Despre noi

~ † ~

Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va slobozi pre voi Ioan 8:32

Acest sait oglindeşte poziţia ortodoxă tradiţionalistă, fiind una dintre primele pagini ortodoxe tradiţionaliste din România.

Prin tradiţionalist înţelegem a fi ortodox pur şi simplu, un anti-tradiţionalist nefiind un ortodox.

Noi, autorii acestei pagini, aflându-ne dimpreună cu Sfânta Mănăstire Esfigmenu [1] sub omoforul Bisericii Orthodoxe Tradiţionaliste (vechi-calendariste) a Greciei, având canonicitate prin succesiune apostolică directă de la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR), după trecerea la Domnul a pururea-pomenitului arhiepiscop Hrisostom al Florinei, precizăm totodată că acesta nu este un sait oficial al Sinodului şi cu atât mai puţin al celui ‘de stil vechi’ din România (Slătioara), cu care nu avem comuniune; ideea creării acestuia ne aparţine, cu binecuvântarea părinţilor noştri.

(in English: we are not in communion with the ‘Old Style’ Synod from Slatioara Romania (for those who read with googletranslate, because of the bad translation!)

Se cuvine de asemenea să precizăm că publicaţia noastră nu trebuie confundată cu revista “Tradiţia Ortodoxă” editată de Mitropolia Slătioara, cu care, după cum am arătat, nu avem legătură.

– ARGUMENT –

Necesitatea acestei pagini izvorăşte din realitatea că cenzura oficială bisericească ascunde credinciosului căutător existenţa unor fapte sau persoane adevărat-ortodoxe, fie cenzurându-le sistematic, fie în cazul când nu o face, încercând să confişte aceste persoane deosebite, nefăcând vreo referire nici la apartenenţa lor sinodală, nici la învăţăturile lor, care contravin ortodoxiei oficiale, citându-le trunchiat şi preferenţial!

După cum putem vedea, această stare de fapt nu rămâne doar la vârf, ci se transmite şi celor de jos, care surprind nu atât prin faptul că îşi copiază mai-marii, cât prin acela că au o atitudine duplicitară (forma veche românească a cuvântului duplicitar este făţarnic…) ori cel puţin inconsecventă. Astfel, în peisajul paginilor ortodoxe româneşti de pe internet au apărut o serie de persoane care probabil se consideră combatanţi împotriva ereziei ecumenismului şi a secularizării contemporane, care postează traduceri sau fac referire la unii sfinţi şi oameni duhovniceşti deosebiţi fără însă a aminti câtuşi de puţin apartenenţa sinodală a acestora sau învăţătura lor în problema calendarului şi a ieşirii din comuniune cu ierarhii inovatori sau eretici (‘rezistenţa’ şi ‘îngrădirea’).

Inconsecvenţa sau chiar necinstea în cazul unor astfel de internetişti constă în faptul că deşi susţin ca şi mai marii lor că „stiliştii” sunt fie „schismatici” şi „în afara Bisericii”, ori chiar eretici (!), sectari, fie extremişti, ciudaţi, sau doar inculţi – în tot cazul, nişte „ciumaţi”, ei se folosesc din plin de scrierile „stiliste” pentru a-şi justifica poziţia. Rezultatul este că cei ce nu cunosc îndeajuns situaţia bisericească reală nu vor şti că sfinţii sau părinţii îmbunătăţiţi care sunt citaţi selectiv sau preferenţial în paginile lor, precum Vlădica Averchie, Serafim Rose, Ioan Maximovici, Serafim Alexiev (ca să dăm doar câteva nume), au facut parte din Biserici care nu au avut niciodată comuniune cu patriarhiile Constantinopolului, Moscovei sau cu BOR, ci dimpotrivă, chiar cu „stiliştii” mult-huliţi! Termenul ‘True Orthodox’ aparţine acestora şi îi desemnează pe cei ce rup comuniunea cu Bisericile oficiale din pricina ereziei ecumenismului şi modernismului, alăturându-se sinoadelor tradiţionaliste (vechi calendariste) aflate în rezistenţă. Înaintaşii lor, Sfinţii Nicodim Aghioritul, Athanasie de Paros, Neofit Cavsocalivitul, au făcut asemenea, întrerupând orice comuniune cu inovatorii de atunci, motiv pentru care la acea vreme erau prigoniţi şi luaţi în derâdere fiind numiţi „colivaşi” (precum sunt numiţi „stilişti” cei de astăzi); astfel de mişcări de rezistenţă existând de asemenea şi înaintea marilor Sinoade Ecumenice din istoria Bisericii care au hotărât asupra anatematizării ereticilor şi ereziilor. Aceasta atitudine este formulată încă din anul 861, de Sinodul I-II de la Constantinopol prin Canonul 15 care zice: „Cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduieşte, şi cu capul descoperit îl învaţă, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea bisericii, ci s-au silit a izbăvi biserica de schisme şi de împărţiri. [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 10, 31, 34: Sinod 1 şi 2: 12, 13, 15; Gangra: 6; Cartaghen: 10, 11, 62; Antiohia: 5]”

Din păcate la noi, maşina de propagandă şi cenzură oficială bisericească a fost mereu puternică, încât personalitatea unor ierarhi ca Glicherie Mărturisitorul sau Evloghie Oţa, sfinţi în toată puterea cuvântului, nu a putut fi făcută cunoscută. De asemenea nu s-a spus nimic nici despre părinţii athoniţi cu viaţă sfântă veniţi în ţară în anii ’30-’50 în vremea prigoanei contra „stiliştilor” pentru a-i întări, precum părintele Ghedeon Chelaru de la Chilia Colciu şi nici despre zilotismul unor alţi mari părinţi, recunoscuţi ca fiind cu viaţă sfântă, Teofilact şi Arsenie (Cotea), sau cazul părintelui Ambrozie Fontrier, un adevărat nou apostol al Franţei în anii ’80 şi a ucenicului său, eruditul theolog şi jertfelnicul misionar şi mărturisitor, părintele Patric Ranson.

Aşadar, sunt aceşti sfinţi „lipsiţi de har” şi „în afara Bisericii” cum susţin oficialii? Internetiştii la care am făcut referire par a se contrazice pe ei înşişi, altminteri cum ar putea să posteze referiri sau fragmente din scrierile acestora în paginile lor?!…

Despre cei ce evită să spună adevărul întreg nu ne mai pronunţăm acum, lăsându-i în judecata lui Dumnezeu şi a sfinţilor ale căror vieţi şi învăţături le cenzurează. Însă cum poate fi urmată pilda unor sfinţi de vreme ce tocmai învăţătura lor – învăţătură care i-a sfinţit pre ei! – este prezentată trunchiat? Căci nimenea aprinzând lumina nu o pune întru ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca cei ce intră să vadă lumina (Luca 11:33) Au doară făclia vine ca să se pună sub obroc, sau sub pat? Au nu ca să se pună în sfeşnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se vădească; nici n-a fost ceva tăinuit, ci ca să vie întru arătare. (Marcu 4:21,22)
Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, nici pre cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. (Matei 23:13)

În ceea ce ne priveşte, cu ajutorul lui Dumnezeu vom încerca să demontăm orice contrafacere, pentru a-i informa pe cei sincer interesaţi şi care caută adevărul, indiferent de apartenenţa lor sinodală, Adevăr care îi şi ne va elibera.

Redacţia

NOTĂ:

[1]. Cu privire la statutul canonic şi ecleziologic al Sfintei Mănăstiri Esfigmenu citiţi nota № 2 a articolului Părinţii esfigmeniţi condamnaţi pentru vina de a fi ortodocşi.