Semnificația theologică a Crucii „complete” [1], așa cum mai este numită Crucea tradițională Orthodoxă, este destul de complexă.
Prin Cruce a venit Mântuirea noastră. Prin vederea Chipului Crucii, care Îl înfățișează pe Domnul răstignit, ni se amintește în chip statornic că Hristos a murit pentru noi, iar prin vederea Chipului lui Hristos cel „Nefăcut-de-mână” de pe mahramă (în slavonă: Нерукутвореному образъ), care Îl înfățișează pe Domnul înviat din morți – chip de asemenea zugrăvit pe Sfânta Cruce – ni se reamintește că El a înviat din morți pentru noi.
Domnului răstignit I se închină doi îngeri, având între ei inscripția: „Îngerii Domnului” (în slavonă: Ангели Господни). Îngerii poartă ștergare, arătând prin poziția lor că sunt trimiși ce slujesc Domnului, pe Care Îl așteaptă.
Brațul de sus al Crucii este placa pe care Pilat a ordonat să fie atârnată deasupra capului lui Hristos. Pe această placă era înscris în batjocură în evreiește, grecește și latinește: „Iisus nazarineanul, Regele iudeilor” (abreviat în tradiția occidentală papistă și protestantă prin inițialele latinești „INRI”). Sfinții Părinți ai Bisericii au înlocuit aceasta în Adevăr, în chip Orthodox prin inscripția theologică: „Împăratul slavei” (în slavonă: Царь славы) (Psalmi 23:7-10), inscripție ce se găsește pe Crucea Orthodoxă sub genunchii îngerilor. Pe placa de titlu sunt inscripționate inițialele „IC XC”, fiind primele și ultimele litere ale numelui lui Hristos în limba greacă (Ἰησοῦς Χριστός). Iar deasupra brațelor lui Hristos vedem inscripția: „NIKA”, însemnând în limba greacă: „El învinge” sau „El este biruitor” – „Iisus Hristos este biruitor” (asupra morții și păcatului). În Tradiția Orthodoxă, Mântuitorul nu poartă pe Cruce o coroană de spini și nu este înfățișat în vreun aspect al suferinței Sale ca în tradiția occidentală papistă și protestantă, ci transfigurat, într-o stare de odihnă umilă și pașnică, cu capul înclinat, ca într-o îmbrățișare a întregii lumi prin brațele Sale întinse pe Cruce. De asemenea, picioarele Sale sunt pironite cu două cuie, nu cu unul singur ca la papiști și protestanți.
Brațul din mijloc este acela pe care au fost pironite mâinile Domnului. În fiecare colț de sus vedem reprezentarea Soarelui, în stânga, (în slavonă: солнца) și a Lunii, în dreapta, (în slavonă: луна), ca înfățișare a faptului că la Răstignire a participat și suferit toată zidirea: astfel, „Soarele a ascuns lumina sa, iar Luna s-a transformat în sânge” (Ioil 2:31). Inscripția „Fiul lui Dumnezeu” (în slavonă: Сынъ Божіи) este pusă de ambele părți ale capului lui Hristos, iar sub brațele Lui citim inscripția: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o slăvim” (în slavonă: Кресту Твоему покломняемся Владыко, и святое воскресение Твое славимъ). Aureola lui Hristos este înscrisă cu literele grecești „Ὁ ὬΝ”, adică „Ființa” sau „Cel ce este”, pentru a înțelege că Hristos este Același Dumnezeu care S-a identificat cu acele cuvinte către Moisi în Legea Veche (Ieșirea 3:14).
În spatele trupului lui Hristos, în părți, se află o suliță (cu care a fost străpuns) și un burete în vârful unei trestii (care a fost udat cu fiere și oțet și I s-a dat să bea). Sulița (sau copia), aflată în stânga, este înscrisă în slavonă prin litera „К”, însemnând „копие”, în timp ce buretele, aflat în dreapta, este înscris cu litera „Т”, însemnând: „трость” (adică „trestie”). [Pe unele Cruci s-ar putea vedea în loc de „Т” inscripția „Г” care înseamnă „губка” (burete) în slavonă.] Pe trupul lui Hristos, curgând din coasta Sa, se înfățișează sânge și apă.
Brațul de jos înclinat este reazimul picioarelor – o însușire necesară a Crucii, la care se referă prorocește Psalmul 98:5 ca fiind vrednică de cinstire, prin cuvintele: „și vă închinați așternutului picioarelor Lui”. Și iarăși, în rugăciunile Ceasului al nouălea, Biserica numește Sfânta Cruce cumpănă:
În mijlocul a doi tâlhari cumpăna dreptății s-a aflat Crucea Ta; unul adică s-a pogorât în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt s-a ușurat de greșeale spre cunoașterea cuvântării-de-Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, slavă Ție.
Sfinții Părinți ai Bisericii au înfățișat astfel faptul că necredinciosul va merge în iad pentru hula lui prin judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu (capătul de jos al brațului), iar cel ce se aseamănă tâlharului celui înțelept va merge la rai pentru pocăința lui și lauda adusă lui Dumnezeu (capătul de sus al brațului).
Cetatea Ierusalimului este înfățișată în fundal, pentru că Hristos a fost răstignit în afara zidurilor cetății. La poalele Crucii se află literele: „Г Г” însemnând „Muntele Golgotha” (în slavonă: Гора Голгофы); acesta este dealul din afara porților cetății pe care Hristos a fost răstignit. Sub picioarele lui Hristos sunt patru litere slavone cu semne de abreviere: „М.Л.Р.Б.”, care înseamnă: „Locul Căpățânii, Rai s-a făcut” (în slavonă: Место лобное рай бысть); ascunsă într-o peșteră sub pământ este „căpățâna lui Adam” – căci prin Tradiție ni se spune că Hristos a fost răstignit exact în același loc în care a fost îngropat Adam, înscris și prin literele „Г А” (în slavonă: глава Адамла). Ni se reamintește astfel că protopărintele nostru Adam, a pierdut Raiul prin lemn/pomul din care s-a împărtășit prin neascultare; iar Hristos este noul Adam, Cel ce ne aduce Mântuirea și Raiul prin pomul/lemnul Crucii.
Slavă Sfintei şi Celei deofiinţă şi de-viaţă-făcătoarei şi nedespărţitei Treimi totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
NOTĂ:
[1]. Această reprezentare iconică, theologică a Sfintei Cruci, este de origine bizantină, dar este folosită astăzi mai mult în spațiul rusesc, fapt pentru care unii o denumesc, destul de impropriu, ”cruce rusească”. Din păcate însă în zilele noastre se poate observa și o degenerare a reprezentării, atunci când deși se păstrează forma celor trei brațe, sunt introduse inovații necanonice, străine de Orthodoxie, cum ar fi de pildă înlocuirea mahramei având chipul Mântuitorului aflată în partea de sus cu un bătrân care zboară pe nori având un triunghi în cap, înlocuirea inscripției IC XC NIKA cu anti-orthodoxul „І.Н.Ц.І.” („INRI”) și alte inovații umaniste de sorginte papistă și protestantă.
A se citi și:
~ † ~
Despre Troparul Sfintei Cruci, alcătuit în secolul al VIII-lea și de ce acest tropar trebuie păstrat în forma sa originală:
“Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor Împăraţi asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”
La: https://lumea-ortodoxa.ro/index.html@p=2377.html
~ † ~
EN TOUTO NIKA – Numai prin acesta vom învinge: prin semnul Sfintei Cruci
~ † ~
Arătarea Cinstitei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos în 1925 lângă Athena
TRADIŢIA ORTODOXĂ 