1992: Interviu cu Părintele Patric Ranson ‘Marea iubire constă în a spune Adevărul’

~ † ~

În 1992, cu puţin înainte de trecerea la Domnul a pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson, etnologul şi teologul român Costion Nicolescu lua un interviu părintelui la Paris. Interviul a fost publicat în suplimentul cultural al ziarului Cotidianul, Alfa şi Omega, ce apărea la acea vreme şi era editat de acelaşi autor.

Deşi un interviu de prezentare, acest material are aceiaşi acurateţe şi forţă ca orice izvodea inima şi mintea neostenitului Părinte Patric, aflate, fără putinţă de tăgadă, sub înrâurirea Sfântului Duh, temelia statorniciei sale în Adevăr.

Rămas până astăzi unul din materialele de referinţă cu privire la Orthodoxia Tradiţionalistă/Mişcarea Orthodoxă Tradiţionalistă (sau ‘vechi-calendaristă’) – despre care se auzea atunci pentru prima dată în spaţiul nostru românesc, se cuvenea, fără îndoială, a fi restituit tuturor celor interesaţi – umilă lucrare pe care redacţia noastră o săvârşeşte acum cu multă bucurie, cu ajutorul şi spre slava lui Dumnezeu.

Iată aşadar acest interviu, precedat de cuvintele autorului (în parte retraduse din limba franceză).

Părintele Patric

Un om uriaş de statură, cu o inimă de o rară bunătate şi generozitate, entuziast, elocvent, plin de însufleţire. Purta un fes preoţesc de felul celor ruseşti sau sârbeşti, coborât până pe sprâncene, dându-i un aer oarecum teribil, subliniindu-i scânteierea ochilor şi lăsând impresia că te afli în faţa unei forţe dezlănţuite, de nestăvilit. Fără fes, părea cu mult mai tânăr şi mai puţin dezlănţuit. Avea pregătire filosofică.

El este teologul Frăţiei, fiind bine pus la punct cu dogmele şi canoanele Bisericii, cu istoria ei, cu opera Sfinţilor Părinţi, dar şi cu cea a marilor teologi contemporani. Are darul rar de a descoperi şi a combate devierile dogmatice şi canonice, chiar atunci când ele se ascund sub exprimări sau gesturi aparent nevinovate.

Alfa şi Omega, №2, 24 decembrie 1992

Părintele Patric este unul dintre cugetele strălucite, vii, un străjer al teologiei ortodoxe contemporane. Întreaga sa viaţă şi-a dedicat-o, fără rezerve, Adevărului de Credinţă Ortodox. A-l da la o parte zicând că era un ‘stilist’, ar fi nu doar o greşeală, ci şi o impietate. Nu era preocupat de ‘stilul vechi’, ci de chestiunea adevărului dogmatic într-o lume ortodoxă care prea începe să relativizeze totul.

El a înţeles foarte bine şi a explicat tuturor celor ce voiau să-l asculte, că o dragoste adevărată nu poate exista fără mărturisirea deplină a Adevărului de Credinţă.

Alfa şi Omega, №4, 16 aprilie 1993

Păstrez şi astăzi, după aproape 10 ani, mireasma arzătoare a prieteniei sale vulcanice, revărsate cu inegalabilă generozitate asupra mea.

Riscul de a fi ortodox, Ed. Σοφία, Bucureşti 2002

 

– Marea iubire constă în a spune Adevărul –

Interviu cu Părintele Patric Ranson
realizat de Costion Nicolescu

 

– Când şi cum a fost creată Frăţia Ortodoxă a Sfântului Grigorie Palama ?

– Frăţia Ortodoxă a fost creată în anul 1983 şi revista sa teologică, Lumina Taborului, a apărut în anul următor. Eram câţiva ortodocşi francezi în diferite oraşe ale Franţei, unii cadre didactice universitare, alţii studenţi şi alţii având diferite profesiuni Toţi voiam să facem cunoscute teologia şi comorile vieţii ortodoxe în lumea Europei Occidentale, din ce în ce mai secătuită spiritual. Mai întâi am creat Centrul de Studii Teologice Sfântul Grigorie Palama, am ţinut conferinţe la Şcoala Normală Superioară din strada Ulm, ceea ce ne-a permis să constatăm confuzia contemporanilor noştri: de fapt, cei mai mulţi dintre catolicii şi protestanţii veniţi să asculte conferinţele noastre despre Ortodoxie nu ştiau nimic despre propria lor tradiţie. Trebuia deci să le explicăm mai întâi propria lor teologie, înainte de a le arăta prin ce anume ea se îndepărta de teologia revelată a Prorocilor, a Apostolilor, a Sfinţilor Părinţi, care este teologia Bisericii Ortodoxe.

Am vrea să spunem fraţilor noştri români în ce măsură s-au pierdut criteriile unei judecăţi sănătoase în Europa Occidentală. Cea mai mare parte a ideologiilor, doctrinelor politice şi filosofilor sunt uzate pentru că, la un moment dat, ele nu mai sunt capabile să ofere criterii care să le facă acceptabile. Profund convinşi că din vremurile apostolice numai Biserica Ortodoxă a lui Hristos este criteriul absolut, revelat, dumnezeiesc şi omenesc, atât pentru spiritualitate, cât şi pentru dogme, că singur Hristos oferă o soluţie tuturor problemelor omului, noi am vrut să spunem aceasta semenilor noştri şi am întemeiat Frăţia Ortodoxă a Sfântului Grigorie Palama.

– Cine sunt membrii acestei Frăţii ?

Ecumenism la Vatoped

Un sait pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist [1] relatează sub titlul ”Unitate pan-ortodoxă” despre o vizită fără precedent în Muntele Athos a unei delegaţii la nivel înalt a ereticilor monofiziţi. Alcătuită din patru pseudo-ierarhi copţi mandataţi de liderul lor papa Tawadr al II-lea, delegaţia ereticilor a fost primită la 25 mai 2014 de … stareţul mănăstirii Vatoped, arhim. Efrem, care împreună cu ceilalţi stareţi ai marilor mănăstiri de pe Athos aflate în comuniune cu patriarhia eretică de la Constantinopol, au transmis urările lor de bine liderului copţilor. S-a discutat şi despre … tradiţiile monahale monofizite şi cele ortodoxe. Delegaţia eretică s-a întâlnit apoi cu primatul bisericii oficiale a Greciei, prilej cu care s-au făcut de asemenea urări de bine reciproce între liderii celor două organisme.

Deşi poate că nu ar părea nimic deosebit pentru cei obişnuiţi deja cu ecumenismele bisericilor oficiale, este de remarcat totuşi faptul că unii dintre cei ce îşi crează o imagine de păstrători ai tradiţiei – prin promovarea iconografiei de calitate, a muzicii psaltice de tradiţie aghiorită şi a scrierilor patristice – au participat activ la acest act: este vorba despre reprezentanţii mănăstirii Vatoped.

Fotografii pe saitul pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist care a difuzat ştirea: http://theorthodoxchurch.info/blog/news/2014/05/high-level-coptic-orthodox-delegation-pays-historic-visit-to-the-monastic-republic-of-mount-athos/

NOTA:

[1]. Nu doar pseudo-ortodocşii ecumenişti se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”, ci inşişi monofiziţii se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”. Cât despre organizaţia acestor eretici, ea este una dintre manifestările concrete ale acordului de la Chambessy.

A se citi şi:

Monofiziţii şi pseudoreligia universală

Este Patriarhatul de Constantinopol centrul Ortodoxiei?

Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol

Părinţii esfigmeniţi condamnaţi pentru vina de a fi ortodocşi

Calendarul a fost schimbat numai pentru a uşura apropierea de neortodocşi, nicidecum pentru motive astronomice, nici pentru motive de comoditate. Aşa cum Constantinopolul a fost cucerit în secolul XV printr-o poartă mică, lăsată deschisă în zidul cetăţii, putem spune astăzi că tocmai calendarul a fost mica poartă ce a permis forţelor oculte să pună mâna pe patriarhia Constantinopolului. Se ştie astăzi cu certitudine că Meletie Metaxakis care a hotărât schimbarea şi patriarhul Atenagora care a impus-o, aparţineau acestor forţe oculte.

Nu este posibil să relativizăm credinţa. Credinţa noastră nu se discută, ea se mărturiseşte. Ea nu este proprietatea noastră, ea ne-a fost revelată şi este absolută.

† Părintele Patric Ranson

Drapelul monahilor în rezistenţă de la Mănăstirea Esfigmenu şi al părinţilor ziloţi

La 6 aprilie 2011 calendar papist, cei trei membrii ai Curţii de Apel din Salonic i-au condamnat din nou pe cei 14 monahi esfigmeniţi dimpreună cu părintele lor stareţ Methodie; de această dată la şase luni de închisoare pentru … „ocupaţie ilegală a mănăstirii”.

În paralel Curtea a validat şi decizia Chinotitei neo-atonite de a expulza monahii esfigmeniţi din mănăstirea lor şi a subliniat obligaţia statului Grec de a pune imediat în aplicare aceste decizii.

În timpul audierii, monahii au refuzat cu fermitate să se supună acestor decizii abuzive: „Murim mai bine-n Sfânta noastră Mănăstire decât s-o părăsim!” au strigat ei atunci.

Prigoana la care sunt supuşi de atâta vreme părinţii esfigmeniţi, de pe urma căreia au fost muceniciţi deja cinci dintre ei, este răspunsul stăpânirii lumii acesteia şi a legii ei strâmbe la refuzul acestor părinţi de a fi părtaşi ereziei ecumenismului, refuz exprimat canonic [1] prin întreruperea comuniunii liturgice [euharistice] cu patriarhia eretică a Constantinopolului şi cu celelalte jurisdicţii oficiale şi prin intrarea sub omoforul unui Sinod Adevărat-Orthodox (adică tradiţionalist sau ‘vechi-calendarist’) [2]; aşadar răspunsul pentru „vina” de a voi şi a fi pur şi simplu ortodocşi.

Legitimitatea patristică şi canonică a atitudinii monahilor esfigmeniţi şi a ziloţilor aghioriţi în general, este argumentată cu precizie şi pe larg în cartea pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson ‘Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol’, carte tradusă şi oferită de redacţia noastră, pe care o recomandăm tuturor celor ce doresc să înţeleagă ce se petrece în vremurile noastre în Muntele Athos.

Despre lipsa fricii de Dumnezeu a Chinotitei neo-atonite nu ne mirăm, cu toată afişarea unei ortodoxii de faţadă, căci vădită este! Îndeajuns să ne uităm la infama condamnare a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), la expulzarea părinţilor din Schitul Sfântului Ilie şi la prigoana pe care o întreţine împreună cu autorităţile de ani de zile asupra monahilor esfigmeniţi, în urma căreia au murit monahi.

Vor aplica acum tiranic autorităţile poliţieneşti din Grecia aceste abuzive decizii, având în vedere uriaşul renume şi autoritatea de care se bucură părinţii de la Mănăstirea Esfigmenu în rândul poporului, dar şi – paradoxal sau nu – în rândul unora dintre conservatorii nou-calendarişti din Grecia?

Doi dintre părinţii muceniciţi în prigoana asupra Sfintei Mănăstiri Esfigmenu

Lupta părinţilor esfigmeniţi precum şi a celorlalţi părinţi ziloţi aghioriţi este pe viaţă şi pe moarte: fie mântuirea veşnică prin păzirea Orthodoxiei întregi, fie moartea veşnică prin trădarea Orthodoxiei; iar păzirea Orthodoxiei în chip deplin este condiţia pentru dobândirea mântuirii veşnice, indiferent de moartea pământească ce li s-ar pregăti.

Anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunţată în Duminica Biruinţei Ortodoxiei

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă luptată de vrăjmaşii păgâni şi eretici

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

Dată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfârşitul anatemelor din Synodicon, şi pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Biruinţei Ortodoxiei.

A se citi şi:

Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

Din nou despre activităţile ecumeniste ale patriarhiilor oficiale, sau închinarea la antihrist

Belgrad, 08.12.2010 (calendar papist): pseudopatriarhul sârb Irineu a sărbătorit hanukkah alături de jidovi

Pseudopatriarhul sârb Irineu aprinzând cu satisfacţie o lumânare în menoră la sărbătoarea jidovească hanukkah

Primul care a aprins o lumânare în menoră a fost preşedintele Serbiei, Boris Tadici, urmat de aşa-zisul patriarh Irineu, aşa-zisul episcop Irinei, muftiul comunităţii islamice şi nunţiul apostolic papist din Serbia. N-a lipsit desigur nici ministrul religiilor din Serbia.

Potrivit comentariului agenţiei sârbeşti de presă Taniug, „această sărbătoare evreiască a fost dintotdeauna simbolul renaşterii templului din Ierusalim” şi „deschide calea pentru un viitor mai bun”.

~ † ~

Tuturor ereticilor ANATEMA! Iar cei ce stau cu bună ştiinţă în comuniune cu aceşti eretici, fie ei preoţi sau mireni, cad sub aceiaşi anatemă (Anatema ROCOR împotriva ecumenismului).

A se vedea:

postarea noastră mai veche: Un semn de întrebare pentru conservatorii din BOR, sau politica ecumenistă a Bisericilor oficiale îşi urmează cursul nestingherit

şi: Sfântul Cosma Etolul – Sa nu ne asemănăm jidovilor, ca să luăm osânda lui Dumnezeu

Anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunţată în Duminica Biruinţei Ortodoxiei

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă luptată de vrăjmaşii păgâni şi eretici

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

Dată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfârşitul anatemelor din Synodicon, şi pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Biruinţei Ortodoxiei.

A se citi şi:

Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

Materiale video împotriva ereziei ecumenismului: Reuniunile pentru Conştiinţa Ortodoxă din Duminica Ortodoxiei

În fiecare an, cu prilejul prăznuirii Duminicii Biruinţei Ortodoxiei, Sfântul Sinod în Rezistenţă al vechi calendariştior greci, al cărui întâistătător este Mitropolitul Chiprian de Oropos şi Fili, organizează conferinţe cu prezentări video împotriva ereziei ecumenismului, sub numele Reuniune pentru Conştiinţa Ortodoxă.

O parte dintre materialele video înregistrate anual, în lb. greacă/având dublaj în lb. engleză, pot fi descărcate de pe site-ul Sinodului în Rezistenţă.

Un semn de întrebare pentru conservatorii din BOR, sau politica ecumenistă a Bisericilor oficiale îşi urmează cursul nestingherit

În rândul conservatorilor nou-calendarişti ce ţin de Biserica oficială din România [1], se aude adesea părerea că dacă BOR-Patriarhie s-ar uni în mod oficial cu papismul, celelalte Biserici oficiale cu care aceasta se află în comuniune, vor înceta comuniunea cu ea, considerând-o căzută [2]. Dacă va fi sau nu aşa, nimeni nu poate spune cu certitudine, însă lucrurile merg într-o direcţie care ne face să credem că ceea ce se întâmplă astăzi în BOR, se va întâmpla mai devreme sau mai târziu şi în celelalte Biserici oficiale.

Tot în rândul conservatorilor din BOR circulă ideea potrivit căreia alte Biserici oficiale, precum cea Sârbă, Georgiană, a Ierusalimului, sau Rusă, nu agreează ecumenismul; dar adevărul nu este deloc acesta, căci, din păcate pentru Ortodoxia oficială, în pofida faptului că cu mai bine de 10 ani în urmă, la presiune populară, aceste Patriarhii s-au retras oficial din organismul numit CMB (WCC) (Patriarhia Moscovei a avut şi are rol de „observator” în organul WCC, fiind implicată şi în alte activităţi ecumeniste), ele îşi continuă nestingherite politica lor ecumenistă şi pe mai departe [3], fapt ce nu le poate da prea multe speranţe conservatorilor. Iată numai câteva exemple, aflate la îndemână pe internet:

Monofiziţii şi pseudoreligia universală

Din neştiinţă, multora li se va părea de neînţeles din ce cauză erezia monofizită joacă un rol atât de mare în crearea religiei mondiale, a cărei parte componentă, străvechea erezie a lui Eutihie, Dioscor şi Sever devine sub ochii noştri. Alţii îndeobşte nu văd nimic periculos în erezia monofizită, din nepăsare faţă de adevărul bisericesc şi din duh potrivnic faţă de istoria Bisericii. Aceştia se lasă orbiţi de miturile despre „frăţia popoarelor” şi „apropierea Bisericilor”, împrumutând, de exemplu, teza despre frăţia ruso-armeană sub toate formele din cărţuliile populiste de pe vremea sovietelor, referitoare la istoria Caucazului, în care Biserica nu era deloc menţionată.

Relaţia monofizitismului actual faţă de Sfânta Ortodoxie s-a manifestat de-adevăratelea de Sfintele Paşti din anul 2002, la Ierusalim, când Patriarhul Armean al Ierusalimului, ajutat de coreligionarii săi, a încercat să smulgă mănunchiul de lumânări aprinse de la sfânta Lumină din mâinile Patriarhului Ortodox al Ierusalimului, Irineu. Ziarul grecesc „Orthodoxos Typos” a numit acest eveniment „un episod întristător şi necuviincios”. Patriarhul Ortodox al Ierusalimului i-a acuzat pe armeni că au încercat să răpească dreptul asupra Locurilor Sfinte. Totodată ortodocşii au declarat că sunt hotărâţi „să-şi dea şi sângele ca să-şi apere privilegiile lor”.

„PENTRU PRIMA DATĂ DUPĂ 1OOO DE ANI…” Vizita papei Ioan-Paul al II-lea în România, 7-9 mai 1999

„Dacă omul va dăinui în dreptatea cea afirmată la sfintele Soboare, se va mântui, iar dacă va tăgădui sau va greşi în ceva respingând-o cu obrăznicie, va pieri în veci”.

Sfântul Chiril al Alexandriei

În luna lui mai a anului 1999, la invitaţia preşedintelui Emil Constantinescu şi a patriarhului Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Teoctist, „primul papă slav a vizitat singura ţară latină”, după expresia potrivită a unui ziar român. Vizita marchează un moment de cotitură în relaţiile ecumenice între reprezentanţii oficiali ai Bisericilor ortodoxe şi romano-catolicismul papocentric. În Bucureşti predispoziţiile uniatice ale sinodului BOR au căpătat putere pentru un pas nou şi decisiv – „pentru prima dată în istoria Bisericii”, de la 1054, pontiful Romei a călcat pe pământ ortodox. Momentele însemnate ale acestei vizite au fost reflectate amănunţit în cotidianele şi radioemisiunile române, precum şi în presa mondială, de unde şi extragem informaţia despre evenimentul acesta.

I. PREISTORIA ACESTEI „VIZITE ISTORICE”