TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Stareţa Myrtidiotissa [cunoscută ca Sofia], asceta nevoitoare din Clisura (film documentar), şi despre încercarea oficialilor de confiscare a sfinţilor

Posted by traditiaortodoxa pe Mai 1, 2015

Redacţia noastră are bucuria de a vă prezenta un documentar a cărei traducere în limba Română a subtitrat-o, despre viaţa unei sfinte preacuvioase contemporane: Stareţa Myrtidiotissa, ascetica nevoitoare din Clisura. Documentarul a fost realizat în anul 2008 de obştea Mănăstirii Sfinţilor Chiprian şi Iustina din Fili, Attica, Grecia.

Precizări tehnice:

În cazul în care subtitrarea în limba Română nu porneşte automat, apăsaţi căsuţa dreptunghiulară ‘Subtitles/CC’ din dreapta jos a fişierului video.

Descărcaţi de pe saitul nostru, de aici fişierul cu subtitrarea în limba Română, fiindcă dacă doriţi să descărcaţi filmul de pe youtube, nu se va descărca şi subtitrarea. După ce descărcaţi fişierul, redenumiţi-l înlocuind extensia .doc cu .srt

Acest documentar despre Maica Mytidiotissa – cunoscută ca Sofia din pricina aparatului de propagandă al mass-mediei oficiale bisericeşti – este aproape neştiut, deşi ar merita cu prisosinţă să fie cunoscut, fiindcă dincolo o posibilă încercare – implicită – a episcopului Chiprian de a-şi justifica propria grupare, filmul vine cu o mărturie personală valoroasă despre viaţa de sfinţenie a stareţei. De altfel, este un fapt obiectiv că episcopul Chiprian a cunoscut-o îndeaproape şi că el este cel ce a tuns-o în Schima monahicească; un fapt la fel de obiectiv ca şi acela că Maica Myrtidiotissa era o tradiţionalistă (‘vechi-calendaristă’), trecută la Domnul în 1974, în deplină comuniune cu Sinodul Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei al cărui Întîistătător era Arhiepiscopul Auxentie, adică cu Sinodul din care făcea parte la acea vreme şi episcopul Chiprian, iar nu cu grupul condus de el desprins mai târziu [1], aşa cum greşit s-ar putea deduce.

Obştea (‘vechi-calendaristă’) a Mănăstirii Sfinţilor Chiprian şi Iustina de la Fili a conceput acest documentar într-un limbaj accesibil, de popularizare; este de altfel un film ‘soft’, ce are în vedere doar latura duhovnicească, nefăcându-se nici măcar o singură referire acuzatoare la adresa noului calendar – deşi potrivit multor mărturii, însăşi Sfânta Stareţă vorbea lumii că trebuie să ţină vechiul calendar. Dar iată că chiar şi aşa, pentru cenzura oficială bisericească este îndeajuns!

Trebuieşte adăugat faptul că nou-calendariştii/oficialii, neputându-se opune sfinţeniei Maicii Myrtidiotissa – sfânta bucurându-se de popularitate atât în rândul credincioşilor Orthodocşi tradiţionalişti (adică ‘vechi-calendarişti’), cât şi al celor nou-calendarişti aparţinători sinodal de biserica oficială, ascund adevărul că sfânta fusese „o stilistă” – cum ar spune ei, încercând fără de ruşine să-i confişte imaginea; pentru aceasta o numesc nu cu numele ei de monahie, Myrtidiotissa, ci cu cel de mireană, Sofia [Hortokopides]. Astfel, Patriarhia ecumenistă de la Constantiopol a avut tupeul de a o canoniza în 2011, sub numele de Sofia, ziua de prăznuire fiind data trecerii ei la Domnul, 6 mai după calendarul nou, 23 aprilie potrivit Calendarului Orthodox Patristic, adică ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe i-a fost Maicii Myrtidiotissa un ocrotitor îndeaproape, arătându-i-se în mai multe rânduri, iar ziua trecerii ei la Domnul a fost tocmai ziua Sfântului Gheorghe! Dar desigur că impostura neruşinată a oficialilor nu le îngăduie asemenea precizări…

Dar cazul Maicii Myrtidiotissa nu este singular în ceea ce-i priveşte pe oficiali,

căci şi în privinţa preacuviosului părinte Ieronim din Eghina, aceştia vădesc aceiaşi lipsă de frică de Dumnezeu. Părintele cu viaţă sfântă Ieronim al Eghinei este cinstit atât de tradiţionalişti (aşa-zişii ‘vechi-calendarişti’), cât şi de credincioşii de rând nou-calendarişti, iar oficialii, încercând să-i confişte imaginea, nu vorbesc despre comuniunea deplină pe care sfântul a avut-o până în clipa trecerii sale la Domnul cu acelaşi Sinod al cărui întâistătător era Înaltpreasfinţitul Auxentie, deci ascund apartenenţa lui la mişcarea „vechi-calendaristă” – care nu doar că nu l-a osândit, ci dimpotrivă, l-a sfinţit! [2].

Tupeul ce depăşeşte orice limită pare însă personificat în (neo-)serghianista patriarhie a Moscovei, căci în martie 2007, aceasta a mers până într-acolo încât a furat pur şi simplu moaştele unor sfinţi mucenici catacombnici, Maria din Gatcina şi Theodosie al Caucazului, păstrate în biserici aparţinând unor grupuri post-catacombnice din Rusia, punându-le cu ceremonial la închinare în lăcaşuri ce îi aparţin; dar aceşti sfinţi au fost muceniciţi tocmai pentru că nu l-au recunoscut pe ereticul patriarh Serghie, începătorul moscoviţilor de azi! [Adică cel de la care patriarhia Moscovei de astăzi îşi are aşa-zisa succesiune].

Şi iată cum aflăm din diverse surse oficioase cu aparenţă onorabilă, cum că „schismaticii şi înşelaţii stilişti n-au avut niciodată sfinţi” – după cum clamează saiturile de propagandă ale manipulatorilor oficiali bisericeşti, dar şi ale unor necunoscători într-ale teologiei şi istoriei Bisericii sau ale unor naivi necercaţi, ce din lipsă de dreaptă socotinţă, adică din fanatism, devin victimele şi uneltele acestora…

Vom reveni pe aceiaşi temă într-un alt articol.

Un fapt interesant de remarcat este acela că în documentar se relatează şi despre o vedenie înfricoşătoare a Maicii Myrtidiotissa, pe care preacuvioasa o povestea cu lacrimi apropiaţilor, vedenie ce prevesteşte un al III-lea Război Mondial!

Tuturor cititorilor noştri, vizionare cu folos duhovnicesc!

NOTE:

[1]. Episcopul Chiprian s-a desprins în 1984 de Sinodul condus de Î.P.S. Calist al Corinthului pentru că nu găsise susţinere cu privire la felul în care justifica existenţa harului la nou-calendarişti/ecumenişti. Dar dacă disputele cu privire la existenţa harului la nou-calendarişti existau de multă vreme în cadrul Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste, este de neînţeles ca cineva să se rupă creându-şi propriul grup sinodal după anul 1983, când un Sinod local, Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) a pronunţat anatema împotriva ereziei ecumenismului. Aceasta echivalează pur şi simplu cu tăgăduirea anatemei şi nu se poate înţelege decât ca schismă! Grupul jurisdicţional astfel rezultat, denumit în trecut ”Sinodul în Rezistenţă” (sau ”chiprianit”), apoi mai recent ”Comunitatea în Rezistenţă”, a redevenit însă acum parte a Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei (Sinodul Orthodox Tradiţionalist (”vechi-calendarist”) al cărui întîistătător este Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Calinic al Ahaiei), prin reunificarea cu aceasta. Mai multe amănunte în articolul Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări

[2]. Şi totuşi, există o excepţie: Petros Botsis, autorul cărţii ce prezintă viaţa preacuviosului părinte Ieronim al Eghinei, deşi el însuşi un nou-calendarist, scrie în cartea sa: Există unii oameni ai vremii noastre ce încearcă să ne convingă că Părintele Ieronim şi alţi oameni harismatici ca el se află în afara Bisericii, fiindcă nu se împărtăşesc cu Ortodoxia Universală [este vorba de Bisericile oficiale aflate în comuniune cu patriarhia de Constantinopol – n. n.]. Răspunsul meu este acesta:Dacă dulcele nostru Iisus ne primeşte pe noi păcătoşii împreună cu aceşti părinţi, de-ajuns ne este şi, pe deasupra, cu prisosinţă.” Părintele Ieronim, Sihastrul din Insula Eghina, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, pag. 325.

A se vedea şi:

Părintele Vasilie Sakkas despre harul la nou-calendarişti, dar şi despre manipulările oficialilor şi Istoria adevărată a Bisericii

Ziloţi aghioriţi zugrăviţi în cartea prof. Constantine Cavarnos Ancoraţi în Dumnezeu

Ancorat în Athos – Ieroschimonahul Theodosie de la Karulia

Cuviosul Mihail de la Valaam, apărător al Calendarului Patristic

REZISTENŢA VALAAMULUI – Întru cinstirea monahilor tradiţionalişti izgoniţi de la Valaam în 1926

4 Răspunsuri to “Stareţa Myrtidiotissa [cunoscută ca Sofia], asceta nevoitoare din Clisura (film documentar), şi despre încercarea oficialilor de confiscare a sfinţilor”

  1. marin said

    Foarte frumos documentarul ! Ar fi bun si un acatist al sfintei .

  2. Acatistul este mai degrabă un gen târziu care nu are atâta substanţă, nici ca text, nici ca muzică (de fapt nici nu se cântă). Mai corect ar fi un Paraclis al sfintei, cum fiecare sfânt are cate un Paraclis (Canon de mângăiere) în Tradiţia Orthodoxă (Grecească, cum ar spune unii). Nu ştim dacă ‘chiprianiţii’ îl au, dar oficialii probabil au ceva de genul acesta, numai că sfintei nu îi spun pe nume! Myrtidiotissa!

    Orice rugăciune în Orthodoxie are un sens, adânc, ce se adresează direct sufletului. Aşa cum icoana are o teologie a ei, un ritm, lumină, o expresie, tot aşa şi textul şi cântarea liturgică, numită psaltică. Slujbele bisericeşti, alcătuite în limba Greacă, sunt croite şi ele după un asemenea tipar, care din păcate este foarte dificil de păstrat în limba Română, date fiind particularităţile limbii. Ce avem sunt mai degrabă încercări sau chiar improvizaţii, fiindcă este foarte dificil să redai în Romana conţinutul duhovnicesc păstrând şi metrica originală. Paraclisele sfinţilor, fiind alcătuite în limba Greacă, păstrează această metrică.

    Foarte rar se găsesc persoane care să aibă şi înţelegerea duhovnicească şi dogmatică a textului, să şi stăpânească limbajul şi să şi păstreze fidelitatea atunci când redau un text/o cântare liturgică în limba Română, aceasta atât în privinţa conţinutului textului (semnificaţie şi limbaj folosit) cât şi a păstrării metricii originale a cântării.

    În România îi numeri pe degetele de la o mână pe cei ce vădesc acest talent deosebit: Cornel Coman, Sabin Preda, Ion Minoiu, Gabriel Duca, toţi membrii ai Grupului psaltic ‘Nectarie Protopsaltul’ din Bucureşti, alcătuitori şi tălmăcitori de slujbe bisericeşti.

    Asociaţia lor ‘Nectarie Protopsaltul’, pe lângă CD-urile cu slujbe sau Paraclise în metrica bizantină, a editat şi câteva cărţi de slujbă în notaţie psaltică, dar şi mai multe cărticele cu textele Paracliselor unor sfinţi, alcătuite ori tălmăcite de ei în limba Română, Paraclise ce se cântă după aceste ‘tipare’. Dar impactul nu pare a fi atât de puternic cum s-ar cuveni, valoarea lor fiind recunoscută mai mult în mediile teologice, din pricina înclinaţiei generale adogmatice, ‘rozalii’ sau pietiste, moştenite şi adânc înrădăcinate la noi…

  3. marin said

    Bune precizarile insa eu as fi vrut acatistul pentru a cere mijlocirea sfintei .

  4. Nu am pretins nicăieri că am alcătui acatiste sau am tălmăci din Greceşte Paraclise ale Sfinţilor, căci pentru aceasta ar trebui să avem talentul celor pe care i-am pomenit mai sus…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: