TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Credinţa Orthodoxă ce a întărit lumea

Posted by traditiaortodoxa pe Februarie 28, 2011

Sfinţii PărinţiAceasta este biruinţa ce a biruit lumea: credinţa noastră
I Ioan 5:4

Crezul păzit întocmai va vădi greşeala nimicită dinainte de Duhul Carele vede dinainte toate.
Iov Iazitul

Sinodiconul Orthodoxiei a fost alcătuit în secolul IX, ca urmare a biruinţei Bisericii asupra ereziei iconoclaste. Se citeşte în bisericile ortodoxe în prima Duminică a Postului Mare. Acesta cuprinde definirea veşnică a Credinţei Orthodoxe:

Aşa au grăit Proorocii, aşa au învăţat Apostolii, aşa a primit Biserica, aşa au predanisit Dascălii, aşa a crezut lumea, aşa a luminat Harul, aşa a descoperit Adevărul, aşa a pierit minciuna, aşa a arătat Înţelepciunea, aşa a poruncit Hristos. Aceasta credem, aceasta glăsuim, aceasta propovăduim: pre Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru şi pre sfinţii Săi îi cinstim în cuvinte, în scrieri, în cugete, în jertfe, în Biserici, în Icoane, de-o parte închinându-ne lui Hristos ca Dumnezeu şi Stăpân, şi de alta cinstindu-i pe Sfinţi ca adevăraţi slujitori ai Stăpânului a toate, şi dăruindu-le cinstirea ce li se cuvine. Aceasta este Credinţa Apostolilor! Aceasta este Credinţa Părinţilor! Aceasta este Credinţa Ortodocşilor! Aceasta este Credinţa care a întărit Lumea!

Proorocii L-au mai-nainte văzut pe Hristos, Apostolii L-au propovăduit, ca unii ce au grăit, au mâncat şi au băut împreună cu Dânsul. Părinţii L-au dogmatisit. Există un singur tezaur al credinţei: Hristos, păstrat prin virtutea pe care Părinţii o numesc evlavia sau ευσέβεια şi care cuprinde deopotrivă orthodoxia şi orthopraxia.

Orthodoxia este Credinţa Dreaptă şi slăvirea corectă a lui Dumnezeu, păstrarea adevărurilor veşnice pe care Domnul Însuşi a venit să le reveleze oamenilor şi a cultului autentic pe care El ni l-a predanisit.

Orthopraxia este viaţa trăită potrivit poruncilor noi ale Evangheliei. [1] Dumnezeu nu are nevoie de cultul pe care noi I-l închinăm, ci în milostivirea Sa El S-a descoperit oamenilor mai întâi ca şi Cuvânt fără de trup, apoi El Însuşi întrupat a arătat oamenilor cum trebuie să Îi aducă slavă spre mântuirea lor. Orthodoxia şi Orthopraxia au aşadar acelaşi centru de greutate, un centru comun, Hristosul pe Care orice creştin se străduieşte Să-L urmeze.

Cum scrie Sfântul Grigorie Palama [2]: Pune început virtuţii, Dumnezeu îţi va dărui săvârşirea. Fugi de desfrâu, vino în patria virtuţii, făptuieşte lucrurile pocăinţei, şi alături fiind de Dumnezeu, nu doar că vei ajunge la desăvârşirea virtuţii omeneşti, ci vei şi dobândi mai presus de fire virtuţile dumnezeieşti, prin sălăşluirea în tine a Duhului Sfânt. Căci aşa se îndumnezeieşte omul.

Astfel, toată Sfânta Scriptură s-ar putea rezuma la acest cuvânt al Domnului: De acum nu vă mai zic vouă slugi; că sluga nu ştie ce face stăpânul său; ci pre voi v-am numit prieteni, că toate câte am auzit de la Tatăl meu, am arătat vouă. (Ioan 15:15) Iată înălţimea credinţei Orthodoxe!

Sfântul Marcu al Efesului spunea în ultimul său cuvânt în faţa sinodului de la Florenţa: Credinţa noastră nu a venit de la oameni, nici prin oameni, ci de la Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care a vorbit în persoană ucenicilor Săi. [3]

Împotriva vieţii celei noi începute de Dumnezeu-Omul şi transmise prin El trupului Lui care este Biserica, s-au semeţit puterile întunericului, diavolii. Mai întâi prigoanele imperiului păgân, care au dat Bisericii mulţime de mucenici, apoi ereziile. Sfântul Ignatie al Antiohiei (anul100 după Hristos), Theoforul, spunea Efesenilor: Străduiţi-vă să vă adunaţi mai des pentru Dumnezeiasca Euharistie [Sfânta Împărtăşanie] şi pentru slăvirea lui Dumnezeu. Pentru că atunci când vă strângeţi adesea într-un singur loc, puterile lui satana sunt nimicite. Şi înverşunarea sa distrugătoare se risipeşte în faţa unităţii de credinţă a voastră. [4]

Diavolul ştie că dacă întrerupe cultul creştin sau tulbură unitatea de credinţă a credincioşilor, el va obţine victoria. Orice erezie vine din respingerea revelaţiei dumnezeieşti şi se înalţă ca un obstacol permanent în faţa lucrării de mântuire a omului în Hristos. Ereziile au avut dintotdeauna ca ţintă lupta fără milă împotriva lui Hristos Dumnezeul nostru, împotriva Sfintei Sale Biserici Orthodoxe şi împotriva mântuirii în Hristos. [5]

Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creştinilor Bisericii din Efes, spunea: Cum nimic nu am ferit dintru cele de folos, ca să nu vă vestesc vouă, şi să vă învăţ pre voi, înaintea norodului şi prin case. Mărturisind şi Iudeilor şi Elinilor, pocăinţa cea către Dumnezeu, şi credinţa cea întru Domnul nostru Iisus Hristos. Drept aceea luaţi aminte de voi, şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pre voi Episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, care o a câştigat cu însuşi Sângele Său. Că eu ştiu aceasta că după plecarea mea vor intra lupi îngrozitori între voi, care nu vor cruţa turma. Şi dintru voi înşivă se vor scula bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pre ucenici după ei. (Fapte 20:20,21, 28-30).

Istoria Bisericii a adeverit această proorocie, pentru că încă din perioada apostolească au apărut lupi eretici care prezentau învăţătura despre Hristos într-un chip fals.

Pentru a defini, faţă de erezii, gândul lui Hristos (1 Corinteni 2,16: Că cine a cunoscut Gândul (Mintea) Domnului, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem Gândul lui Hristos), împăraţii creştini au adunat Sinoadele Ecumenice.

Cinstirea Părinţilor Sinoadelor face parte integrantă din cultul Orthodox. Noi îi numim pre ei Părinţi, fiindcă ei ne-au născut în Hristos. Primele patru Sinoade Ecumenice au fost primite ca şi cele patru Evanghelii şi au fost pomenite în dipticele sfinte.

va urma

_____
NOTE:

1). Fără dreapta practică nu e cu putinţă, nici a propovădui credinţa, nici a o păstra. Sfântul Grigorie Palama scria credincioşilor săi din Salonic: Cum oare vei convinge tu un necredincios, când tu pretinzi a crede în acel Fecior născut din Tatăl Fecior, dincolo de timp şi mai înainte de veşnicie, apoi în timp, dar mai presus de fire, născut din Maică Fecioară, dacă tu nu păstrezi fecioria, nici măcar cumpătarea, fără să-ţi îndrepţi, prin pocăinţă, patima ta nebună pentru femei şi viaţa ta de desfrâu? (Text editat de A. Philippidis-Braat, Captivitatea lui Palama la turci, Lucrări şi Memorii, 7, Paris, 1979, p. 165).

2). Ibid.

3). Sesiunea 7, ed. J. Gill, Quae supersunt Actorum Graecorum Concilii Florentini, 2, Roma, 1953, p. 364

4). Epistola către Efeseni, 13.

5). Pr. Ambrozie Fontrier, Editorialul La Lumière du Thabor (Lumina Thaborului), № 5, ce conţine o expunere concisă şi precisă a tuturor marilor erezii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: