TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Despre relaţiile dintre BOSV şi regimul comunist

Posted by traditiaortodoxa pe Aprilie 9, 2015

Am primit pe adresa de e-mail a redacţiei o replică la o postare a unui sait cripto-ecumenist cunoscut în spaţiul virtual Românesc. Spre deosebire de respectivul sait, ce şi-a făcut un renume prin maniera în care îşi manipulează cititorii spre a-i face nişte corecţi-politic ai sistemului oficial bisericesc, materialul primit credem că reuşeşte să fie cel mai aproape de realitate, lucru pentru care am socotit că merită publicat.

Având titlul „Despre relaţiile dintre BOSV şi regimul comunist”, acesta cuprinde aproape în totalitatea sa extrase din cartea Cultele din România între prigonire şi colaborare, autor Carmen Chivu-Duţă, ed. Polirom, Iaşi, 2007, adăugând în încheiere spre completare şi lămurire, date biografice de pe wikipedia despre personalitatea ierarhului Evloghie Oţa, ierarh ale cărui sfinte moaşte au fost descoperite atunci când Securitatea a distrus cu totul mănăstirea din Bucureşti, ducându-le într-un loc ce nu se cunoaşte nici astăzi (posibil să fi fost distruse).

În concluzie, – se scrie în material – coroborând toate aceste date cu altele de notorietate, în mod limpede pot fi identificate raţiunile ce au determinat măsurile calculate, dar ferme luate de către organele statului faţă de liderii adevăraţilor ortodocşi din România în scopul dizolvării, deturnării şi/sau acaparării rezistenţei acestora în faţa apostaziei.

Iată în cele ce urmează, mai multe extrase interesante, materialul putând fi descărcat în întregime urmând legătura de aici.

Ne-am rezervat de asemenea dreptul de a nu menţiona numele saitului despre care este vorba, fiindcă nu merită nici o reclamă, din pricina politicii anti-tradiţionaliste pe care o urmăreşte; dar, este cu siguranţă lesne de recunoscut.

În privinţa inepţiilor şi greşelilor de ortografie din texte, ele aparţin desigur securiştilor respectivi.

Abstract coperta spate a cărţii citate:

„Instaurarea sistemului totalitar a însemnat şi marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Măsurile legislative, represiunea împotriva clerului, supravegherea permanentă exercitată prin intermediul aşa-numiţilor „inspectori de culte” şi descurajarea sentimentului religios au urmărit îndepărtarea individului de rădăcinile sale spirituale. Însă controlul cultelor nu ar fi fost posibil fără un aport venit chiar din interiorul acestora. Lucrarea dezvăluie aspecte surprinzătoare legate de relaţia dintre oficianţii diferitelor confesiuni şi autorităţile statale, dovedind, prin numeroasele documente prezentate, că aspectul colaborării cu Securitatea nu poate fi ignorat.”

Din Cuvânt Înainte al cărţii:

[…] Aspectul colaborării nu poate fi negat: el a existat în toate cultele. Cel mai simplu argument este că nu poţi controla cu adevărat un mediu dacă nu infiltrezi în interiorul lui informatori care să furnizeze informaţii cât mai amănunţite. […] Este suficient să citeşti un dosar de urmărire informativă al unui preot pentru a vedea câţi informatori din acelaşi mediu erau dirijaţi pe lângă titular şi ofereau informaţii despre acesta.

Carmen Chivu-Duţă

Stiliştii

Securitatea îşi alegea cu atenţie informatorii. Principalul motiv era că prin aceştia putea controla un întreg mediu. În cazul stiliştilor, de exemplu, informatorul „Horia”, făcând parte din delegaţia cultului stilist, plasat la un nivel de unde avea acces la informaţii şi persoane de rang înalt, putea da note informative despre cele mai importante probleme ale cultului.

Securităţii nu i s-a părut suficient faptul că putea influenţa cererile delegaţiei şi negocierile. Pentru a deţine controlul absolut, „Horia” trebuia permanent promovat în funcţia de şef al cultului.

În 1946 şi 1947, Ministerul Cultelor a recunoscut provizoriu fracţiunile stiliste conduse de G.I. din T.N. şi I.M. din M.P.[…]. Din august 1948, ambele fracţiuni stiliste funcţionează ilegal. [Notă]

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 191-193 (fragment)

[Notă: Este vorba despre ambele facţiuni din România, ce îşi au sediile la Slătioara (Râşca, Suceava) şi Furceni (Galaţi)/Moviliţa (Vrancea) – n.n.]

 

Stiliştii, pe lângă zvonuri alarmiste şi instigări împotriva regimului nostru, a URSS şi a GAC [gospodăriilor agricole colective – n.n.], în mănăstirile lor au adăpostit bandiţi fugiţi din munţi şi chiaburi urmăriţi de autorităţi. Astfel, în iarna lui 1950, călugări de la mănăstirea Slătioara, conduşi de G., au oferit adăpost şi hrană grupului banditului Dochiţa.

În noaptea de 14/15.11.1950, călugării de la mănăstirea Slătioara, în frunte cu G. şi H. şi un număr de credincioşi fanatici, au imobilizat în mănăstire doi ofiţeri de miliţie care erau în urmărirea bandei lui Dochiţa, făcând imposibilă arestarea acestora.

La mănăstirea Copăceni, călugărul stilist M.N., a adăpostit în 1951/1952 pe chiaburul T., urmărit de autorităţi pentru nepredarea cotelor.

Pentru adăpostire de bandiţi şi pentru instigări publice, in martie 1952 au fost reţinuţi pe baza de probe 14 călugări stilişti, între care M.N. şi H.D.

Mulţi credincioşi stilişti îndemnaţi de conducătorii lor refuză sa scoată buletine de populaţie menţionând că „aceasta este pecetea lui Stalin”. Alţi credincioşi, pentru că multe din sărbătorile lor coincid cu zile lucrătoare (calendarul lor este cu 13 zile in urmă), refuză în aceste zile a lucra.

M.N. este şi el un element duşmănos regimului şi a urmat linia de conducere trasată de G. Mai mult el este iniţiatorul creării unor catacombe în com. Ileana, raion Lehliu, Reg. Bucureşti, unde intenţionează să activeze pe linie clandestină. Este urmărit în acţiune informativă pentru instigări.

 Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 205-209 (fragment)

 

În ziua de 18.10.1953 s-a prezentat la schitul stilist din com. Copăceni, Reg. Bucureşti, numitul N.N. […] care a adus o scrisoare din partea lui M.N.

Din scrisoare rezultă că M. se afla camuflat undeva prin munţi, lucru pe care cel care a adus scrisoarea a afirmat că nici el nu ştie locul unde se află.

În scrisoare, M. afirmă că „m-am stabilit în pustiu, până când îmi va face D-zeu parte să nu fiu descoperit de autorităţi”. […] La întâlnirea avută, M. i-a spus lui „Horia” că el va trebui să fie singurul om care să ştie unde se camuflează el şi că, de acum înainte, el este considerat înlocuitorul său la conducerea cultului. De asemenea l-a pus la curent pe „Horia” că de acum înainte se va camufla la catacombele din comuna Ileana, Reg. Bucureşti.

Măsuri luate:

Informatorul a fost dirijat de a ţine legătura permanentă cu M. şi a ne ţine la curent cu orice deplasare sau acţiuni duşmănoase întreprinse de M.

De asemenea, informatorul a fost dirijat de a-şi căpăta toata încrederea lui M., în sensul de-al populariza în rândul credincioşilor şi clericilor stilişti şi de a-l confirma oficial ca înlocuitor al său la conducerea cultului.

Nota biroului: M. este urmărit prin dosar de acţiune informativă şi avem unele probe pentru a fi reţinut, însă nu am luat aceste măsuri şi suntem de părere să nu fie luate până când inf. „Horia” va deveni oficial recunoscut de toţi stiliştii ca înlocuitor al lui M. la conducerea cultului.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 210-211.

 

Mişcarea stilistă […] a atins în părţile de răsărit ale ţarii (Moldova) proporţii foarte mari, numărul ţăranilor care persistau în stilul vechi depăşind un milion.[…] Înăuntrul acestei mişcări s-au regrupat repede câteva clici de profitori – pretinzându-se conducătorii ei.[…] După 1944, mişcarea stilistă s-a redus brusc, întrucat au încetat atât agitaţiile demagogice, cât şi nemulţumirile de ordin politico-social ale ţărănimii. […]

Ministerul şi Guvernul a ajuns la concluzia că nu poate fi data pe mâna lor [a agitatorilor stilişti] o mişcare religioasă care poate lua proporţii până acolo încât să ne trezim cu existenţa în ţară a două biserici ortodoxe.

Pe de altă parte, Ministerul şi Guvernul nu pot să dea impresia Bisericii Ortodoxe [Oficiale – n.n.] că încurajează subminarea ei de către acele elemente călugăreşti şi preoţeşti pe care ea le-a eliminat din sânul său ca necorespunzătoare.

S-a mai constatat că, acolo unde agitatorii nu se amestecă, iar preoţii ortodocşi sunt bine îndrumaţi, mişcarea stilistă poate fi lichidată prin muncă de lămurire dusă de către preoţi printre credincioşii stilişti respectivi.

Măsuri de viitor:

1. Ministerul Cultelor a dat dispoziţii împuterniciţilor ca ţăranii stilişti să se bucure in continuare de toata libertatea religioasă.

2. S-a recomandat Bisericii Ortodoxe ca, prin preoţii săi, să intensifice munca de lămurire – cu toată grija şi prudenţa necesară.

3. Tot prin împuterniciţi se vor identifica toţi agitatorii care exploatează şi trăiesc de pe urma acestei mişcări şi, ulterior – pe baza caracterizării fiecăruia – , să se propună măsurile corespunzătoare.

4.Cele câteva centre mănăstireşti stiliste vor fi analizate în mod special pentru a se aviza la măsurile cuvenite […]

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 196-198.

 

Dir. III către DR MAI Autonomă Maghiară 19.02.1958

Vă facem cunoscut că elemente din conducerea stilistă continuă să-şi intensifice activitatea, în scopul mistificării maselor de credincioşi şi sustragerea lor de la muncile constructive.

Unul din instigatorii principali este şi numitul R.R. [Notă], fost stareţ la mănăstirea R. din raza regiunii Cluj.

Din informaţiile ce le deţinem rezultă că acesta, fără să posede vreo calitate arhierească în mod legal, umblă îmbrăcat în uniformă de episcop prin diferite localităţi din ţară, pe unde desfăşoară o intensă activitate de mistificare a maselor, sub masca stilismului, sfinţind o serie de biserici sau hirotonisind preoţi din rândul credincioşilor, fără nici un fel de pregătire preoţească, şi poartă corespondenţă cu aceştia instigându-i la acţiuni turburente.

Întrucât ne este semnalat că o asemenea activitate o desfăşoară şi în raza reg. dvs., şi în special în Covasna şi alte comune din apropierea acestei localităţi, veţi lua următoarele măsuri:

– prin agentura dvs., în mod foarte discret, veţi identifica toţi preoţii sau călugării stilişti care au fost sfinţiţi ca preoţi în mod ilegal de către R.R., M.M., G.G., G.T. sau alţi aşa-zişi arhierei stilişti, stabilind data hirotonirii, de către cine a fost hirotonit, unde, în a cărui prezenţă şi pe ce bază s-au făcut aceste hirotoniri;

– veţi stabili, de asemenea, ce biserici a sfinţit G.O. şi ce alte măsuri a mai luat pentru reorganizarea stiliştilor.

Întrucât este vorba de luarea unor măsuri în vederea anihilării activităţii duşmănoase a conducătorilor stilişti, veţi strânge şi alte probe din care să rezulte activitatea duşmănoasă a acestora, sub masca stilismului, ca: instigări asupra regimului şi a organelor puterii locale de stat, nesupunerea faţă de hotărârile şi legile RPR, sabotarea colectivizării agriculturii, sustragerea cetăţenilor de la muncile constructive sub masca ţinerii unor sărbători pe stil vechi etc.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 2-3.

[Notă: Este vorba de Evloghie Oţa, fost stareţ la Mănăstirea Râmeţ, căci după spusele autorului numele au fost redate astfel încât ”aceste persoane să nu poată fi recunoscute”.]

Obiect: propuneri în legătură cu instigatorii duşmănoşi stilişti D.H., M.I., E.O.

Din ultimele materiale informative obţinute, rezultă că cei trei conducători stilişti continuă şi mai activ instigările duşmănoase împotriva ordinii de stat sub masca cultului stilist.

Astfel, că deşi prin factorii de răspundere în stat, ca Ministerul Cultelor, s-au făcut presiuni pentru ca episcopul G.G. [Galaction Cordun – n.n.] să renunţe la aderarea sa la gruparea duşmănoasă stilistă, totuşi sus-numiţii, prin presiunile şi influenţa duşmănoasă ce o are (sic!) asupra sus-numitului, au reuşit să-l menţină în gruparea lor până în ultimul timp, fapt ce a provocat agitaţie în rândul credincioşilor.

Acest lucru se datorează faptului că susnumiţii D.H., I.M. şi E.O. sunt elemente duşmănoase regimului.

Astfel, D.H., fost plutonier, în prezent deblocat, I.M. este chiabur, iar pentru a fi pe placul autorităţilor şi-a creat, în mod diversionist, comitete de luptă pentru pace numai din stilişti, iar E.O. [Evloghie Oţa – n.n.] este cel mai mistic şi mai periculos agitator din conducerea stilistă, acesta fiind mult timp plecat în Grecia la Muntele Athos.

Faţă de cele de mai sus, propunem:

Să li se fixeze domiciliu obligatoriu pe timp de 5 ani în comunele cele mai îndepărtate din Bărăgan.

Totodată, propunem să fie dezbrăcaţi de rase, tunşi şi raşi, întrucât sus-numiţii poartă ilegal uniformele.

Alăturat, anexăm şi fişele personale ale sus-numiţilor.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 171-172.

 

Evloghie Oţa – wikipedia:

Evloghie Oţa […] în anul 1922, la vârsta de 13 ani, a plecat la Sfântul Munte Athos împreună cu un călugăr român care venise să colecteze ajutoare pentru schitul românesc de acolo. În cei 18 ani de şedere la Muntele Athos a fost călugărit, apoi hirotonit ierodiacon şi ieromonah.

În anul 1940, părintele Evloghie de acum, fiind hirotonit preot-ieromonah, se întoarce în România pentru a-şi vizita familia. Deoarece începuse cel de-al Doilea Război Mondial, autorităţile române nu au vrut să-i permită întoarcerea în Sfântul Munte Athos, el fiind blocat în ţară. Cum nu ştia de existenţa preoţilor care nu primiseră stilul nou (schiturile din Muntele Athos fiind toate pe stil vechi) şi dorind să se izoleze pentru a putea păstra fără probleme stilul vechi, a cerut Patriarhiei Române să i se ofere reconstrucţia unui lăcaş de cult aflat în paragină şi a fost repartizat la Mânăstirea Râmeţ din fostul raion Aiud (Judeţul Alba), al cărei stareţ va fi vreme de 15 ani (1940-1955).

În timpul cât a păstorit ca stareţ al Mănăstirii Râmeţ, a reuşit să restaureze vechea mânăstire, monument istoric ce data încă din anul 1215 şi care se afla în ruină din anul 1762, ca şi mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însufleţită de ataşamentul la credinţa străbună, între anii 1940-1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis şi o clădire administrativă. […] Stareţul Evloghie Oţa a dezgropat vechea biserică (care era acoperită cu pământ şi pietriş adus de către torenţi cu ocazia viiturilor), a făcut importante lucrări de restaurare şi a pus-o la dispoziţia credincioşilor şi a istoricilor.

Cu această ocazie, s-a descoperit un craniu gălbui, frumos şi care, răspândea mireasmă plăcută. Unii martori prezenţi la dezgroparea bisericii în urma săpăturilor spun că odată ce apa a ieşit din biserică, a fost luat de apă un craniu care a ocolit-o de trei ori şi s-a aşezat pe fereastra sfântului altar. Călugării l-au aşezat cu evlavie într-un loc curat neştiind al cui este. Astăzi, craniul Sfântului Ghelasie de la Râmeţ, aşezat într-o frumoasă raclă de lemn, este păstrat în noua biserică a mănăstirii la loc de mare cinste.[…]

În primăvara anului 1953, stareţul Evloghie Oţa şi toţi călugării de la Mânăstirea Râmeţ (raionul Aiud), de la cele două paraclise din Teiuş şi Teţu, precum şi credincioşii din alte 7 localităţi învecinate, au trecut la credinţa ortodoxă după calendarul iulian (existentă în România până în anul 1924 când Biserica Ortodoxă Română a început folosirea în biserică a calendarului gregorian). Deoarece Mânăstirea Râmeţ se afla sub jurisdicţia Episcopiei Clujului şi a Mitropoliei Ardealului (cu reşedinţa la Sibiu), stareţul Evloghie a cerut, motivat, recunoaşterea acestei reveniri, dar răspunsul a fost negativ.[…]

Ca urmare a faptului că această problemă lua o amploare deosebită şi tindea să se extindă şi în alte localităţi şi la alte mănăstiri, Episcopia Clujului şi Mitropolia Ardealului au început o campanie de lămurire a oamenilor, prin care căutau să-i convingă că greşiseră şi să le ceară să renunţe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate şi de ameninţări, o parte din călugări şi credincioşi au renunţat de teamă la decizia luată. Dar stareţul Evloghie Oţa, urmat de ucenicul său Pahomie Morar şi de alţi monahi au refuzat să revină asupra deciziei şi prin urmare au fost denunţaţi organelor de Miliţie şi Securitate.

Organele de securitate au procedat la arestarea stareţului, a monahului Pahomie şi a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona şi pe alţii care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestaţi au fost scoşi din mânăstire sub o escortă puternică, ameninţaţi cu armele, parcurgând pe jos drumul de 3 km până la Primăria din Râmeţ, pentru a fi văzuţi de localnici. Ajunşi la Primărie, au fost urcaţi într-o dubă şi transportaţi la Aiud, unde au fost închişi în arestul Miliţiei. Anchetarea lor a început a doua zi, insistându-se pentru revenirea la calendarul gregorian. În urma refuzului monahilor, după 5 zile, Procuratura a emis un mandat de arestare preventivă şi i-au transportat la Penitenciarul din Turda.

Monahii au fost eliberaţi după alte 3 luni de zile, dar li s-a impus domiciliul obligatoriu în comuna Râmeţ, unde mânăstirea fusese desfiinţată, iar călugării mutaţi în alte părţi. Ulterior, până la proces, au fost transferaţi la Mănăstirea Turnu (judeţul Vâlcea), cu scopul de a-i intimida pe credincioşi. În urma procesului, stareţul Evloghie a fost condamnat la 1 an închisoare corecţională, iar monahul Pahomie Morar la 6 luni cu suspendare, pe care le-au executat însă în Penitenciarul Turda şi Aiud, după recursul făcut de Procuratură.

Ca urmare a neînţelegerilor de ordin canonic dintre el şi Biserica Ortodoxă Română (biserica oficială), arhimandritul Evloghie renunţă în anul 1955 la stăreţia Mânăstirii Râmeţ. A fost exclus din monahism şi caterisit. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din acelaşi an, Mănăstirea Râmeţ a fost transformată în mănăstire de maici.[…]

Fiind episcop ortodox de acum, hirotonit de către PS Galaction Cordun, ierarhul Evloghie s-a stabilit în localitatea Copăceni, din apropiere de Bucureşti. El a păstorit mănăstirea ortodoxă de stil vechi de acolo, fiind în permanenţă urmărit de preoţii pe stil nou şi hărţuit de Securitate. I s-au inventat probe mincinoase pentru a-l învinui de uneltire contra ordinii sociale şi de stat şi ca urmare a fost arestat în anul 1958, fiind anchetat şi condamnat la 10 ani de muncă silnică, din care va executa 6 ani şi 4 luni. Infracţiunea pentru care a fost condamnat era încadrată în art. 166, al. 2. din Codul Penal, care prevedea: „Propaganda sau întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste, sau care ar prezenta un pericol pentru siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi”.

În perioada cât a fost arestat, Mânăstirea Copăceni a fost demolată în întregime de preoţii de stil nou din comună, iar toată agoniseala arhiereului Evloghie şi a celorlalţi călugări din obşte a fost confiscată. Terenul mânăstirii a intrat în patrimoniul C.A.P. Copăceni care l-a folosit pentru agricultură.

În anul 1964, [a fost] eliberat din închisoare ca urmare a amnistiei colective.[…]

La data de 10 octombrie 1965, organele de miliţie şi de securitate au intrat în biserica [n.n. amenajata intr-o casa particulara din Bucureşti] în timpul unei slujbe pentru a realiza aşa-zisul flagrant, pentru a-l acuza de slujire de slujbe pentru un cult interzis de lege. Cu această ocazie, s-a întocmit un proces verbal, au fotografiat totul, au legitimat pe credincioşi pentru a-i folosi ca martori şi au căutat ca totul să aibă o justificare pentru legile ţării. P.S. Evloghie şi cei patru preoţi au fost anchetaţi formal ca şi în alte cazuri, fiind ulterior judecaţi, condamnaţi şi depuşi la Penitenciarul Văcăreşti.[….]

A fost întemniţat apoi în colonia de muncă de la Salcia, unde a fost obligat să facă munci grele, în condiţii extrem de dificile, pe frig sau arşiţă, cu foame tot timpul, cu norme mari, bătăi, insulte şi izolare completă. În acest penitenciar, s-a îmbolnăvit şi a fost mult timp internat în infirmeriile din locurile de detenţie, unde condiţiile de ameliorare a sănătăţii erau formale. După fiecare eliberare, el a continuat să-şi desfăşoare activitatea de slujire a Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, în calitate de arhiereu. În total, a făcut 14 ani de închisoare cu întreruperi.[…]

Activitatea religioasă desfăşurată de către episcopul Evloghie Oţa nu a produs tulburări publice şi a decurs în linişte.[…]

Episcopul Evloghie Oţa s-a stins din viaţă la data de 28 februarie 1979, neapucând să-şi vadă Biserica liberă. Trupul său a fost îngropat în pronaosul bisericii de la mânăstirea întemeiată de el, pe care a construit-o cu ucenicii săi şi din donaţiile unor credincioşi care l-au cunoscut şi urmat.

Până la Revoluţia din decembrie 1989, biserica Mânăstirii de stil vechi cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti a fost dărâmată de 4 ori (în anii 1968, 1970, 1974 şi 1983). Ultima demolare a avut loc la 26 mai 1983, biserica […] fiind demolată de buldozere până la temelie de către autorităţile civile, iar mormântul episcopului Evloghie Oţa din biserică a fost profanat, osemintele sale [n.n. găsite sub forma de moaşte neputrezite şi frumos mirositoare la dezgropare] fiind mutate într-un loc care a rămas necunoscut până astăzi.

http:/ro.wikipedia.org/wiki/Evloghie_O%C8%9Ba

A se citi şi:

Măcelul de la Cucova – mărturie a părintelui Ioanichie Pârâială, ucenicul Sfântului Ioan Iacob Românul

“Dragostea” oficialilor pentru tradiţionalişti: prigoana – ieri şi azi (cu o înregistrare video la final în care vorbeşte P.S. Pahomie Morar, ucenicul Preasfinţitului Evloghie Oţa)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: