Sfinţii Catacombelor Rusiei, samizdat 2015, împotriva cenzurii oficiale bisericeşti

Ceea ce a început în Rusia se va termina în America
Sfântul Ignatie de Harbin

Redacţia noastră are plăcuta surpriză de a constata apariţia unei traduceri în limba Română a unei lucrări de referinţă pentru cunoaşterea fenomenului Rezistenţei Orthodoxe în general şi al celui catacombnic în special, Sfinţii Catacombelor Rusiei de Ivan M. Andreev, editată în 1982 de Preacuvioşii Părinţi Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski.

Judecând după următorul text de pe copertă „Acest volum se distribuie gratuit. Comercializarea sa este interzisă” şi după existenţa unui ISBN, deducem că este vorba nu doar de o ediţie electronică oferită gratuit pe internet, ci şi de o editare de carte fizică, cel puţin un tiraj; iar simpla menţiune „Bucureşti, 2015” în dreptul numelui editurii, ne aminteşte mai degrabă de renumitele ediţii samizdat din perioada sovietică, lucrări anonime dactilografiate ce circulau clandestin, interzise de cenzura regimului, adevărate acte de eroism ale editorilor, care prin gestul lor îşi puneau în pericol nu doar libertatea ci şi viaţa.

Din păcate, cunoaşterea şi cinstirea Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori din Rusia a rămas astăzi la fel de dificilă ca în perioada comunistă, căci cenzura mediilor oficiale bisericeşti este la fel de feroce ca în trecut. De pildă, la un festival internaţional „al filmului creştin” din Rusia anului 2014, un documentar ce prezenta personalitatea Sfântului Mucenic Iosif al Petrogradului, întâistătătorul a ceea ce s-a numit Biserica de Catacombe din Rusia, a fost interzis. (Amănunte în traducere aproximativă aici. Articolul original în lb. Rusă aici). Cât despre România, ce să mai vorbim…

Scrierea lui Ivan M. Andreev, caracterizată prin erudiţie, sobrietate şi profunzime, este numai o parte a acestei lucrări compilate de Părinţii Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski; lucrarea, impresionantă nu atât prin volum (nu mai puţin de 560 de pagini), ci mai cu seamă prin conţinutul său, nu cuprinde doar aghiografii ale muceniciei sfinţilor catacombnici – asemenea în duh cu cele ale sfinţilor din vechime (!), ci şi mărturii despre şi documente ale Bisericii de Catacombe din Rusia, foarte importante pentru toţi cei ce vor să studieze istoria acestei manifestări vii a Creştinismului Orthodox în plin secol XX, o istorie cu totul necunoscută în spaţiul nostru Românesc şi nu numai.

Părinţii Sfântului Mitropolit Filaret al ROCOR

Lidia Vasilevna şi Nicolae Vosnesenski, miri în oraşul lor de origine, Kursk, părinţii după trup ai Sfântului Mitropolit Filaret, Noul Mărturisitor, în vremea căruia a fost anatemizată de întreg soborul arhieresc al ROCOR erezia ecumenismului şi cei ce cu bună ştiinţă rămân în comuniune cu pseudo-ierarhii sau pseudo-soboarele ce propovăduiesc sau iau parte la erezia ecumenismului.

Veşnica lor pomenire!

 

A se vedea şi:

Părinţii Sfântului Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai şi San Francisco

Anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunţată în Duminica Biruinţei Ortodoxiei

Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

Sfântul Mitropolit Filaret al ROCOR – portret

Sfântul Mitropolit Filaret, întâistătătorul Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), un stâlp al Orthodoxiei contemporane, cel în vremea căruia panerezia ecumenismului şi cei ce cu bună ştiinţă stau în comuniune cu ecumeniştii au fost predaţi anatemei (click pe foto pentru mărire)

Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

fragment din editorialul Credinţa Orthodoxă ce a întărit lumea, introducere la un studiu despre Sinodiconul Ortodoxiei

 

~ † ~

 

Părintele Patric Ranson (1957-1992), Sfântul Mitropolit Filaret al ROCOR

Fără a fi un catalog exhaustiv al tuturor controverselor, Sinodiconul Ortodoxiei cuprinde marile definiţii doctrinale care conturează poziţia Bisericii Ortodoxe faţă de imaginaţiile omeneşti şi erezii. Credinţa în Hristos nu este un catalog de învăţături pe care am putea să le opunem alteia. De fapt, nu în raţionament putem înţelege Tainele, ca cea a Euharistiei, ci în rugăciunea Bisericii.

Împotriva acestei realităţi care „nu este din lumea aceasta”, acestui organism dumnezeiesc-omenesc, Biserica, Trupul lui Hristos, s-au înălţat doctrine care atacau un punct sau un altul. De aceea distingem diferite perioade în istoria Bisericii: perioada hristologică (secolele I-VIII), perioada pnevmatologică (din secolul XV până în zilele noastre). Totuşi astăzi un fenomen nou apare sub numele ecumenismului. Este vorba de o mişcare ce ţinteşte unirea confesiunilor aşa-zis creştine (ecumenismul restrâns), chiar unirea tuturor religiilor (ecumenismul extins).

Ecumenismul afectează Biserica însăşi, în întregime, în realitatea sa dumnezeiesc-omenească. El o lasă să subziste ca instituţie omenească, administrativă, filantropică, socială, ecologică; dar nu o doreşte ca Trup al lui Hristos, unic laborator al mântuirii oamenilor. Părintele Ambrozie Fontrier (1917-1992) scria: „Ecumenismul nu este propriu-zis o erezie, nici o pan-erezie, ci ceva mai rău: este negarea existenţei concrete şi istorice a Bisericii… Ereziile erau vrăjmaşi declaraţi ai Bisericii, de aceea Biserica a putut să le combată şi să le biruiască. Ecumenismul, care lucrează în chip viclean, nu atacă direct dogma, nici nu vrea să o denatureze sau să o altereze, el o ignoră şi trece dincolo de ea. Pentru Ecumenism nici o Biserică nu deţine Adevărul ea singură, ci toate au frânturi de Adevăr, de aceea a izbutit să facă ereziile să treacă drept Biserică sau confesiuni creştine, ca ramurile unui singur trunchi, după faimoasa sa teorie.” [1]

Naşterea ecumenismului modern este legată de eforturile prezelitiste protestante, dar în lumea ortodoxă, el a fost definit de Patriarhatul de Constantinopol care, în Enciclica sa din 1920, numea pentru prima dată „împreună-moştenitoare” în Hristos diferitele „biserici” heterodoxe şi preconiza, în afară de schimbarea calendarului şi de alte mijloace de apropiere concretă, conservarea riturilor şi obiceiurilor proprii fiecăruia în parte. Ecumenismul se sprijină astfel pe două principii:

Referitor la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR)

+ Referitor la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) +

~ † ~

Referitor la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR)

Deoarece cititorii noştri ne-au semnalat apariţia unor articole potrivnice tradiţionalismului pe unul dintre saiturile cripto-ecumeniste care practica sistematic manipularea şi diversiunea, punem la dispoziţia celor interesaţi un articol referitor la iconomia practicată de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor cu privire la nou-calendarism.

De asemenea, cine are o minimă idee despre istoria ROCOR ştie ca Antonie de Geneva reprezenta partida ecumenistă  dar şi că Biserica Rusă din Afara Graniţelor a întrerupt comuniunea cu Bisericile oficiale, intrând în comuniune deplină cu vechi-calendariştii greci, pentru care a şi hirotonit, după trecerea la Domnul a pururea-pomenitului Hrisostom de Florina. Că lucrurile stau astfel, se poate constata şi din faptul că chinotita neo-atonită considera Biserica Rusă din Afara Graniţelor „schismatică, în afara Bisericii şi fără har”, tocmai fiindcă ROCOR nu avea comuniune cu Constantinopolul, Moscova şi Bisericile oficiale.

Ar mai fi de adăugat că sinodul ROCOR a anatemizat în anul 1983 erezia ecumenismului şi pe toţi cei ce stau cu bună ştiinţă în comuniune cu ierarhii eretici ecumenişti.

Referitor la o altă persoană invocată, preotul Dimitri Dudko, decedat în 2004, se ştie că acesta s-a lepădat de mărturisirea lui iniţială, repudiind public în iunie 1980 atitudinea pe care o avusese. Ba mai mult, în 1991 a ajuns să susţină public că a sosit vremea reabilitării lui Stalin şi că se roagă nu doar pentru odihna sufletului acestuia dar simte şi un imbold puternic să strige: „sfinte Iosife [Stalin] roagă-te Domnului pentru noi!”. A fost de asemenea un apropiat al lui G. Ziuganov, liderul unui partid comunist post 1989, publicând articole de aceiaşi orientare în ziarul acestuia. Sfântul Mitropolit Filaret al ROCOR atenţiona asupra faptului că bietul părinte Dudko nu avea nici o şansă, fiindcă făcea parte dintr-un organism serghianist anatemizat, fapt pentru care a şi suferit această mare cădere. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom publica unele dintre scrisorile Sfântului Mitropolit Filaret, care tratează direct problema unora ca Antonie de Geneva şi Dimitri Dudko, ca şi a nou-calendarismului şi a ereziei ecumenismului.

Evident că partea trădătoare a ROCOR care s-a unit cu Patriarhia apostată a Moscovei are tot interesul să promoveze pe saitul oficial materialele ecumenistului Antonie de Geneva sau ale altor infiltraţi ai KGB din rândul clerului ei şi să nu dezgroape sfintele moaşte ale Mitropolitului Filaret, care au fost îngropate imediat după descoperirea lor de către Lavru, cel ce a închinat Biserica Rusă din Afara Graniţelor Patriarhiei apostate a Moscovei.

+ Despre iconomia practicată de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) cu privire la nou-calendarism: https://traditiaortodoxa.files.wordpress.com/2010/04/the-position-of-the-russian-church-abroad-about-economia-of-rocor.pdf

+ Despre poziţia ecleziologică tradiţionalistă (nu conservatoare!) a Părintelui Serafim Rose se poate citi aici: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2007/10/28/parintele-serafim-rose-calea-imparateasca-adevarata-ortodoxie-intr-un-veac-al-apostaziei/

+ Fotografii cu Vladicii Averchie si Ioan Maximovici dimpreună cu vechi-calendariştii greci: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/10/10/biserica-ortodoxa-rusa-din-afara-granitelor-si-biserica-ortodoxa-vechi-calendarista-greaca/

+ Condamnarea ROCOR de către neo-atoniţi: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/11/30/neo-athonitii-condamna-biserica-ortodoxa-rusa-din-afara-granitelor/

+ Anatema ROCOR împotriva ecumenismului (şi a celor care stau cu bună ştiinţă în comuniune cu ecumeniştii): https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/02/08/anatema-impotriva-ereziei-ecumenismului-pronuntata-in-duminica-biruintei-ortodoxiei/

+ Iată și adevărata poziție a ROCOR, Predania Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/08/17/testamentul-duhovnicesc-al-arhiepiscopului-antonie-al-los-angelesului/

+ Despre Sfântul Mitropolit Filaret al ROCOR: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2007/07/03/sfantul-mitropolit-filaret-al-bisericii-ortodoxe-ruse-din-diaspora/

+ Sfântul Mitropolit Filaret vorbind despre Anatema împotriva bolşevismului/serghianismului: http://metphilaret.homestead.com/files/philaret2compressed.wav

Lui Dumnezeu slavă!

~ † ~

A se citi şi:

Cum se manipulează informaţia în mediile pseudo-conservatoare cripto-ecumeniste

Chipuri Vlădiceşti (V)

Sfântul Mitropolit Filaret, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, 1966.

Despre Sfântul Mitropolit Filaret.

Noi apariţii editoriale

Deşi într-o limbă străină, în cazul de faţă rusa, datorită importanţei lor, vă semnalăm în cele ce urmează apariţia a două noi cărţi:

+ A fost publicată o nouă carte despre Sfântul Mitropolit Filaret (Vosnesenski), cel de al treilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor

La Editura Scriptorium din St. Petersburg (Petrograd), a fost editată de curând în limba rusă cartea Un stâlp de foc. Mitropolitul Filaret (Vosnesenski) şi Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (1964-1985), alcătuită de monahia Cassia (Senina).

Testament duhovnicesc al Sfântului Mitropolit Filaret Noul Mărturisitor, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora

Ţine cu tărie ceea ce ai!
(Apocalipsa 3,11)

Aceste cuvinte, luate din sfânta carte a Apocalipsei, arată în vremea noastră, în aceste zile atât de tulburi, rele şi pline de ispite, au o însemnătate cu totul aparte. Ele ne amintesc cât de scumpă este bogăţia duhovnicească pe care o avem noi, fiii Bisericii Ortodoxe.

Da, suntem bogaţi. Şi această bogăţie duhovnicească este averea Sfintei Biserici şi a tuturor fiilor Săi credincioşi. Este învăţătura de credinţă, a minunatei şi mântuitoarei noastre credinţe ortodoxe, nenumăratele pilde din vieţile oamenilor trăitori potrivit credinţei, potrivit canoanelor şi învăţăturilor înalte ale Bisericii şi care au atins această curăţie şi înălţime duhovnicească pe care o numim sfinţenie; frumuseţea şi măreţia slujbelor noastre ortodoxe şi participarea noastră vie la ele prin credinţă şi rugăciune. Plinătatea unei vieţi duhovniceşti scăldată în har, deschisă oricui şi o încununare care le întrece pe toate, unirea tuturor fiilor Bisericii în această dragoste despre care Mântuitorul spune: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”.

Sfântul Mitropolit Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora

Despre personalitatea duhovnicească a Sfântului Mitropolit Filaret, întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, vom lăsa să vorbească chiar cuvintele sale; nu ne vom opri nici asupra biografiei, pe care o puteţi citi în engleză aici (în format pdf); ne vom rezuma doar la a puncta foarte pe scurt esenţialul privitor la poziţia sa ecleziologică.

Pururea-pomenitul Mitropolit Filaret a fost propus la cârma Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) de însuşi Sfântul Ioann Maximovici, remarcându-se prin poziţia sa tradiţionalistă. A scris între altele şi acele Epistolii Întristate – cunoscute în lumea Orthodoxă, dar din păcate foarte puţin cunoscute la noi – prin care încerca să atragă atenţia asupra apostaziei ce pătrunsese deja în Bisericile Ortodoxe oficiale, manifestată prin erezia ecumenistă. Tot în vremea sa a fost întregit cinul anatematismelor ce se citesc în Duminica Orthodoxiei (Sinodiconul)[1] prin pronunţarea anatemei asupra ereziei ecumenismului[2], ca urmare firească a faptului că Epistoliile sale Întristate s-au lovit de tăcere din partea acestor organisme ecumeniste oficiale. De asemenea s-a opus planului de unificare a Bisericii Diasporei cu Patriarhia Moscovei, pe care o considera anatemizată (fişierul audio (în limba rusă), plan pe care agenţii moscoviţi infiltraţi în ROCOR îl propovăduiau la acea vreme disimulat, apoi din ce în ce mai făţiş.