Când Sfintele Paşti cad pe 25 martie, de BunaVestire, atunci are loc praznicul numit Kirio-Paşti, vestit pentru frumuseţea cântărilor slăvind îndoit pe Hristos, pentru Învierea şi Zămislirea Sa din pântecele Fecioarei. Cele două praznice pot avea loc împreună numai păstrând vechiul calendar, Calendarul Ortodox al Părinţilor. [1]
* * *
Toiagul Sfântului Dimitrie al Rostovului
Hristos a înviat din morţi. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi. (Ioan 1,14)
Două prea luminate praznice, Învierea lui Hristos şi Bunavestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, acum, împreună le avem, iubiţii mei ascultători, două Praznice luminate. Întru amândouă aceste prăznuiri, Sfânta Biserică ridică pe fiii săi spre bucurie. Întru Bunavestire cântă: „Bine vesteşte, pământule, bucurie mare; lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu.” Iar, întru Învierea Domnului zice: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru dânsa.”
Au doar, ştiţi, o, iubiţilor, cum s-ar putea numi, cu un cuvânt, cea de acum îndoită prăznuire? Să o numească fiecare, cum va voi, dar eu o voi numi pe ea Brâu cu care se încinge Mireasa lui Hristos, Biserica cea sfântă. Că precum brâul are două capete, departe unul de altul, când însă se va încinge cineva cu el, atunci, amândouă capetele se împreună la un loc şi într-o legătură se leagă. Aşa, şi întru taina mântuirii noastre, aceste două praznice: al Buneivestiri şi al Învierii sunt ca două capete ale unui brâu. Că întru Bunavestire, mântuirea noastră s-a început, precum se citeşte în troparul acela: „Astăzi este începătura mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac.” Iar, la Înviere, mântuirea noastră şi-a aflat al său sfârşit, cu bună norocire, zicând pe cruce Hristos: „Săvârşitu-s-a!” Lung este acest brâu al mântuirii noastre, că, de la începutul lui, până la sfârşit, adică de la Bunavestire până la Înviere, au trecut treizeci şi patru de ani. Şi când Mireasa lui Hristos, Biserica cea Sfântă ce s-a răscumpărat cu sfânt Sângele Lui, cu acest brâu al mântuirii s-a încins, atunci, amândouă aceste capete sunt: Bunavestire şi Învierea, începutul mântuirii noastre şi săvârşirea ei. Într-un loc şi într-o legătură s-au împreunat. Că Acela a pătimit, Care şi din morţi a înviat. Acela Care întâi în pântecele Fecioarei S-a întrupat. Şi cine S-a întrupat? Acela care avea să învieze din morţi. Iar noi, pe amândouă acestea, întru o unire prăznuindu-le, şi pe Hristos înviat Îl cântăm şi Întruparea Lui o proslăvim, că Hristos a înviat din morţi şi Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi.
Pe aceste neunite cântări bisericeşti ale acestor două praznice, Tipicul bisericesc, prin capitolele lui Marcu, ce sunt puse spre citire, le aduce la o unire. Iar mie, daţi-mi voie, prin dragostea voastră, ca lucrarea acestor praznice, întru o unire a o aduce şi a o arăta: că Bunăvestirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Învierea lui Hristos au întru ele multă unire, în lucrarea lor.
TRADIŢIA ORTODOXĂ 