TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Mărturisirea de Credinţă Orthodoxă a Sinodul Bisericii Ortodoxe Nord-Americane (HOCNA)

Posted by traditiaortodoxa pe Aprilie 16, 2013

Continuăm iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, publicarea în traducere a unor Mărturisiri de Credinţă sau ecleziologii ale diferitelor Sinoade Orthodoxe Tradiţionaliste, precum şi ale unor Părinţi Ziloţi Aghioriţi contemporani nouă. Bunul Dumnezeu să-i întărească pre toţi în sfânta lor luptă bineplăcută Lui! Amin.

Mărturisirea de Credinţă ce o publicăm acum, aparţine Sinodului Bisericii Ortodoxe Nord-Americane (HOCNA), şi este îmbrăţişată – atât oficial, cât poate mai ales neoficial – de o destul de largă parte din rândul celorlalte Sinoade ale Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (‘vechi-calendariste’) – ierarhi, preoţi, monahi şi mireni.

Interesantă, mai cu seamă, mărturisirea HOCNA cu privire la momentul retragerii harului, având în vedere diferitele situaţii concrete din Istoria Bisericii. Şi redacţia noastră, o consideră obiectivă.

~~

AVÂND ÎN VEDERE CĂ:

(1) Enciclica din 1920 a Patriarhiei Constantinopolului, [intitulată] “Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, proclamă că unirea cu bisericile eretice ale Apusului nu este împiedicată de “diferenţele dogmatice existente” şi că această unire este de dorit şi dreaptă, şi că unul dintre primii paşi spre împlinirea ei este “acceptarea unui calendar comun astfel încât toate Bisericile să sărbătorească marile praznice creştine împreună, în acelaşi timp…”;

(2) Introducerea noului calendar a avut urmări dezastruoase în ordinea liturgică şi armonia Bisericii şi a născut o schismă în sânul Ei;

(3) Acceptarea calendarului nou sau „îndreptat” de către ierarhii inovatori şi schismatici stă în opoziţie cu Legea lui Dumnezeu prin faptul că, aşa cum arată Sfântul Theodor Studitul, „Nu a fost dată nici o putere ierarhiei să depăşească, în nici un chip, oricare ar fi acela, Legea, ci [numai puterea] să continue ceea ce s­a făcut şi să umble în căile înaintaşilor”;

(4) Poporul credincios al lui Dumnezeu a lucrat într-un chip plăcut lui Dumnezeu atunci când a respins inovaţiile, pentru că, aşa cum arată Sfântul Chiprian al Carthaginei, „Cel ce împarte şi desparte Biserica lui Hristos nu poate purta veşmântul lui Hristos”;

(5) Sinoadele Pan­Orthodoxe (ca cele din 1583, 1587, şi 1593 sub Patriarhul Ecumenic Ieremia cel Vestit, şi Sinodul din 1848 sub Patriarhul Ecumenic Antim) au oprit şi osândit schimbarea sau modificarea calendarului („Oricine nu urmează Tradiţia Bisericii… ci vrea să urmeze noua invenţie a Pascaliei şi a noului Menologhion ale astronomilor fără-de-Dumnezeu ai Papei, şi se pune pe sine împotrivă în toate aceste probleme, şi doreşte să schimbe şi să nimicească dogmele dăruite nouă de către Părinţii noştri şi Predania Bisericii, Anathema să fie şi în afara Bisericii lui Hristos şi a Adunării Credincioşilor.” – Sigilionul sau Pecetluirea Sfântului Sinod din 1583);

(6) Inovaţia ecumenistă a schimbării calendarului a pregătit terenul pentru paşii următori, precum întâlnirea dintre papa Paul al VI­lea şi patriarhul Atenagor în 1964 la Ierusalim, şi toate actele şi afirmaţiile eretice ce au urmat, ce au fost făcute „cu capul descoperit”;

(7) „Ridicarea” Anathemei împotriva Papismului din 1965 nu este o ridicare adevărată – pentru că Papalitatea nu a renunţat la ereziile sale, ci dimpotrivă, îi pun sub anathema sa chiar şi pe „ortodocşi” – potrivit celor hotărâte de Părinţi, „Dacă cineva nu anathematiseşte pe toţi ereticii, acela sa aibă partea lor”;

(8) Înscrierea vreunei Biserici ca membru în Consiliul Mondial al Bisericilor reprezintă în sine o acceptare a Teoriei Ramurilor şi o negare a ecleziologiei şi credinţei Orthodoxe, iar rugăciunile şi declaraţiile comune reprezintă în sine o proclamare a ereziei. Denominaţiunile eretice ale Apusului nu sunt „biserici surori” fiindcă ele stăruie în doctrinele lor eretice; ele sunt mai degrabă grupuri religioase tăiate de la Trupul Bisericii şi de la viaţa în Sfântul Duh. Precum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Trebuieşte să ne depărtăm de cei ce, din înşelare, poartă numele lui Hristos”; „ei sunt lipsiţi de numele de „Creştin”, căci cei ce s­au depărtat de învăţătura adevărată a Bisericii, nu sunt ai lui Hristos”. (PG 74: 1020D, 857D);

(9) Monofizitismul este o erezie osândită de Al IV-lea Sobor A-Toată-Lumea. Ea a fost osândită şi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii – nu doar de cei ce au trăit după Soborul de la Calcedon, ci chiar şi de cei ce au trăit înaintea lui (Sfântul Athanasie cel Mare, Sfântul Isidor Pelusiotul, Sfântul Chiril al Alexandriei – ale căror scrieri sunt deformate de către Monofiziţi – Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Proclu al Constantinopolei, Sfântul Amfilohie al Iconiei, Sfântul Epifanie al Chiprului, şi alţii). Astăzi, deşi la întâlnirile oficiale trec drept ortodocşi, Monofiziţii continuă sa îi osândească pe Sfinţii Părinţi ai Soborului Al IV-lea A-Toată-Lumea ca fiind „Nestorianizanţi” (ei primesc doar primele trei Sinoade Ecumenice) şi ei stăruie în doctrina lor despre o singură fiinţă în Hristos după întruparea Sa. Sfinţii Părinţi însă, prin cuvântul Sfântului Theodosie Întemeietorul vieţii de obşte, învaţă: „Cel ce nu primeşte cele Patru Sinoade aşa cum primeşte cele patru Evanghelii, Anathema să fie” (Viaţa Sfântului Sava, cap. 56). Sfântul Isidor Pelusiotul, care a adormit înainte de Sinodul al Patrulea Ecumenic şi pe care Monofiziţii declară că îl urmează, spune că „credinţa într­o singură fiinţă după întrupare este o respingere a [învăţăturii] celor două fiinţe” şi că această credinţă este una maniheană şi duce în gheena” (PG 78:252CD). După separarea lor de la Biserică, în 451, Monofiziţii s­au divizat în numeroase grupări eretice cu doctrine reciproc-exclusive. Ei resping cele patru Soboare A-Toată-Lumea (Calcedon, 451; Constantinopol, 553 şi 680; şi Niceea, 787) şi alte sinoade locale. Fiind separaţi de Biserică de cincisprezece secole, ei sunt lipsiţi de Succesiunea Apostolică, Preoţie şi Sfintele Taine;

(10) Nu este îngăduit a da Sfintele Taine decât celor ce se află în comuniune cu Biserica, potrivit învăţăturii patristice: „Tainele Mele îmi aparţin Mie şi celor ce sunt ai Mei” (Sfântul Ioann Gură de Aur, Omilia a 7­a la I Corintheni; Sfântul Ioann Damaschinul, PG 96:9A; Sfântul Grigorie Palama, Omilia 34:17). Nou­calendariştii şi Monofiziţii – chiar şi cei ce sunt binevoitori faţă de noi – sunt împiedicaţi a se apropia de Sfintele Taine din pricina comuniunii lor cu ereticii. Chiar dacă ei ar fi Orthodocşi în inima lor şi ar iubi Predania Bisericii, ecleziologia lor este eretică: ei acceptă să fie în comuniune cu ierarhi eretici deoarece ei cred că aceasta nu afectează mântuirea sufletelor lor, sau, mai mult, că heterodocşii de diferite denominaţiuni care poartă numele de „Crestini” sunt mădulare ale Bisericii. Noi nu le dăm Sfintele Taine pentru că nu avem aceeaşi credinţă cu ei.

AŞADAR,

Respingem orice relaţie sau asociere eclezială şi liturgică cu bisericile ecumeniste şi cu cei ce au comuniune liturgică cu acestea. Mărturisim că nu suntem în comuniune cu nici un membru al jurisdicţiilor ecumeniste atâta vreme cât aceştia nu renunţă la erezia Ecumenismului şi nu întrerup orice comuniune eclezială cu ierarhii ecumenişti şi nu primesc Calendarul tradiţional al praznicelor Bisericii, adică până când aceştia nu intră în turma Bisericii Orthodoxe. Declarăm Anathema împotriva pan­ereziei Ecumenismului şi aderenţilor acesteia, pronunţată sub arhi­păstorirea pururea-pomenitului Mitropolit Filaret al New ­York­-ului în 1983, şi anume:

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi celor ce nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi şi celor ce susţin, răspândesc sau păzesc noua lor erezie ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

Declarăm, dimpreună cu Sfinţii Părinţi ai celui de ­al Şaptelea Sobor A-Toată-Lumea: „Urmăm vechea Predanie a Bisericii Soborniceşti. Păzim rânduielile Părinţilor. Anathematisim pre toţi cei ce adaugă sau scot ceva din Soborniceasca Biserică.”

Suntem în acord deplin cu toate hotărârile soborniceşti şi cu Sfintele Canoane ce stabilesc că nu poate lucra Har sfinţitor în tainele celor ce se află în erezie sau schismă [1]; pentru că, potrivit acriviei, acesta este înţelesul corect al hotărârilor şi canoanelor mai­nainte pomenite, ce se referă la schismă şi erezie (a se vedea, de pildă, Canoanele Apostolice al 46-­lea, al 47-­lea şi al 68­lea, Canonul 1 de la Carthagina, precum şi Canonul 1 al Sfântului Vasilie cel Mare).

În acelaşi timp, [aşa cum observăm în epistolia ce însoţeşte această Declaraţie…] au existat numeroase situaţii în Istoria Bisericii când, fie din cauza marii confuzii ce a existat în Biserică, fie din cauza neînţelegerilor şi greşelilor omeneşti, Dumnezeu – „Carele voieşte ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vie” (I Timothei 2:4) – a arătat o anumită iconomie în ce priveşte momentul în care El a retras Harul Său Dumnezeiesc din tainele celor rătăciţi. Aceasta înseamnă că, deoarece Harul Său Dumnezeiesc nu este creat, nu ştim momentul exact în care Dumnezeu a retras Harul Său în diferite situaţii concrete, atât în Istoria veche cât şi în cea contemporană a Bisericii. Aceste situaţii concrete constituie un aspect autentic al experienţei Bisericii pe care nu îl putem ignora sau tăgădui, acesta fiind aşadar un motiv pentru care alegem să ne limităm la a identifica, condamna şi pune sub Anathema ceea ce este în chip limpede şi dincolo de orice îndoială erezia de căpătâi a vremurilor noastre, Ecumenismul. Astfel, rugăciunea în comun cu şi împărtăşirea Sfintelor Taine celor amestecaţi în această erezie nu sunt îngăduite, iar cei ce ni se alătură venind din jurisdicţii „ortodoxe” ecumeniste sunt primiţi prin Ungerea cu Sfântul Mir [2]; iar cei ce vin din jurisdicţii heterodoxe sunt primiţi prin Sfântul Botez.

Urmând cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, „Chipul cuvintelor celor sănătoase să aibi, care ai auzit de la mine întru credinţă, şi întru dragostea care este întru Hristos Iisus” (II Timothei 1:13), ţinem şi noi chipul cuvintelor sănătoase grăite de Sfinţii Părinţi ai celui de ­al Şaptelea Sobor A-Toată-Lumea şi de Synodiconul Orthodoxiei, şi ne limitam la a identifica şi întări adevărul şi a anathematisi erezia.

Cât despre momentul exact când Dumnezeu retrage Harul Său din tainele celor rătăciţi în inovaţii şi Ecumenism, aceasta, credem, nu este o problemă pe care suntem chemaţi noi a o rezolva. Este o problemă în primul rând a celor ce se află în schismă şi erezie, după cum a afirmat Sfântul Mitropolit Filaret al New ­York­-ului, Noul Mărturisitor, şi după cum Sfintele Canoane întăresc.

Nădăjduim şi ne rugăm pentru îndreptarea şi întoarcerea la Orthodoxie a celor ce au căzut în aceasta greşeală nimicitoare a Ecumenismului, şi pentru restabilirea Celei Una, Sfântă, Catholicească şi Apostolicească credinţă în vechile Patriarhate şi Biserici Autocefale ale „Ortodoxiei Mondiale”. Fie ca Bunul Dumnezeu să le lumineze inimile, şi să­-i întoarcă la plinătatea „Credinţei celei ce odată s­-a dat Sfinţilor” (Iuda 1:3).

Amin.

NOTE:

[1]. De notat că în Sfintele Canoane schisma şi erezia sunt două categorii distincte, fiecare cu propria sa definiţie. Următorii lor sunt văzuţi în chip diferit, pedepsiţi şi primiţi în chip diferit.

[2]. Aceasta ca iconomie, Taina Ungerii cu Sfântul şi Marele Mir vine să plinească forma corectă a botezului, însă în cazul în care forma botezului lor iniţial nu a fost cea corectă – prin întreită afundare – ei vor fi botezaţi. – n. n.

A se citi şi:

Declaraţia şi mărturisirea Adevăraţilor Creştini Ortodocşi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: