TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Este astăzi Tradiţia Ortodoxă „alternativa” „de nişă” la „mainstream”-ul oficial?

Posted by traditiaortodoxa pe Septembrie 9, 2014

Pentru a putea răspunde la această întrebare cam bizară, ce foloseşte terminologia unui cititor al nostru, trebuie să privim la starea de fapt a acestui veac al apostaziei: pe lângă manifestările ecumeniste deşănţate ale pseudo-ierarhilor oficiali, realitatea vremii de azi ne prezintă un tablou trist; majoritatea celor ce „merg duminica la biserică” sunt prea adesea ocupaţi doar cu pietismul lor sentimentalist şi adogmatic, expresie a ereziei umanismului şi al ecumenismului deopotrivă, ce relativizează Adevărul de Credinţă, ori cu formalismul ritualic, ce ţine mai degrabă de înţelegerea superstiţioasă (sau mentalitatea magică), exprimat uneori şi prin felurite practici de sorginte păgânească („băbisme”), ca şi printr-un „cult al morţilor” înţeles la fel de strâmb; (aceiaşi oameni fiind de altfel materialiştii de zi cu zi ocupaţi cu treburile lor lumeşti, pentru care mai cer ajutorul unui dumnezeu plăsmuit după chipul lor); alţii, îşi umflă pieptul de mândrie bolnăvicioasă duhovniceşte, îmbrăcându-se în retorica ereziei filetismului, iar alţii, tot atât de păruţi conservatori, proclamă cu entuziasm noi sfinţi, plăsmuiţi după chipul şi asemănarea Patriarhiei apostate de la Constantinopol – de fapt persoane ale căror învăţături încalcă flagrant Orthodoxia, propovăduind o învăţătură guruist-idolatră; cităm: „mai bine să superi pe Dumnezeu decât pe maica stareţă, căci dacă o vei supăra, cine va mai mijloci pentru tine la Dumnezeu?” sau „orice ar spune sau ar face patriarhul, tu pomeneşte-l”.

Este uimitor cum aceşti păruţi apologeţi chiar nu realizează absurdul în care se găsesc… Cum oare nu înţeleg că o asemenea pseudo-învăţătură/atitudine nu doar că anulează întreaga Istorie a Bisericii, dar că în acest fel nu s-ar mai fi păstrat niciodată Orthodoxia, iar erezia ar fi căpătat, ca în vremea apostată de astăzi, numele de învăţătură ortodoxă. Cum ar fi să ne închipuim de pildă, ca Orthodocşii ce s-au împotrivit ereziei iconoclasmului să fi înghiţit orice din partea minciuno-ierarhilor eretici păstrând comuniunea cu aceştia? Oare chiar nu îşi dau seama că cineva are interesul diavolesc să-i prostească pe toţi: clerici, monahi – odinioară conştiinţa trează şi forţa prin care a rezistat Orthodoxia în faţa tuturor vrăjmaşilor ei – şi mireni, făcând din ei nişte spălaţi pe creier? [4]

Cei puţini ce par a fi interesaţi de învăţătura Sfinţilor Părinţi, merită apreciaţi pentru căutarea lor, căci dau dovadă de nobleţe prin stăruinţă, înconjuraţi fiind de peste tot de o lume prin excelenţă anti-patristică (începând de la oamenii întâlniţi la colţul străzii, până la aşa-zişii profesori de teologie, care mai rău le stârnesc confuzia, şi mai cu seamă ereziarhii cei cu o mie de feţe: pseudo-ierarhii lor). Fără îndoială că aceşti creştini căutători sunt mai aproape de autentic, dar se pierd totuşi undeva pe drum, poticnindu-se de două învăţături de căpătâi pentru păstrarea credinţei Orthodoxe – singura ce ne poate mântui şi la care suntem chemaţi cu atât mai mult în vremurile apostate pe care le trăim – şi care constituie de fapt chiar piatra de încercare: praxisul învăţăturii Părinţilor cuprinde şi Calendarul Patristic (nu „stilul vechi”, aşa cum în necunoştinţă de cauză (sau „urechistic”) se exprimă unii de pe meleagurile noastre) şi îngrădirea de ierarhii eretici (adică ieşirea din comuniunea cu aceştia) – ambele învăţături fiind parte a consensului patristic.

Cititorul de care pomeneam la începutul articolului, ne-a scris de curând un e-mail în care ne felicită pentru ceea ce facem şi defineşte saitul nostru ca, cităm: „un excelent blog independent de nişă, care prezintă alternativa la mainstream-ul Bisericii oficiale” [sublinierile ne aparţin].

Dincolo de terminologia modernă folosită de cititorul nostru, poate mai puţin potrivită unui sait ce propovăduieşte tradiţionalismul, Adevărul, „de nişă” ori nu, nu este întotdeauna popular, iar calea mântuirii nu este deloc superficială, după cum ne arată Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie: „Intraţi prin uşa cea strâmtă, că largă este uşa, şi lată calea ceea ce duce în pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră printr-însa. Că strâmtă este uşa şi îngustă calea, care duce în viaţă, şi puţini sunt cei ce o află pre ea.” Mathei 7:13,14.

De cele mai multe ori popularitatea nu reprezintă criteriul valorii sau calitatea, mai cu seamă în vremea noastră, când popularitatea este mai degrabă indusă de mass-media, inclusiv cea bisericească oficială, care-şi foloseşte mijloacele logistice şi financiare disproporţionate, promovând doar ceea ce doreşte, sau mai corect spus, ceea ce i se impune din pricina intereselor de ordin politic. Acest fapt se dovedeşte a fi mai întotdeauna în dauna autenticităţii.

Şi totuşi – păstrând aceiaşi terminologie, să-i zicem „neutră” şi de principiu, (care ni se pare destul de improprie, căci aici nu este vorba de curente sau de mode, ci de ceva cu valoare veşnică; de Adevăr contra minciună, în toate formele ei) – deşi „mainstream”-ul, reprezentat inclusiv de blogurile pseudo-conservatoare, ai căror autori continuă să rămână cu bună ştiinţă mădulare ale Bisericii oficiale [3], nu va promova niciodată „alternativa” prezentată de noi, acest fapt nu înseamnă nicidecum că cei ce sunt cu adevărat sinceri nu pot descoperi, cu ajutorul lui Dumnezeu, Adevărul aşa cum este, şi aceasta într-un număr imprevizibil de mare pentru „mainstream”.

Este aşadar în vremea noastră Tradiţia Ortodoxă, adică Orthodoxia Sfinţilor Părinţi, „alternativa” „de nişă” la „mainstream”-ul oficial?

Dacă nu dorim să ieşim din tiparul terminologiei moderne, folosită de cititorul nostru, această definiţie – deşi cam bizară pentru nişte tradiţionalişti, dar remarcabilă de altfel – pare a fi foarte plauzibilă.

Redacţia

NOTE:

[1]. Unele bloguri ale pseudo-conservatorilor B.O.R. s-au entuziasmat de recenta canonizare a preotului Porfirie Bairaktaris de către Patriarhia de Constantinopol; învăţătura acestuia încalcă flagrant revelaţia Sfintei Scripturi şi proorociile Sfinţilor Părinţi din vechime despre antihrist şi semnul fiarei. Iată o mostră: „Dacă ar veni acum antihristul în persoană cu un aparat cu raze laser şi mi-ar spune că vrea să mă însemneze cu 666, eu aş sta. O să-mi răspunzi: „Bine, Părinte, dar nu-i ăsta semnul lui? „. Ba da, şi să mă însemneze cu încă o mie de 666 cu raze laser, şi aş accepta.”

Iată însă ce scrie Cartea Apocalipsei: „Şi face pre toţi, pre cei mici şi pre cei mari, şi pre cei bogaţi şi pre cei săraci, şi pre cei slobozi şi pre cei robi, ca să le dea lor semn preste mâna lor cea dreaptă sau preste frunţile lor. Şi ca nimenea să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici este înţelepciunea, cel ce are minte socotească numărul fiarei, că număr de om este, şi numărul ei şase sute şasezeci şi şase”. Apocalipsa 13:16-18

[2]. Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Graniţelor a pronunţat în anul 1983 Anatema împotriva ereziei ecumenismului, care anatematiseşte [anatemizează] nu doar pe eretici ci şi pe cei ce continuă în cunoştinţă de cauză să păstreze comuniunea cu aceştia: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2011/02/28/anatema-impotriva-ereziei-ecumenismului-pronuntata-in-duminica-biruintei-ortodoxiei-2/ „ […] celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi […] ANATEMA!

[3]. De regulă, formatul unui blog acoperă mai ales nevoia de exprimare a celor ce publică cu privire la situaţii din realitatea imediată, situaţii ce stau de multe ori sub semnul efemerului. În cazul nostru, preferăm denumirea de sait aceleia de blog, chiar dacă pentru a publica ni se pare mai simplu să folosim formatul unei platforme de blog; şi aceasta deoarece încercăm cu ajutorul lui Dumnezeu să publicăm ceva ce are valoare netrecătoare, şi care să ajute la mântuirea celor ce citesc, lucru caracteristic mai degrabă unui format static [a se citi statornic :)] precum cel al unui sait.

A se citi şi:

Părintele Patric Ranson: Erau Părinţii “patristici”?

Cum se manipulează informaţia în mediile pseudo-conservatoare cripto-ecumeniste şi despre diferenţa dintre conservatori, pseudo-conservatori cripto-ecumenişti şi tradiţionalişti

Modernismul umanist al ieromonahului Nicodim Sachelarie

Despre noi (actualizat cu câteva legături active la articolele pe temă din sait)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: