Binecunoscutul teolog şi scriitor Danion Vasile a părăsit biserica oficială

Ni s-a semnalat că potrivit unui anunţ publicat pe blogul personal al binecunoscutului teolog şi scriitor Danion Vasile, acesta a trecut sub jurisdicţia Mitropoliei Slătioara.

Este de apreciat faptul că există oameni sinceri în biserica oficială care au înţeles principiul îngrădirii şi al rezistenţei împotriva ereziei – celei a ecumenismului în cazul de faţă – portivit Canonului 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol din 861. În privinţa alegerii corpului jurisdicţional, credem că aceasta a fost făcută potrivit propriei sale conştiinţe ecleziale de la momentul actual.

În mod cert, ar fi foarte interesantă o dezbatere argumentată teologic şi istoric, venită din perspectiva unui fost mădular al B.O.R. care cunoaşte realităţile şi problemele din interior, aşa cum este Danion Vasile, (dar şi a altor reprezentanţi ai Orthodoxiei Tradiţionaliste (aşa-numiţii vechi-calendarişti) cu reprezentanţi ai teologilor de orientare conservatoare din B.O.R. ce se consideră antiecumenişti şi sinceri. O dezbatere sinceră şi cât se poate de obiectivă, liberă, deci departe de orice influenţă sau presiune exercitată de manipulările politicii oficiale bisericeşti şi ale cenzurii acesteia. Însă pentru un asemenea demers ar trebui în primul rând să existe curaj şi sinceritate reală din partea conservatorilor.

Nu ştim totuşi câtă vreme ar mai putea trece pentru ca în acest mediu bisericesc viciat din România (şi nu numai din România) să se poată petrece aşa ceva, fiindcă dacă este să ne luăm după realitatea atât de ilogic vitriolată din prezent, aceasta pare cu neputinţă; e de-a dreptul o utopie!

Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări

7/20 martie 2014: Întâistătătorul noii structuri sinodale, Calinic, dimpreună cu Chiprian al II-lea, mitropolitul fostului grup sinodal cunoscut sub numele de ”chiprianit”, stând de-a dreapta şi de-a stânga tronului arhieresc din arhondaricul Mănăstirii de la Fili, pe care tronează fotografia fostului întemeietor Chiprian.

Acelaşi ierarh Calinic, slujind panihida la mormântul fostului întemeietor al ’chiprianismului’.

Învăţătura ecleziologică de căpătâi a lui Chiprian de Fili este aceea a existenţei Tainelor la nou-calendarişti şi în Bisericile oficiale ecumeniste, până la condamnarea de către un Sinod Ecumenic.

’Chiprianismul’ susţine că hotărârile unui Sinod local – precum anatema ROCOR din 1983 împotriva ereziei ecumenismului – pot fi validate doar de un viitor ’Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe’ asemănător Sinoadelor Ecumenice. (A se vedea nu doar ’Tezele Ecleziologice’ ale lui Chiprian de Fili, ci şi Acordul comun ce a stat la temelia unirii dintre cele două grupuri sinodale, Cap. VII. pct. 3).

În încercarea de a dogmatisi/justifica pretinsa existenţă a harului sfinţitor în Taine la ereticii ecumenişti, ’chiprianismul’ răstălmăceşte eretic sintagma Sfântului Ioann Gură de Aur „mădularele bolnave ale Bisericii” care se referă strict la păcătoşii ce caută vindecarea în Biserică, văzută ca spital, şi nicidecum la eretici, care prin erezia lor ies în afara ei, dimpreună cu cei ce continuă să păstreze comuniunea cu aceştia.

Mulţi istorici, analişti şi comentatori din sfera Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste cred că schisma ’chiprianită’ a apărut ca reacţie împotriva anatemei ROCOR asupra ecumenismului; anatema fiind pronunţată în 1983, iar Chiprian lansându-şi tezele ecleziologice în 1984.

În Duminica a III-a a Postului Mare din acest an (2014) a avut loc în Grecia unirea dintre GOC-Calinic (cunoscut ca sinodul ”kiousit”, după numele fostului întâistătător Hrisostom Kiousis) şi ’Sinodul în Rezistenţă’ (cunoscut ca sinodul ”chiprianit”, după numele fondatorului) şi intrarea în comuniune deplină cu grupurile sinodale aflate până atunci în comuniune cu ’Sinodul în Rezistenţă’: sinoadele ’de stil vechi’ din Bulgaria (practic un exarhat ”chiprianit”), din România (Slătioara) şi ROCOR-Agatanghel (aripa desprinsă din ROCOR-Lavru după unirea cu Moscova, care a rămas în continuare în comuniune cu sinodul ”chiprianit”). Această unire a fost exprimată prin împreună-slujirea ce s-a săvârşit cu acest prilej.

Unirea s-a întemeiat pe un proiect comun adoptat de cele două grupuri sinodale, un acord între GOC-Calinic şi ’Sinodul în Rezistenţă’, ce se dovedeşte a fi mărturisirea de credinţă comună. Documentul, intitulat ”Adevărata Biserică Ortodoxă în faţa ereziei ecumenismului”, se referă şi la una dintre chestiunile ecleziologice care a stârnit de-a lungul vremii multe discuţii în lumea jurisdicţiilor Orthodoxe tradiţionaliste: existenţa Tainelor în jurisdicţiile oficiale.

Această chestiune face mai cu seamă acum obiectul polemicilor: mulţi văd în ea biruinţa ”chiprianiţilor” asupra ”kiousiţilor”, şi nu neîntemeiat, căci mărturisirea de credinţă oficială a GOC-Calinicos, era potrivit hotărârilor sinodale contemporane din 1935, 1950 şi 1974 absenţa harului de la nou-calendarişti. Noua formulare, în care se renunţă la categoric şi se introduce echivocul sau ambiguitatea – probabil pentru o mai lesnicioasă reinterpretare în funcţie de interes, nesocoteşte după părerea noastră atât Sigilionul de la 1583 cât şi anatema împotriva ereziei ecumenismului din 1983 a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), care anatemizează ereticii ecumenişti şi pe cei ce păstrează cu bună ştiinţă comuniunea cu aceştia (ierarhi, clerici, monahi, mireni). Desigur, aceasta este o formulare de compromis, ce vădeşte cedarea ”kiousiţilor” în favoarea ”chiprianiţilor”, fiindcă una dintre ”dogmele” de căpătâi ale ”chiprianiţilor” este şi aceea că numai un Sinod Ecumenic poate valida ceea ce a hotărât un Sinod local (a se vedea mai cu seamă punctul 6 din capitolul VI şi capitolul VII ale documentului, dar şi Scrisoarea deschisă de protest care tratează pe larg această chestiune). Noi însă, vedem mai degrabă în această reformulare o cale deschisă sau o punte către conservatorii din Bisericile oficiale – cum ar fi probabil teologii Theodor Zissis, Dimitrie Tselengidis sau Gheorghe Metallinos sau chiar către ierarhi cum ar fi Serafim de Pireu – şi către alte persoane care nu mai suferă comuniunea cu pseudo-ierarhii eretici ecumenişti (care pregătesc deja pentru 2016 un pseudo-sinod ”mare şi extraordinar” de sorginte antihristică), dar cărora în acelaşi timp le vine greu să creadă că Bisericile oficiale din care vin nu mai au har; credem că se urmăreşte astfel pentru viitor şi o posibilă unire cu conservatorii – mai exact spus, o trecere a acestora în tabăra tradiţionaliştilor – în vederea convocării unui Mare Sinod, ca alternativă la pseudo-sinodul antihristic al oficialilor din 2016. Şi, în definitiv, ce-i împiedică pe toţi să se aşeze la aceiaşi masă pentru a discuta probleme canonice şi dogmatice, dacă sunt sinceri?

Protest antiecumenist al Orthodocşilor tradiţionalişti din Tesalonic

Un grup de credincioşi Orthodocşi tradiţionalişti (‘vechi-calendarişti’) din Grecia, purtând steaguri, pancarte şi megafoane, au protestat la Tesalonic cu prilejul adunării ecumeniste a ortodocşilor oficiali, papiştilor, monofiziţilor şi protestanţilor, numită „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”.

Pe una dintre pancarte scria: „Sinoadele Ecumenice au spus tuturor ereticilor Anatema!”.

Doi monahi tradiţionalişti (‘vechi-calendarişti’) au intrat în biserica în care se desfăşura adunarea eretică, încercând să mărturisească prin citirea unui text în care se arăta Adevărul de Credinţă: ecumenismul este erezie, iar ortodocşii oficiali ecumenişti şi cei aflaţi în deplină cunoştinţă de cauză în comuniune cu ei sunt apostaţi şi vor avea părtăşie la Judecată cu toţi ceilalţi eretici.

Cei doi Orthodocşi mărturisitori au fost împiedicaţi să citească, bruscaţi fiind de cei prezenţi în adunarea eretică şi scoşi afară de poliţie.

Această prezentare necesită JavaScript.

5/18 IULIE 2013: PRIGOANĂ LA MĂNĂSTIREA ESFIGMENU!

PENTRU ULTIMILE ŞTIRI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA SITUAŢIEI DE LA MĂNĂSTIREA ESFIGMENU URMĂRIŢI:

ESPHIGMENOU.COM şi TWITTER.COM/ESPHIGMENOU

ŞTIRE DE ULTIMĂ ORĂ: Un monah în vârstă de 85 de ani de la o mănăstire din apropiere (Filotheu) a fost arestat şi reţinut pentru că aducea alimente monahilor esfigmeniţi. Blocada continuă.

IMAGINEA MONAHULUI ARUNCÂND UN COCKTAIL MOLOTOV ESTE TRUCATĂ ÎN PHOTOSHOP!

Această prezentare necesită JavaScript.

~ † ~

ACTUALIZARE 16 / 29 iulie 2013: Poliţia atacă Conacul [centrul administrativ al] Sfintei Mănăstiri Esfigmenu!

Părinţii esfigmeniţi condamnaţi pentru vina de a fi ortodocşi

Calendarul a fost schimbat numai pentru a uşura apropierea de neortodocşi, nicidecum pentru motive astronomice, nici pentru motive de comoditate. Aşa cum Constantinopolul a fost cucerit în secolul XV printr-o poartă mică, lăsată deschisă în zidul cetăţii, putem spune astăzi că tocmai calendarul a fost mica poartă ce a permis forţelor oculte să pună mâna pe patriarhia Constantinopolului. Se ştie astăzi cu certitudine că Meletie Metaxakis care a hotărât schimbarea şi patriarhul Atenagora care a impus-o, aparţineau acestor forţe oculte.

Nu este posibil să relativizăm credinţa. Credinţa noastră nu se discută, ea se mărturiseşte. Ea nu este proprietatea noastră, ea ne-a fost revelată şi este absolută.

† Părintele Patric Ranson

Drapelul monahilor în rezistenţă de la Mănăstirea Esfigmenu şi al părinţilor ziloţi

La 6 aprilie 2011 calendar papist, cei trei membrii ai Curţii de Apel din Salonic i-au condamnat din nou pe cei 14 monahi esfigmeniţi dimpreună cu părintele lor stareţ Methodie; de această dată la şase luni de închisoare pentru … „ocupaţie ilegală a mănăstirii”.

În paralel Curtea a validat şi decizia Chinotitei neo-atonite de a expulza monahii esfigmeniţi din mănăstirea lor şi a subliniat obligaţia statului Grec de a pune imediat în aplicare aceste decizii.

În timpul audierii, monahii au refuzat cu fermitate să se supună acestor decizii abuzive: „Murim mai bine-n Sfânta noastră Mănăstire decât s-o părăsim!” au strigat ei atunci.

Prigoana la care sunt supuşi de atâta vreme părinţii esfigmeniţi, de pe urma căreia au fost muceniciţi deja cinci dintre ei, este răspunsul stăpânirii lumii acesteia şi a legii ei strâmbe la refuzul acestor părinţi de a fi părtaşi ereziei ecumenismului, refuz exprimat canonic [1] prin întreruperea comuniunii liturgice [euharistice] cu patriarhia eretică a Constantinopolului şi cu celelalte jurisdicţii oficiale şi prin intrarea sub omoforul unui Sinod Adevărat-Orthodox (adică tradiţionalist sau ‘vechi-calendarist’) [2]; aşadar răspunsul pentru „vina” de a voi şi a fi pur şi simplu ortodocşi.

Legitimitatea patristică şi canonică a atitudinii monahilor esfigmeniţi şi a ziloţilor aghioriţi în general, este argumentată cu precizie şi pe larg în cartea pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson ‘Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol’, carte tradusă şi oferită de redacţia noastră, pe care o recomandăm tuturor celor ce doresc să înţeleagă ce se petrece în vremurile noastre în Muntele Athos.

Despre lipsa fricii de Dumnezeu a Chinotitei neo-atonite nu ne mirăm, cu toată afişarea unei ortodoxii de faţadă, căci vădită este! Îndeajuns să ne uităm la infama condamnare a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), la expulzarea părinţilor din Schitul Sfântului Ilie şi la prigoana pe care o întreţine împreună cu autorităţile de ani de zile asupra monahilor esfigmeniţi, în urma căreia au murit monahi.

Vor aplica acum tiranic autorităţile poliţieneşti din Grecia aceste abuzive decizii, având în vedere uriaşul renume şi autoritatea de care se bucură părinţii de la Mănăstirea Esfigmenu în rândul poporului, dar şi – paradoxal sau nu – în rândul unora dintre conservatorii nou-calendarişti din Grecia?

Doi dintre părinţii muceniciţi în prigoana asupra Sfintei Mănăstiri Esfigmenu

Lupta părinţilor esfigmeniţi precum şi a celorlalţi părinţi ziloţi aghioriţi este pe viaţă şi pe moarte: fie mântuirea veşnică prin păzirea Orthodoxiei întregi, fie moartea veşnică prin trădarea Orthodoxiei; iar păzirea Orthodoxiei în chip deplin este condiţia pentru dobândirea mântuirii veşnice, indiferent de moartea pământească ce li s-ar pregăti.

Din nou despre prigonirea Mănăstirii Esfigmenu: Comunicat de presă

Coperta publicaţiei mănăstirii, 'Fiii Tunetului' pe care o edita Părintele Grigorie de la Esfigmenu

Şi în perioada acestui Sfânt şi Mare Post, părinţii monahi de la Mănăstirea Esfigmenu îşi concentrează atenţia pe rugăciune (pentru sine şi pentru lume) şi liniştire. Însă călugării impostori [ai pseudopatriarhului Bartolomeu – n.n.] şi guvernul grec sunt ocupaţi în continuare cu neîncetata lor campanie de prigonire, cu ameninţări şi arestări.

Ieri (10/23 martie 2011), un mirean ce tăia lemne pe o proprietate a Mănăstirii Esfigmenu a fost acostat de poliţia greacă [staţionată în preajma mănăstirii – n.n.] şi ameninţat cu arestarea, după ce călugării impostori l-au reclamat acesteia. Tot de curând, la iniţiativa mănăstirii impostoare, secretarul stareţului Methodie, părintele Grigorie a fost arestat şi expulzat din Muntele Athos pe când se afla în Kareia în drum spre mănăstire. Părintele Grigorie a fost acuzat pe nedrept cum că s-ar afla în Muntele Athos „ilegal”.(!)

În loc de a se îndeletnici cu rugăciunea pentru pace şi unitate [adică unitate în Adevăr – n.n.] în Muntele Athos şi în lume, călugării impostori s-au preocupat încă odată cu întreţinerea unei atmosfere de frică şi lipsă de îngăduinţă. Este suficient doar să ne uităm nu cu multă vreme în urmă, la atacul acestor impostori cu barosul asupra monahilor paşnici de la Esfigmenu, pentru a înţelege intenţiile lor reale.

Având în vedere problemele economice şi civile cu care se confruntă, de ce guvernul grec continuă să cheltuiască resurse pentru a prigoni pe aceşti sărmani monahi care n-au făcut nici un rău nimănui? Potrivit unui studiu internaţional referitor la corupţie Grecia se află printre cele mai corupte ţări din lume, între Rwanda şi imediat deasupra Malawi.

Cerem rugăciunile şi sprijinul dumneavoastră. Vă rugăm să scrieţi autorităţilor Muntelui Athos şi guvernului grec pentru a protesta împotriva acestor acte necreştine.

Athena, 11/24 martie 2011,
Mănăstirea Esfigmenu şi susţinătorii

Amintim că Mănăstirea Esfigmenu a întrerupt încă din anii ’70 comuniunea cu patriarhia eretică a Constantinopolului şi celelalte biserici oficiale, aflându-se sub omoforul Bisericii Orthodoxe Tradiţionaliste (vechi-calendariste) a Greciei, Sinod avându-l ca actual întâistătător pe ÎPS Arhiepiscop Calinic al Ahaiei.

Pentru a înţelege ce se întâmplă la Muntele Athos citiţi cartea Părintelui Patric Ranson ‘Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol‘.

A se citi şi:

„Dragostea” oficialilor pentru tradiţionalişti: prigoana – ieri şi azi

Este Patriarhatul de Constantinopol centrul Ortodoxiei?

Neo-athoniţii condamnă Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor

Despre diferenţa dintre conservatori, pseudo-conservatori cripto-ecumenişti şi tradiţionalişti

Noi apariţii editoriale

Deşi într-o limbă străină, în cazul de faţă rusa, datorită importanţei lor, vă semnalăm în cele ce urmează apariţia a două noi cărţi:

+ A fost publicată o nouă carte despre Sfântul Mitropolit Filaret (Vosnesenski), cel de al treilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor

La Editura Scriptorium din St. Petersburg (Petrograd), a fost editată de curând în limba rusă cartea Un stâlp de foc. Mitropolitul Filaret (Vosnesenski) şi Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (1964-1985), alcătuită de monahia Cassia (Senina).