţa spre apus, ca să arate lumea întunericului din care vine şi se leapădă de trei ori de slujirea începătorului întunericului, adică de slujirea Satanei. De trei ori a îndepărtat Domnul Iisus pe Satana. De trei ori se leapădă şi cel ce vine la Botez. După această lepădare, întorcând spatele său întunericului, vine cu faţa către răsărit, unde este lumina şi se împreunează cu Iisus Hristos, făgăduind că se face ucenic al Lui şi că împlineşte poruncile Lui, precum şi Iisus a împlinit voia lui Dumnezeu, Tatăl Său. Apoi mărturiseşte înaintea Bisericii adevărul credinţei, precum Iisus a mărturisit, înaintea lui Pilat, adevărul.

Dezbrăcarea de haina cea veche şi îmbrăcarea de după Botez în haina albă a veseliei înseamnă lepădarea de omul cel vechi, stricăcios, supus poftelor stricăciunii, şi îmbrăcarea în omul cel nou, care a fost zidit de Dumnezeu nestricăcios şi întru sfinţenia adevărului. Ungerea cu untdelemn, înainte de afundarea în cristelniţă, înseamnă ungerea trupului Domnului cu aromate, mai înainte de aşezarea în mormânt, iar apa cristelniţei, înseamnă mormântul Domnului Iisus, după cum ne încredinţează Apostolul Pavel, când zice: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte prin Botez; aşa încât, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii” (Romani VI, 3-4).

Astfel fiind pregătit cel care se botează, este afundat de trei ori în apă, pentru cele trei nopţi, şi este scos de trei ori, pentru cele trei zile, în care Hristos a stat în mormânt. La cea dintâi afundare şi ieşire din apă a celui ce se botează, preotul zice: se botează robul lui Dumnezeu în numele Tatălui, la a doua: şi al Fiului; iar la cea de a treia: şi al Sfântului Duh, după porunca Domnului Iisus, când a zis: „Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Ev. Matei XXVIII, 19). Prin cele trei afundări şi cele trei chemări se săvârşeşte Sfânta Taină a Botezului, iar cel botezat iese din cristelniţă, precum Hristos a înviat din mormânt, făcându-se o singură tulpină cu Hristos şi părtaş al învierii Lui, adică, curat de orice păcat şi sfânt, cum ne încredinţează Sfântul Apostol Pavel, zicând: „că dacă prin Botez ne-am făcut o singură tulpină cu Iisus, întru asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi învierii Lui” (Romani VI, 5).

Când a ieşit Domnul din apa Iordanului, în care s-a botezat, îndată s-a pogorât peste El Duhul cel Sfânt. De aceea şi cel care a fost botezat, după ieşirea din cristelniţă, se unge îndată cu Sfântul Mir, care, prin binecuvântările dintr-însul, are puterea şi harul Preasfântului Duh. În felul acesta, cel care s-a botezat a luat iertarea şi desăvârşita curăţire, nu numai de toate păcatele săvârşite de el până la Botez, ci şi de păcatul strămoşesc în care s-a zămislit şi în care l-a născut maica sa; de păcatul acela, pentru care s-au făcut vinovaţi nu numai cei dintâi oameni care au săvârşit păcatul în lume, ci printr-înşii şi tot neamul omenesc. Aceasta este naşterea cea din apă şi din Duh despre care Domnul Iisus Hristos a grăit lui Nicodim, zicând: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ev. Ioan III, 5). Cel care s-a botezat prin apă şi prin Duh se naşte a doua oară, cu naştere duhovnicească, se face fiu şi moştenitor al împărăţiei lui Dumnezeu şi primeşte pe însuşi Iisus Hristos în sufletul său, după cum ne încredinţează Sfântul Apostol Pavel, spunând: „Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni III,27).

Cine va păzi neîntinat acest mare har al Botezului, acela va afla, după moarte, deschisă uşa cereştii Împărăţii, iar după învierea cea din morţi şi Judecata de apoi, va dobândi fericirea şi slava cea dumnezeiască. Cine însă nu va lua în seamă acest mare har al lui Dumnezeu, şi va pângări cu păcatele sale dumnezeiescul Botez, acela nu va putea avea nici o nădejde de mântuire. Dar afară de Botezul acesta, curăţitor de toate păcatele şi de păcatul cel strămoşesc, mai este botezul cel prin sângele mucenicesc şi cel prin lacrimile pocăinţei.

Cu botezul mucenicesc s-a botezat Însuşi Iisus Hristos, vărsându-şi sângele Său întru mărturia adevărului dumnezeiesc. Despre acest botez întreba El pe Iacov şi pe Ioan, zicând: ,,Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi, cu botezul cu care Eu Mă botez, să vă botezaţi?” (Ev. Matei XX, 22). Tot despre acest botez a vorbit cu alt prilej apostolilor Săi, zicând: „Cu botez am a Mă boteza; şi câtă nerăbdare am, până ce se va împlini!” (Ev. Luca XII, 50). La începuturile creştinismului din cauza prigonirilor, mulţi nu găseau pe nimeni ca să-i boteze. Cei prinşi, după multe pedepse şi chinuri, erau ucişi ca nişte oi şi aşa ei se botezau cu sângele lor. Sfântul Grigorie Teologul, vorbind despre acest botez, zice aşa: „Ştiu, şi botezul muceniciei, cu care şi Însuşi Iisus Hristos s-a botezat. El este mult mai cinstit decât celelalte, fiindcă cu a doua întinăciune nu se mai pângăreşte”.

Iar de botezul cel prin lacrimile pocăinţei au nevoie toţi oamenii. El a fost rânduit de Domnul Iisus, când a dat putere ucenicilor Săi să dezlege dar şi să lege păcatele, zicându-le: „Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ev. Ioan XX, 23). Cel ce-şi bate pieptul său şi se smereşte ca vameşul şi plânge cu amar pentru păcatul său, ca Petru, acela se botează cu botezul lacrimilor pocăinţei şi va dobândi milostivirea lui Dumnezeu cea nemărginită, după cum ne încredinţează pe toţi Apostolul Ioan, zicând: „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte şi să ne curăţească pe noi de toată strâmbătatea” (I Ioan I, 9). Vei lua îndată iertarea păcatelor tale, dacă le-ai mărturisit şi te-ai botezat cu lacrimile pocăinţei tale. Atunci vei fi omul fericit, despre care vorbeşte Apostolul Pavel, zicând: „Ferice de cei cărora li s-au iertat fărădelegile lor şi cărora li s-au acoperit păcatele. Ferice de omul, căruia Dumnezeu nu-i va socoti păcatul” (Romani IV, 7-8). Amin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: