TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări

Posted by traditiaortodoxa pe Martie 13, 2014

7/20 martie 2014: Întâistătătorul noii structuri sinodale, Calinic, dimpreună cu Chiprian al II-lea, mitropolitul fostului grup sinodal cunoscut sub numele de ”chiprianit”, stând de-a dreapta şi de-a stânga tronului arhieresc din arhondaricul Mănăstirii de la Fili, pe care tronează fotografia fostului întemeietor Chiprian.

7/20 martie 2014: Întâistătătorul noii structuri sinodale, Calinic, dimpreună cu Chiprian al II-lea, mitropolitul fostului grup sinodal cunoscut sub numele de ”chiprianit”, stând de-a dreapta şi de-a stânga tronului arhieresc din arhondaricul Mănăstirii de la Fili, pe care tronează fotografia fostului întemeietor Chiprian.

Acelaşi ierarh Calinic, slujind panihida la mormântul fostului întemeietor al ’chiprianismului’.

Acelaşi ierarh Calinic, slujind panihida la mormântul fostului întemeietor al ’chiprianismului’.

Învăţătura ecleziologică de căpătâi a lui Chiprian de Fili este aceea a existenţei Tainelor la nou-calendarişti şi în Bisericile oficiale ecumeniste, până la condamnarea de către un Sinod Ecumenic.

’Chiprianismul’ susţine că hotărârile unui Sinod local – precum anatema ROCOR din 1983 împotriva ereziei ecumenismului – pot fi validate doar de un viitor ’Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe’ asemănător Sinoadelor Ecumenice. (A se vedea nu doar ’Tezele Ecleziologice’ ale lui Chiprian de Fili, ci şi Acordul comun ce a stat la temelia unirii dintre cele două grupuri sinodale, Cap. VII. pct. 3).

În încercarea de a dogmatisi/justifica pretinsa existenţă a harului sfinţitor în Taine la ereticii ecumenişti, ’chiprianismul’ răstălmăceşte eretic sintagma Sfântului Ioann Gură de Aur „mădularele bolnave ale Bisericii” care se referă strict la păcătoşii ce caută vindecarea în Biserică, văzută ca spital, şi nicidecum la eretici, care prin erezia lor ies în afara ei, dimpreună cu cei ce continuă să păstreze comuniunea cu aceştia.

Mulţi istorici, analişti şi comentatori din sfera Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste cred că schisma chiprianită a apărut ca reacţie împotriva anatemei ROCOR asupra ecumenismului; anatema fiind pronunţată în 1983, iar Chiprian lansându-şi tezele ecleziologice în 1984.

În Duminica a III-a a Postului Mare din acest an (2014) a avut loc în Grecia unirea dintre GOC-Calinic (cunoscut ca sinodul ”kiousit”, după numele fostului întâistătător Hrisostom Kiousis) şi ’Sinodul în Rezistenţă’ (cunoscut ca sinodul ”chiprianit”, după numele fondatorului) şi intrarea în comuniune deplină cu grupurile sinodale aflate până atunci în comuniune cu ’Sinodul în Rezistenţă’: sinoadele ’de stil vechi’ din Bulgaria (practic un exarhat ”chiprianit”), din România (Slătioara) şi ROCOR-Agatanghel (aripa desprinsă din ROCOR-Lavru după unirea cu Moscova, care a rămas în continuare în comuniune cu sinodul ”chiprianit”). Această unire a fost exprimată prin împreună-slujirea ce s-a săvârşit cu acest prilej.

Unirea s-a întemeiat pe un proiect comun adoptat de cele două grupuri sinodale, un acord între GOC-Calinic şi ’Sinodul în Rezistenţă’, ce se dovedeşte a fi mărturisirea de credinţă comună. Documentul, intitulat ”Adevărata Biserică Ortodoxă în faţa ereziei ecumenismului”, se referă şi la una dintre chestiunile ecleziologice care a stârnit de-a lungul vremii multe discuţii în lumea jurisdicţiilor Orthodoxe tradiţionaliste: existenţa Tainelor în jurisdicţiile oficiale.

Această chestiune face mai cu seamă acum obiectul polemicilor: mulţi văd în ea biruinţa ”chiprianiţilor” asupra ”kiousiţilor”, şi nu neîntemeiat, căci mărturisirea de credinţă oficială a GOC-Calinicos, era potrivit hotărârilor sinodale contemporane din 1935, 1950 şi 1974 absenţa harului de la nou-calendarişti. Noua formulare, în care se renunţă la categoric şi se introduce echivocul sau ambiguitatea – probabil pentru o mai lesnicioasă reinterpretare în funcţie de interes, nesocoteşte după părerea noastră atât Sigilionul de la 1583 cât şi anatema împotriva ereziei ecumenismului din 1983 a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), care anatemizează ereticii ecumenişti şi pe cei ce păstrează cu bună ştiinţă comuniunea cu aceştia (ierarhi, clerici, monahi, mireni). Desigur, aceasta este o formulare de compromis, ce vădeşte cedarea ”kiousiţilor” în favoarea ”chiprianiţilor”, fiindcă una dintre ”dogmele” de căpătâi ale ”chiprianiţilor” este şi aceea că numai un Sinod Ecumenic poate valida ceea ce a hotărât un Sinod local (a se vedea mai cu seamă punctul 6 din capitolul VI şi capitolul VII ale documentului, dar şi Scrisoarea deschisă de protest care tratează pe larg această chestiune). Noi însă, vedem mai degrabă în această reformulare o cale deschisă sau o punte către conservatorii din Bisericile oficiale – cum ar fi probabil teologii Theodor Zissis, Dimitrie Tselengidis sau Gheorghe Metallinos sau chiar către ierarhi cum ar fi Serafim de Pireu – şi către alte persoane care nu mai suferă comuniunea cu pseudo-ierarhii eretici ecumenişti (care pregătesc deja pentru 2016 un pseudo-sinod ”mare şi extraordinar” de sorginte antihristică), dar cărora în acelaşi timp le vine greu să creadă că Bisericile oficiale din care vin nu mai au har; credem că se urmăreşte astfel pentru viitor şi o posibilă unire cu conservatorii – mai exact spus, o trecere a acestora în tabăra tradiţionaliştilor – în vederea convocării unui Mare Sinod, ca alternativă la pseudo-sinodul antihristic al oficialilor din 2016. Şi, în definitiv, ce-i împiedică pe toţi să se aşeze la aceiaşi masă pentru a discuta probleme canonice şi dogmatice, dacă sunt sinceri?

Rămâne de văzut cât de autentic ar putea fi acest Mare Sinod ”alternativ” al vechi-calendariştilor uniţi şi totodată rămâne foarte interesant de urmărit cele ce se vor întâmpla în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat în lumea tradiţionalistă, mai cu seamă că informaţii recente spun că şi ierarhi ai sinodului mateit condus de arhiereul Ştefan Ţakiroglou au avut de curând mai multe întrevederi la GOC-Calinic tot în vederea unei posibile uniri.

Vă oferim aşadar spre studiu, atât acordul oficial care a stat la temelia unirii – documentul comun intitulat ”Adevărata Biserică Ortodoxă în fața ereziei ecumenismului”, cât şi o scrisoare deschisă de protest intitulată „O unire ce ridică multe întrebări„, semnată de Jean-Serge Katembue şi publicată pe blogul de limbă franceză şi engleză ’Ortodoxia Liberă’, o scrisoare adresată în primul rând conştiinţei ierarhilor, dar şi clericilor, monahilor şi mirenilor tuturor acestor sinoade intrate acum în comuniune, un document ce profilează o nouă rezistenţă împotriva direcţiei ecleziologice recent ivite a celor două grupuri sinodale unificate, foarte îngrijorătoare pentru autorii acestui protest.

Dealtfel, pe adresa de e-mail a redaţiei noastre au sosit foarte de curând veşti referitoare la constituirea mai multor nuclee de rezistenţă în Grecia, Bulgaria şi Europa de Vest, alcătuite majoritar din mireni, dar şi din preoţi. Majoritatea acestora, se înţelege, au întrerupt comuniunea cu noua structură sinodală, întemeiaţi pe Canonul 15 de la Sinodul I-II.

Părintele J. Vasilevsky din Bulgaria de pildă, scrie un e-mail de răspuns către foştii săi ierarhi ’kiousiţi’ într-un limbaj direct, ca din partea cuiva care cunoaşte foarte bine lucrurile din interior şi nu fără supărare:

Aceasta este poziţia noastră Orthodoxă în legătură cu ierarhii apostaţi:

1. Ne-aţi cerut să aşteptăm mărturisirea de credinţă a chiprianiţilor – am aşteptat, am aşteptat, am aşteptat, şi acum brusc şi de nicăieri, fără a se împlini ceea ce am aşteptat, HOP, v-aţi UNIT CU EI – aceasta este înşelarea aşteptării noaste!

2. V-am întrebat: “Au osândit ereticii chiprianiţi erezia lor de i-aţi adus înăuntru?” – n-aţi răspuns; şi în vreme ce încă vreţi de la noi să aşteptăm şi să tot aşteptăm “mărturisirea lor”, deja v-aţi unit şi ne păcăliţi iarăşi cu acest “aşteptaţi”… Ce înseamnă aceasta?

3. Iată ce:
– În acelaşi fel în care ereticilor chiprianiţi ce nu erau de acord cu unirea le-aţi dat un VOT DE TOLERANŢĂ (reciproc) şi nu i-aţi condamnat pentru nimic, ci i-aţi lăsat să-şi facă propria voie: să vi se alăture dacă voiesc
– În acelaşi fel, noi Orthodocşii, NU ne alăturăm vouă, ci vă dăm un VOT DE TOLERANŢĂ (nădăjduim că este de asemenea reciproc) urmărind CARE VOR FI REZULTATELE zarvei voastre – fiindcă NU TREBUIE SĂ SUPUNEM SUFLETELE NOASTRE PERICOLULUI PIERZANIEI – din pricina promisiunilor şi maşinaţiilor voastre: vom sta şi vom urmări.

ACEASTA ESTE EGALITATE ÎN DREPTURI = ca şi pentru ereticii chiprianiţi şi pentru noi Orthodocşii!

Iar apoi, dacă vom fi siguri că sufletele noastre NU SUNT ÎN PERICOL DE PIERZANIE – atunci vă vom urma
(această aşteptare poate dura ani. Sau… secole)

În Grecia, ’Kinotita mirenilor’ este un grup destul de numeros având o tradiţie îndelungată încă de la începuturile Mişcării Tradiţionaliste, din anii ’30. Este alcătuit mai cu seamă din ’veterani’, persoane în vârstă care au un cuvânt greu de spus. Dealtfel şi datorită coeziunii şi influenţei populare ale acestui grup, care şi-a manifestat sprijinul pentru episcopul Calinic al Ahaiei, acest ierarh a fost ales Întâistătătorul Sinodului.

’Kinotita mirenilor’ a încetat acum comuniunea cu noua structură sinodală în temeiul Canonului 15 de la Sinodul I-II, acuzându-o de cripto-chiprianism, iar după ştiinţa noastră este practic principalul nucleu de rezistenţă din Grecia ce se împotriveşte acestei uniri. Aceasta sau membri ai acesteia au în proprietate o catedrală mare şi câteva biserici din Atena şi împrejurimi, dimpreună cu ei aflându-se ‘în îngrădire’ şi preoţii lor duhovnici.

Redacţia noastă îşi exprimă deocamdată rezerva faţă de toate cele întâmplate, rămânând cel puţin deocamdată ’în îngrădire’ dimpreună cu părinţii noştri, aşteptând şi urmărind cu tristeţe dar şi cu viu interes evenimentele ce se petrec, căci dincolo de tristeţea situaţiei, ni se adevereşte încă odată că în Grecia, dar şi în alte părţi, Biserica este un organism viu, credincioşii având reacţii tefere şi dovedind mai cu seamă în astfel de împrejurări că sunt conştiinţa vie a Credinţei.

Descărcaţi: Ecleziologia Comună „Adevărata Biserică Ortodoxă în faţa ereziei ecumenismului” (format pdf). Precizăm că traducerea acestui document nu ne aparţine, ci este versiunea tradusă în Română de partea Greacă; de aceea, pentru o mai mare acurateţe, vă oferim spre comparaţie şi textul în limba Engleză,

Download: Common Ecclesiology „The True Orthodox Church in Opposition to the Heresy of Ecumenism” (pdf format)

Descărcaţi: Scrisoare deschisă „O unire ce ridică multe întrebări” (format pdf)

Redacţia

A se citi şi: Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

6 Răspunsuri to “Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări”

  1. Mihail said

    Personal am aflat ceva informatii importante si cred ca ar trebui facute cateva observatii, in ceea ce priveste partea romana „participanta” la aceasta unire. Astfel: delegatia roamana a participat alaturi de sinodul grec unit, pe 21 martie, la o dezbatere a documentului eliberat de ei si a cerut, pe langa alte observatii legate de anumite puncte din document, sa fie condamnata in mod expres teoria „madularelor bolnave”. Curios si pentru delegatia noastra a fost faptul au fost acceptate toate punctele de vedere supuse discutiei de catre romani, fara sa intampine nici o obiectie din partea grecilor, primind asigurarea ca documentul va fi actualizat cu cerintele facute de partea romana. Dupa care romanilor li s-a cerut sa semneze unirea si sa fie deacord cu slujirea. Episcopii nostri nefiind imputerniciti de sinod sa faca acest lucru au refuzat, urmarea fiind supararea lui Calinic. Au urmat telefoane date in tara catre „centru”. Tinand cont de acordul verbal al grecilor de a modifica documentul ecleziologic si de faptul ca sinodul nostru trebuie sa se exprime in privinta documentului ecleziologic, s-a primit un acord de exceptie privind semnarea si slujirea doar pentru acest moment (probabil pentru a nu spulbera eforturile de unire facute de greci).
    Cam aceasta ar fi desfasurarea evenimentelor de la dezbaterile ce au avut loc in Grecia, ceea ce nu ar fi chiar rau, la o prima vedere, tinand cont ca grecii au promis sa modifice documentul (ceea ce nu cred ca o vor face) si tinand cont ca sinodul nostru trebuie sa se exprime asupra documentului ecleziologic in forma finala. Mai ramane sa fim cu constiinta treaza si sa cerem episcopilor, cat mai multi dintre mireni, ca sa nu se semneze unirea decat daca vor fi facute modificarile cerute de catre delegatia noastra.

    Doamne ajuta!

  2. Mihail said

    …si sa cerem episcopilor, cat mai multi dintre mireni si preoti , ca sa nu se semneze unirea decat daca vor fi facute modificarile cerute de catre delegatia noastra.

  3. Andrei said

    Hristos a Inviat!

    As dori sa fac o observatie! In calitate de simplu ortodox pe stil vechi care mergea la Biserica. Oare de ce a trebuit sa aflu de pe internet despre vizita ierarhilor nostri in Grecia? De ce toate miscarile si deciziile Slatioarei sunt tinute intr-un fel de secretomanie? Daca nu esti ruda cu popa sau nu faci parte din „grupul” lor – nu ti se spune nimic. Mergeam la Biserica pentru slujba dar exista la final un moment numit „Predica”! Noi mirenii nu contam deloc? Noi mirenii cei simpli care nu avem nici pile la ierarhi nici nu suntem in grupul cuiva. Ca nu ni se cere parerea este una, dar nici sa fii informat despre vizite oficiale, mi se pare foarte ciudat. Se vrea evitarea smintelilor, oare sunt mai bune zvonurile de pe langa usile bisericii?

  4. Mihai Constantin said

    Foarte pertinentă observația lui Andrei. De multe ori am căutat și eu un motiv pentru această secretomanie. De fiecare dată mi s-a spus că pentru evitarea smintelii și pentru că nu oricine e în măsură să fie implicat în probleme atât de importante. Cred că această atitudine „discretă” reușește să scadă mult încrederea dintre credincioși și pe cea dintre credincioși și ierarhi.

  5. marin said

    Interesant e ca voi ati plecat din Mitropolia Slatioara pt. a va separa de eclesiologia kiprianita , iar acum ati ajuns la o unire problematica cu ei , in timp ce noi cei ce tinem de Slatioara nu mai avem comuniune cu kiprianitii …

  6. În privinţa membrilor redacţiei noastre sunteţi parţial informaţi (nu toţi au trecut prin Slătioara) şi foarte probabil tendenţios, iar acest sait nu face obiectul persoanelor noastre.

    În privinţa comuniunii cu ‘chiprianiţii’ ar fi trebuit ca înainte de a lansa public o asemenea afirmaţie să vă informaţi despre ce semnează şi ce practică oficial ierarhii Slătioarei, fiindcă informaţiile sunt publice şi la îndemâna oricui (chiar dacă, după cum observa un cititor, mai mult pe saiturile străine decât pe cele ale Slătioarei) şi oricine ştie că are valabilitate doar ceea ce semnează şi face cineva oficial, nu ce se vorbeşte pe la colţuri de către cine ştie cine.

    Iată câteva asemenea informaţii:

    http://hsir.org/pdfs/2014/03/28/E20140328aXronikoEnoseos%20Folder/E20140328aXronikoEnoseos.pdf

    http://hotca.org/news/miscellaneous/557-the-concelebration-of-primates

    Actul oficial al ‘ecleziologiei comune’ (mărturisirea de credinţă) a celor uniţi / zapisul de unire şi de intrare în comuniune a tuturor grupurilor sinodale ce au semnat (enumerate în josul primei pagini), ce a presupus şi acea împreună-slujire ce a urmat (act ce are traducerea în Româneşte la: http://hsir.org/pdfs/2014/03/22/Ro20140322aCommonEcclesiology15.pdf ) se găseşte la http://www31.zippyshare.com/v/WVk7dhoi/file.html Este vorba de un fişier pdf ce conţine fotografiat documentul oficial, care are numărul de înregistrare al Secretariatului Sinodului Grec şi în care veţi recunoaşte printre semnăturile ierarhilor de la sfârşit şi semnăturile ierarhilor Slătioarei.

    În acest context este de neînţeles de ce Slătioara semnează mărturisiri de credinţă în care nu crede şi păstrează comuniunea cu sinoade ale căror vederi sau poziţii, potrivit chiar mărturiei dumneavoastră, nu le împărtăşeşte, fiindcă ştim că în Orthodoxie principiul comuniunii este tocmai acela al aceleiaşi mărturisiri de credinţă.

    Obiectiv vorbind, ecleziologia Slătioarei este în esenţă ‘mateită‘ (principiul ‘swich-off‘), iar nu nuanţată, ‘florinită’ (cădere treptată a oficialilor sau aşteptarea unui viitor sinod care să-i condamne), fiind aşadar identică cu cea a grupului de la Furceni. Aceasta ne face să credem că mai potrivită ar fi o reunificare a celor două grupuri sinodale Româneşti, ambele în esenţămateite‘ (cam ca după modelul de acum al discuţiilor şi unirii ce le-a urmat al acestei părţi a ‘floriniţilor’ Greci). Cât despre Sinodul Grec cu care se află în comuniune Furceniul, anume cel ‘mateit’ condus de Kirikos, acesta propovăduieşte un exclusivism jurisdicţional identic cu cel al Furceniului şi Slătioarei. În plus, Furceniul a ieşit după 1990 din schisma istorică faţă de Sfântul Glicherie datorată aventurierului şi oportunistului Victor Leu, tocmai prin faptul că a fost primit în comuniune de acest sinod ‘mateit’, iar Slătioara ar putea căpăta credibilitate în faţa Furceniului printr-o eventuală comuniune cu Sinodul lui Kirikos, sinod cu care aşa cum am spus are în fapt aceleaşi vederi ecleziologice. Cu privire la practica Furceniului de a reboteza pe toată lumea, nici măcar Kirikos nu o face cu ‘floriniţii’ din Grecia care eventual ar trece în grupul lui, dar cu toate acestea Furceniul păstrează comuniunea cu acest grup sinodal condus de Kirikos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: