TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Publicația ROCOR ′Orthodox America′, 1987: Întru veșnică-pomenirea Mitropolitului Calist al Corinthului

Posted by traditiaortodoxa pe februarie 9, 2018

Constatăm încă odată, (pentru a câta oară !), că materiale de foarte mare valoare, importante pentru înțelegerea Orthodoxiei și lămuritoare cu privire la istoria Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR) și a Bisericii Orthodoxe din secolul XX în general, dispar din mediul on-line peste noapte, urmând directivelor noii politici a celor uniți (din 2007) cu serghianista și ecumenista patriarhie a Moscovei.

Astfel au dispărut unele saituri – fie cu totul, fie părți din ele – care reproduceau materiale editate în trecut de publicațiile Bisericii Diasporei Ruse, cum este și cel din care am tradus articolul pe care îl publicăm în cele ce urmează, Orthodox America. Vom mai reveni și cu alte exemple în acest sens.

Dacă politrucii neo-serghianiști ai pseudo-ROCOR-ului de astăzi fac să dispară prin cenzură materialele din trecut, trecând astfel sub tăcere problemele foarte importante pentru Orthodoxia contemporană și de căpătâi pentru mântuirea oricărui credincios: inovația schimbării Calendarului Patristic, ereziile serghianismului, neo-serghianismului și ecumenismului, împotriva cărora vechiul ROCOR s-a exprimat deja practic, prin anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunțată încă din anul 1983 și prin comuniunea pe care Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Granițelor a avut-o ani de-a rândul cu Biserica Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia (așa-numită ′vechi-calendaristă′) – cenzură prin care se încearcă ascunderea liniei tradiționaliste pe care a avut-o la un moment dat Sinodul ROCOR, aceasta nu înseamnă că toate acestea dispar pur și simplu, eventual pentru totdeauna, ca și cum n-ar fi existat sau n-ar exista.

Dorința noastră, a celor ce alcătuim redacția traditiaortodoxa.wordpress.com – un sait realizat tocmai din necesitatea existenței unei stavile, fie ea cât de neînsemnată, în fața cenzurii oficiale bisericești – este ca în ciuda tuturor potrivniciilor, cu voia și ajutorul lui Dumnezeu, să facem și pe mai departe cunoscut cititorilor noștri, ceea ce trădătorii-de-Hristos deghizați în clerici dimpreună cu toți păruții-ortodocși, vor în chip diabolic să ascundă, spre pierzarea veșnică a lor și a celor nevinovați. De aceea, chiar și la intervale mai lungi, pricinuite de lipsa de timp specifică vieții cotidiene, vom continua să publicăm spre folosul celor ce caută sincer mântuirea, aceste scrieri valoroase ce nu pot fi date uitării, în ciuda siluirilor cenzurii oficiale bisericești.

Avem convingerea că, în ciuda tuturor sforțărilor politic-corecte prin care se dorește ținerea în minciună a credincioșilor, după spusa Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Adevărul nu poate fi ținut sub obroc și va elibera pe oricine îl caută cu sinceritate, dar și cu multă stăruință, luând seama la faptul că în aceste vremi foarte tulburi de sfârșit de lume, este aproape imposibil de găsit pentru cei obișnuiți cu tot soiul de comodități în gândire și făptuire.

America Orthodoxă

Întru veșnică-pomenirea Mitropolitului Calist al Corinthului
Adormit întru Domnul la 12 /25 septembrie 1986

După o scurtă suferință, Întîistătătorul (în retragere) Sfântului Sinod al Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, a adormit întru Domnul. Trecerea sa la cele veșnice este o mare pierdere pentru Biserica Orthodoxă în întregul ei, dar mai cu seamă pentru fiii lui duhovnicești, pentru care este de neînlocuit.

Întîistătătorul Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, pururea-pomenitul Mitropolit Calist al Corinthului

Întîistătătorul Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, pururea-pomenitul Mitropolit Calist al Corinthului

Mitropolitul Calist s-a născut în anul 1906, în Agios Flores, Calamata, Grecia. La botez a primit numele de Constantin. Era cel mai vârstnic dintre cei patru frați și primul care a îmbrățișat viața monahicească. Ceilalți frați l-au urmat la puțină vreme.

A fost tuns ca monah de către bătrânul Moisi făcătorul-de-minuni, ucenic al Părintelui Pahomie de Chios, al cărui fiu duhovnicesc era Sfântul Nectarie al Eghinei făcătorul-de-minuni din secolul XX. Urmând pildei bătrânului său, Mitropolitul Calist a devenit un mare luptător și ascet, precum Părinții din vechime, ale căror vieți sunt foarte de folos a le citi, povățuitori duhovnicești pe care toată lumea încearcă să-i găsească dar nu știe unde să-i caute. El a fost un mărturisitor și apărător al Credinței, prigonit deseori și întemnițat de către Biserica de Stat nou-calendaristă pentru stăruința sa neclintită întru Orthodoxia tradițională. L-a iubit pe Hristos și Biserica lui Hristos mai presus de orice și și-a dedicat viața slujirii turmei Sale.

Mitropolitul Calist a fost un pnevmatikos, un adevărat părinte duhovnicesc dăruit cu darurile Sfântului Duh – prorocia, înainte-vederea, facerea de minuni – pe care le-a folosit din belșug spre folosul duhovnicesc al credincioșilor pe care Dumnezeu i-a încredințat în grija sa. Oamenii veneau la el din toată Grecia și de peste hotare pentru mărturisire și ajutor în problemele lor duhovnicești, cărora le găsea totdeauna răspuns. A fost un adevărat păstor ce și-a pus deseori sufletul pentru turma sa. Spunea adesea că s-ar duce bucuros oriunde în lume pentru a salva un suflet.

În Statele Unite a venit de mai multe ori. Atunci când se găsea la Boston, slujea la biserica Greacă a Sfântului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu [Agia Skepi], din Roslindale, Massachusetts. Slujea adesea cu ierarhi și clerici ai Sinodului Rus [1] în biserici atât Rusești cât și Grecești aparținând jurisdicției sale, atât în Statele Unite cât și în Canada. Se simțea parte a Soborului Arhieresc Rus, de la care a primit în anul 1971 „hirotesia”, pe care a prețuit-o întotdeauna. [2]

Mitropolitul a fost unul dintre ctitorii Sfintelor Mănăstiri din Attica și Corinth, Grecia, închinate Buneivestiri și Sfinților Arhangheli, în cea din urmă viețuind până la retragerea sa din Sinodul Greciei. [3] În 1948 a fost înălțat la rangul de ierarh primind titlul de Mitropolit al Tronului Apostolesc al Corinthului, ajungând astfel un urmaș al Sfântului Pavel, care a întemeiat Biserica acolo. După retragerea sa, a viețuit la Mănăstirea Sfintei Macrina, din Sofiko, Corinth, unde a și fost înmormântat. Un alai de clerici și credincioși i-au însoțit trupul de la spital la mănăstire pentru slujbele de înmormântare. El ne va lipsi cu adevărat nouă tuturor celor ce am avut bucuria de a-l fi cunoscut. Adevărata Biserică Vechi-Calendaristă este condusă acum de Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea având un Sinod alcătuit din șaptesprezece episcopi.

Bătrânul Moisi (Tripitinianul)
Adormit întru Domnul la 14 iunie 1946

(Precum s-au povestit de către ucenicul său, Mitropolitul Calist al Corinthului)

Dorința sfântului bătrân Moisi era ca el să adoarmă în mănăstirea de monahi ce se găsea într-un loc retras, departe de zgomotul lumii. Moartea a venit la el în toiul ocupației Germane a Greciei din timpul celui de al II-lea război mondial. Cu patru sau cinci zile înainte de adormirea sa, mi-a spus mie și tuturor părinților că a venit vremea ca el să plece din această lume: „Sufletul meu va părăsi lumea vineri spre sâmbătă în zori. Când voi pleca, să nu le spui maicilor imediat, ci să lași să treacă câteva ore.”

Sâmbătă în zori ne-a cerut să se împărtășească cu Sfintele Daruri, Trupul și Sângele Mântuitorului nostru. Apoi și-a încrucișat mâinile pe piept și și-a dat sufletul. Copleșit de durere și tulburare, de suferință și neliniște am spus unuia dintre frați: „Grăbește-te și anunță-i pe ceilalți ca să poată spună o metanie [rugăciuni pe metanier] pentru Gheronda, căci a adormit.” Fratele a alergat și le-a anunțat pe surori. Însă nici n-a început bine doliul că Bătrânul a revenit la viață. Stăteam în picioare lângă el gata să-i pregătesc trupul pentru înmormântare, când l-am auzit spunând: „O, om pierdut! Bătrânul?!” „Starețul?” zicea. „Cum poți să mă numești Stareț? Nu ți-am zis doar să nu spui nimic câteva ceasuri, și-acum uite ce-ai făcut. M-ai adus înapoi. Cu ce ți-am greșit eu ca să aștept acum încă o săptămână și să sufăr toate aceste încercări și dureri? Lasă-mă să plec, de ce m-ai chemat înapoi?”

O altă săptămână a trecut și a fost iarăși Sâmbătă dimineața. Starețul a primit încă odată Sfintele Taine și a adormit. De această dată am lăsat puțin mai mult timp să treacă, dar iarăși, în suferința mea am uitat de porunca Bătrânului. Ori poate am fost și puțin amăgit. Gândind că ceea ce s-a petrecut s-ar putea întâmpla din nou, i-am spus fratelui să anunțe repede pe toată lumea despre trecerea la Domnul a Starețului. Am început iarăși să-l pregătesc, când am auzit glasul lui. Aproape că am leșinat. Toți monahii erau adunați și au exclamat neîncrezători: „Gheronda! Gheronda!” Un suspin și mai mare s-a auzit din partea Bătrânului când a revenit la viață. „De ce nu mă lăsați să plec? Lăsați-mă repede să plec, măcar Sâmbăta viitoare, fiindcă este voia lui Dumnezeu ca eu să plec atunci. Atunci veți fi martorii plecării sufletului meu, fiindcă Dumnezeu ne va îngădui tuturor o lecție de folos pentru suflet.”

Vineri seara după Vecernie m-am dus să-l văd pe Stareț și l-am întrebat dacă avea nevoie de ceva ca să-i pot aduce. „Sunteți bine părinților?” a întrebat. „Ce tot face Filaret (un monah ce lucra ca tâmplar) lângă ușa mea, trântind și făcând atâta zarvă? Nu știe el în ce stare mă aflu? Nu mă puteți lăsa în pace nici măcar în ultimele mele clipe? Du-te te rog și vezi ce se petrece și roagă-l să înceteze tot acest zgomot, că nu mai pot suporta.” M-am dus afară dar nu era nimeni acolo. „O, înțeleg acum. Este vrăjmașul, dracii, au venit să mă atace așa acum înainte de plecarea sufletului meu. Dă-mi te rog Sfintele Taine ca să mă întăresc cu harul lui Dumnezeu. Adu-mi te rog și poza Bătrânului meu Pahomie, fiindcă el va veni să mă primească și să mă ducă înaintea Mirelui sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hristos ca să mă închin Sfintei Treimi. De ce stai, nu vezi ce se petrece? Pregătește cădelnița, aprinde candelele și citește Evanghelia, ca să-i primim cum se cuvine pe sfinții care se apropie și pe prietenii și cunoscuții care s-au mântuit.

Deodată, ochii mei duhovnicești s-au deschis și am înțeles că acele clipe erau cu adevărat minunate și înfricoșătoare: Starețul vedea lumea cea cerească, duhovnicească și luminoasă. Fața lui s-a schimbat și a devenit strălucitoare ca soarele, având o nespusă și nesfârșită bucurie, și l-am auzit spunând: „Îți mulțumesc, îți mulțumesc Părinte!” Bătrânul său Pahomie, trecut la Domnul, venise, iar el îi mulțumea pentru schima cea îngerească pe care i-o dăruise, pentru rasă, polistavrion, curea, culionul monahicesc, metanier, etc.

Când a terminat de vorbit cu Bătrânul Pahomie, fața i s-a schimbat din nou și într-un duh de neclintit a rostit ferm: „Spurcat, urât și neputincios drac: Nu!” Astfel a răspuns căpeteniilor diavolești care-l iscodeau la vămi. La mincinoasele și ponegritoarele lor învinuiri a răspuns cu un puternic „Nu!” El a trecut prin cele douăsprezece vămi și apoi cu cea mai puternică voce cu putință, Bătrânul a spus diavolului care defila prin fața lui: „Ce vrei scurtule? Cine ești? Spune ca să știu cine ești!” În cele din urmă s-a descoperit a fi dracul ereziei. „Pe cine numești tu eretic, drac mincinos?” Făcându-și semnul Sfintei Cruci Bătrânul a început să rostească Mărturisirea de Credință Orthodoxă, în vreme ce dracul a devenit ca fumul și a dispărut. Apoi Bătrânul a arătat că toate căpeteniile demonice de la vămi poartă un semn propriu care le deosebește ca fiind răspunzătoare pentru câte un păcat de moarte. Toți diavolii s-au perindat prin în fața lui urlând ca niște fiare și apoi au dispărut ca fumul. A mai spus Bătrânul cât de groaznic poate fi pentru un Creștin să fie prins de aceste arătări încornorate viclene și hidoase, mai cu seamă pentru monahi, care vor înlocui cinul cel îngeresc.

Bătrânul a primit Sfintele Taine încă odată, iar la scurtă vreme fericitul său suflet s-a despărțit de trup înălțându-se la sălașurile cele cerești, unde se bucură veșnic întru Împărăția Cerurilor. Chipul său a strălucit ca soarele, întocmai ca în clipa în care l-am cunoscut. Nu ne puteam lua ochii de la o așa priveliște și ne-a părut rău că trebuia să îi așezăm culionul pe deasupra, potrivit obiceiului. Dar nu puteam face altfel și am început pregătirea trupului său pentru înmormântare. S-au citit rugăciuni pentru odihna sufletului celui adormit și toate cele necesare cerute de către Biserică au fost îndeplinite. După ce au trecut câteva ore le-am anunțat pe maici despre adormirea Bătrânului. Au fost și ele cuprinse de jale, ca noi toți. Era Vineri noaptea, câteva minute înainte de miezul nopții de 14 iunie 1946. L-am înmormântat a doua zi.

Atât de mare îmi era suferința încât nu putem să plec de la mormântul său. Am stat acolo trei zile rugându-mă și plângând, fiindcă mă simțeam cu totul singur nemaiavând povățuirea și ocrotirea lui. Somnul mă cuprindea de obicei cu câteva ore înaintea zorilor. În cea de a treia zi, simțindu-mă istovit de priveghere și de suferința mea, m-am întins pe jos ca să mă odihnesc puțin. Dacă am adormit sau nu, dacă ochii mei au fost deschiși sau nu… am văzut crescând din mijlocul mormântului său un copac mare, falnic, cu multe ramuri și frunze minunate: era îngreuiat de roade frumoase, mari și zemoase, care se asemănau merelor dulci și erau minunate la vedere, cu o mireasmă de nespus ce străbătea împrejur. În mijlocul copacului am văzut desfășurat un semn strălucitor de aur pe care era scris: „COPACUL ASCULTĂRII. Rămâi în sfânta ascultare și vei gusta din aceste roade și la umbra lui te vei odihni veșnic.” Văzând aceasta, sufletul meu s-a mângăiat și plin de bucurie duhovnicească am fost în stare să plec la Mănăstirea Sfinților Arhangheli din Attica, unde am început a săvârși cele patruzeci de liturghii pentru odihna sufletului Bătrânului.

Alcătuit și tălmăcit din limba Greacă de dl. Ioann Rigas

Orthodox America, Issue 69, Vol. VII, № 9, Aprilie-Mai 1987

Textul după care s-a făcut traducerea redacției noastre, apărut în revista Orthodox America № 9 din Aprilie-Mai 1987, se poate găsi pe webarchive la adresa: https://web.archive.org/web/20051111150424/http://www.roca.org:80/OA/69/69h.htm

NOTE:

[1]. Este vorba despre Sinodul Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor [ROCOR] – n. red.

[2]. Este vorba desigur tot despre Sinodul ROCOR – n. red.

[3]. Este vorba despre Sinodul Bisericii Adevăraților Creștini Ortodocși ai Greciei (așa-numit vechi-calendarist, florinit) – n. red.

  Cu privire la chestiunea vămilor văzduhului a se vedea Părintele Mihail Pomazanski și Hotărârea Sinodului ROCOR din noembrie 1980  – n. red.

Întîistătătorul Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, pururea-pomenitul Mitropolit Calist al Corinthului, dimpreună cu canonistul Sinodului Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor, pururea-pomenitul episcop Grigorie Grabbe

Întîistătătorul Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, pururea-pomenitul Mitropolit Calist al Corinthului, dimpreună cu canonistul și secretarul Sinodului Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor, pururea-pomenitul Episcop Grigorie Grabbe

~ † ~
Veșnica lor pomenire!

 

A se vedea și: Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Graniţelor şi Biserica Ortodoxă Vechi-Calendaristă Greacă

Prin contrast, Cum arătau liderii-marionetă care au subordonat neo-ROCOR-ul Moscovei

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: