1992: Interviu cu Părintele Patric Ranson ‘Marea iubire constă în a spune Adevărul’

~ † ~

În 1992, cu puţin înainte de trecerea la Domnul a pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson, etnologul şi teologul român Costion Nicolescu lua un interviu părintelui la Paris. Interviul a fost publicat în suplimentul cultural al ziarului Cotidianul, Alfa şi Omega, ce apărea la acea vreme şi era editat de acelaşi autor.

Deşi un interviu de prezentare, acest material are aceiaşi acurateţe şi forţă ca orice izvodea inima şi mintea neostenitului Părinte Patric, aflate, fără putinţă de tăgadă, sub înrâurirea Sfântului Duh, temelia statorniciei sale în Adevăr.

Rămas până astăzi unul din materialele de referinţă cu privire la Orthodoxia Tradiţionalistă/Mişcarea Orthodoxă Tradiţionalistă (sau ‘vechi-calendaristă’) – despre care se auzea atunci pentru prima dată în spaţiul nostru românesc, se cuvenea, fără îndoială, a fi restituit tuturor celor interesaţi – umilă lucrare pe care redacţia noastră o săvârşeşte acum cu multă bucurie, cu ajutorul şi spre slava lui Dumnezeu.

Iată aşadar acest interviu, precedat de cuvintele autorului (în parte retraduse din limba franceză).

Părintele Patric

Un om uriaş de statură, cu o inimă de o rară bunătate şi generozitate, entuziast, elocvent, plin de însufleţire. Purta un fes preoţesc de felul celor ruseşti sau sârbeşti, coborât până pe sprâncene, dându-i un aer oarecum teribil, subliniindu-i scânteierea ochilor şi lăsând impresia că te afli în faţa unei forţe dezlănţuite, de nestăvilit. Fără fes, părea cu mult mai tânăr şi mai puţin dezlănţuit. Avea pregătire filosofică.

El este teologul Frăţiei, fiind bine pus la punct cu dogmele şi canoanele Bisericii, cu istoria ei, cu opera Sfinţilor Părinţi, dar şi cu cea a marilor teologi contemporani. Are darul rar de a descoperi şi a combate devierile dogmatice şi canonice, chiar atunci când ele se ascund sub exprimări sau gesturi aparent nevinovate.

Alfa şi Omega, №2, 24 decembrie 1992

Părintele Patric este unul dintre cugetele strălucite, vii, un străjer al teologiei ortodoxe contemporane. Întreaga sa viaţă şi-a dedicat-o, fără rezerve, Adevărului de Credinţă Ortodox. A-l da la o parte zicând că era un ‘stilist’, ar fi nu doar o greşeală, ci şi o impietate. Nu era preocupat de ‘stilul vechi’, ci de chestiunea adevărului dogmatic într-o lume ortodoxă care prea începe să relativizeze totul.

El a înţeles foarte bine şi a explicat tuturor celor ce voiau să-l asculte, că o dragoste adevărată nu poate exista fără mărturisirea deplină a Adevărului de Credinţă.

Alfa şi Omega, №4, 16 aprilie 1993

Păstrez şi astăzi, după aproape 10 ani, mireasma arzătoare a prieteniei sale vulcanice, revărsate cu inegalabilă generozitate asupra mea.

Riscul de a fi ortodox, Ed. Σοφία, Bucureşti 2002

 

– Marea iubire constă în a spune Adevărul –

Interviu cu Părintele Patric Ranson
realizat de Costion Nicolescu

 

– Când şi cum a fost creată Frăţia Ortodoxă a Sfântului Grigorie Palama ?

– Frăţia Ortodoxă a fost creată în anul 1983 şi revista sa teologică, Lumina Taborului, a apărut în anul următor. Eram câţiva ortodocşi francezi în diferite oraşe ale Franţei, unii cadre didactice universitare, alţii studenţi şi alţii având diferite profesiuni Toţi voiam să facem cunoscute teologia şi comorile vieţii ortodoxe în lumea Europei Occidentale, din ce în ce mai secătuită spiritual. Mai întâi am creat Centrul de Studii Teologice Sfântul Grigorie Palama, am ţinut conferinţe la Şcoala Normală Superioară din strada Ulm, ceea ce ne-a permis să constatăm confuzia contemporanilor noştri: de fapt, cei mai mulţi dintre catolicii şi protestanţii veniţi să asculte conferinţele noastre despre Ortodoxie nu ştiau nimic despre propria lor tradiţie. Trebuia deci să le explicăm mai întâi propria lor teologie, înainte de a le arăta prin ce anume ea se îndepărta de teologia revelată a Prorocilor, a Apostolilor, a Sfinţilor Părinţi, care este teologia Bisericii Ortodoxe.

Am vrea să spunem fraţilor noştri români în ce măsură s-au pierdut criteriile unei judecăţi sănătoase în Europa Occidentală. Cea mai mare parte a ideologiilor, doctrinelor politice şi filosofilor sunt uzate pentru că, la un moment dat, ele nu mai sunt capabile să ofere criterii care să le facă acceptabile. Profund convinşi că din vremurile apostolice numai Biserica Ortodoxă a lui Hristos este criteriul absolut, revelat, dumnezeiesc şi omenesc, atât pentru spiritualitate, cât şi pentru dogme, că singur Hristos oferă o soluţie tuturor problemelor omului, noi am vrut să spunem aceasta semenilor noştri şi am întemeiat Frăţia Ortodoxă a Sfântului Grigorie Palama.

– Cine sunt membrii acestei Frăţii ?

Nu primim să schimbăm Bisericescul nostru Calendar

În Joia Mare a anului 1926, 450 de monahi athoniţi sub conducerea Părintelui Arsenie Cotea (foto aici) au întemeiat ‘Liga Ziloţilor’, întru apărarea Ortodoxiei de inovaţia nou-calendaristă, începutul punerii în practică a ereziei ecumenismului de către forţele vrăjmaşe Ortodoxiei, infiltrate în Biserică la vârf.

Comunitatea Adevăraţilor Creştini Ortodocşi din Grecia s-a alăturat împreună-lucrând cu ziloţii aghioriţi conduşi de Părintele român Arsenie, în lupta lor de rezistenţă plăcută lui Dumnezeu împotriva încercărilor vrăjmaşe de îngenunchiere a Ortodoxiei. De atunci, lucrurile au mers din ce în ce mai rău: cancerul ereziei ecumenismului roade astăzi fără cruţare din trupul jurisdicţiilor ortodoxe oficiale ce se găsesc în comuniune cu apostata Patriarhie a Constantinopolului, iar puţini sunt cei ce-şi dau seama de adevărata gravitate a situaţiei, care, fără putinţă de tăgadă, pune în foarte mare pericol mântuirea atâtor mii de suflete!

Cele de mai jos, scrise de Cuviosul ieroschimonah Arsenie Cotea, au reprezentat şi ar putea încă reprezenta un manifest al celor ce se opun inovaţiei nou-calendariste:

Calendarul iulian – răspuns la ideile eronate ale lui Nicolas Ossorgin

de P.S. Auxentie de Photiki

Articolul următor a apărut întâia dată în revista Orthodox Tradition, în 1991 (vol. XIII, nr. 3). Este retipărit aici ca răspuns la întrebările legate de punctele de vedere eronate ale profesorului Ossorgin cu privire la problema calendarului şi chestiunile astronomice asociate, puncte de vedere ce au apărut în ultima vreme în mai multe reviste ecumeniste.

Într-un articol provocant şi plin de interes publicat în Anglia („Cugetări asupra calendarului liturgic”, Suroj, nr. 28, mai 1987, pag. 41-52), Nicolas Ossorgin (Ossorguine), profesor la Institutul Teologic Ortodox St. Serge din Paris, face câteva afirmaţii incredibil de naive şi neştiinţifice despre folosirea calendarului iulian în Biserica Ortodoxă. Concluzia sa din cele din urmă, în urma acestei scurte expuneri, că acele Biserici Ortodoxe ce folosesc calendarul iulian „sfidează” Biserica şi duc lipsă de „înţelegerea Tradiţiei ei”, nu este doar iresponsabilă, ci îi şi poate duce pe cei mai puţin rafinaţi în studiile patristice către concluzii nejustificate. Doresc aici, prin urmare, să indic câteva din erorile profesorului Ossorgin de înţelegere a tradiţiei patristice şi să corectez neînţelegerea cosmologiei şi a teologiei liturgice ortodoxe.

Sfântul Ioan Iacob Românul – Câteva Canoane Referitoare la Sărbătoarea Învierii

Însemnăm spre ştiinţa tuturor creştinilor ortodocşi, de Răsărit,
aceste canoane din Pidalion, că nu-i este iertat nimănui a strica Pascalia,
care este în Psaltire, şi a schimba Sfintele Paşti şi sfintele sărbători de la data lor,
care sunt aşezate în calendarul iulian al Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit.

Canonul I din Antiohia (Pidalion, pagina 275)

Toţi cei ce îndrăznesc a dezlega hotărârea Sfântului şi marelui Sinod, cel adunat în Niceea, în fiinţa bunei cinstiri a preaiubitorului de Dumnezeu împărat Constantin, pentru sfânta sărbătoare cea mântuitoare a Paştilor, să fie neîmpărtăşiţi şi lepădaţi de la Biserică, de vor stărui împotrivindu-se, mai cu prigonire celor bine dogmatisite – şi acestea să fie zise pentru mireni. Iar dacă vreunul dintre proiestoşii Bisericii, episcop sau preot sau diacon, după hotărârea aceasta, ar îndrăzni pentru răzvrătirea popoarelor şi tulburarea Bisericilor a se osebi şi cu iudeii a săvârşi Pastile, pre acesta sfântul Sinod, din data de acum, străin de Biserică l-a judecat, ca pre unul ce nu numai lui s-a făcut pricinuitor de păcat, ci şi multora, de stricăciune şi răzvrătire.

Şi nu numai pre unii ca aceştia îi cateriseşte de liturghie, ci şi pre cei ce vor cuteza a se împărtăşi cu aceştia după caterisire.

Scrisoare deschisă către toţi credincioşii Bisericii lui Hristos ce păzesc cu credincioşie nestrămutată Calendarul Ortodox şi predaniile Uneia, Sfintei, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici (1929)

Preasfinţitul Inochentie (Figurovski) Arhiepiscop Ortodox al Pekinului

Din toate părţile ne sosesc ştiri îngrijorătoare cu privire la persecuţiile aprige la care sunt supuşi cei ce păzesc cu fermitate predaniile Sfintei Biserici Ortodoxe, în faţa uneltirilor fraţilor mincinoşi care au îndrăznit să-şi bată joc şi să calce în picioare legile dumnezeieşti cu ajutorul autorităţilor civile.

Dându-se drept înţelepţi şi civilizatori, aceşti lupi în piei de oaie, orbiţi de fumăraia astei lumi, lepădând orice frică de Dumnezeu, au întreprins „corectarea” legilor Bisericii lui Hristos, considerându-se deasupra Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, prin gura cărora grăia Însuşi Hristos.

Domnul însă, a întors înţelepciunea lor în nebunie. Aceştia nici nu-şi dau seama ce vorbesc şi nu mai pricep ce vor să „îndrepte”. Ei s-au apucat de reforma calendarului fără să ştie ce fac.

Calendarul nostru ortodox, afirmă ei, s-a îndepărtat mult de precizia astronomică; în felul acesta, demult ar fi trebuit să se treacă la calendarul gregorian, recunoscut ca exact de către savanţi şi adoptat de întreaga lume apostată.

Mint ei oare cu intenţia vădită de a-i induce în eroare pe cei neîntăriţi în credinţă, sau repetă în toată ignoranţa minciunile altora? Cine poate spune? Vădit este însă, pentru cei ce înţeleg problema, că nici una din afirmaţiile lor nu conţin nici cea mai mică urmă de adevăr.

The Calendar Question de Părintele Vasilie Sakkas

Una dintre cărţile teologice de folos şi totodată de referinţă ale creştinilor tradiţionalişti – ortodocşii păstrători ai vechiului calendar aflaţi în rezistenţă, este şi The Calendar Question de Părintele Vasilie Sakkas, apărută la Jordanville în anul 1973. Dacă va apărea vreodată în traducere românească, nu ştim; noi v-o oferim însă în engleză, în format pdf: THE CALENDAR QUESTION by Fr. Basil Sakkas. (clic pe legătură pentru descărcare)

Iată cele mai importante părţi ale cuprinsului (în traducere):

Cum să înţelegem Calendarul nostru Bisericesc

(Temeiuri istorice şi ştiinţifice)

Reproducem aici un fragment din lucrarea vrednicului de pomenire părinte Boris Molceanov, care cercetează detaliat perfecţiunea liturgică a calendarului iulian. Esenţa lucrării este următoarea: Pascalia, acceptată şi transformată în canon de către Conştiinţa fără de greşeală a Bisericii, reprezintă o capodoperă a armoniei liturgice, ea fiind temelia calendarului nostru bisericesc, care foloseşte soarele şi luna într-o unitate echilibrată pentru anotimpuri, zile şi ani. Calendarul iulian face ca această unitate armonioasă să devină posibilă, în timp ce calendarul gregorian introduce discordia şi dezechilibrul în ciclul liturgic.

Întrucât dorinţa de a introduce noul calendar în cronologia sărbătorilor bisericeşti se bazează exclusiv pe consideraţii necreştine, materialiste şi seculariste, ori şi mai grav, este inspirată de mişcarea ce reneagă Sfânta Biserică, conducând la erezia tuturor ereziilor – ecumenismul – şi toate acestea cu un total dispreţ faţă de reflectarea supremei unităţi şi armonii a creaţiei dumnezeieşti, noi nu putem accepta aceste tendinţe.

Pascalia singură va clarifica în cele din urmă „chestiunea calendarului”, pentru că, fiind adoptată de către Conştiinţa Bisericii şi fiind adeverită de către Duhul Sfânt, Pascalia reprezintă un absolut inviolabil!

A tăgădui acest fapt ar fi egal cu a nega lăcaşul şi lucrarea Sfântului Duh. Pe viitor, toate calculele privind unitatea şi acordul ciclului liturgic vor avea ca punct focal al armoniei lor, Pascalia.

1. Legătura unilaterală a calendarului lunar cu cel iulian în Pascalia creştin-ortodoxă.

Zilotismul Sfântului Ioan Iacob Românul şi cenzura oficială bisericească

Sfântul Ioan Iacob Românul, zilot al vechiului calendar

(sau din Învăţătura de credinţă cenzurată a Sfântului Ioan Iacob Românul)

Un alt sfânt foarte cenzurat în mediile oficiale bisericeşti (BOR şi după cum vom vedea, nu numai) este Sfântul Ioan Iacob Românul, sihastrul din pustia Hozevei. Deşi s-au editat nu mai puţin de 5 ediţii ale cărţii „Din Ierihon către Sion”, numai una dintre ele este completă, respectând întocmai manuscrisele sfântului. Iată doar câteva exemple de pasaje cenzurate din cartea sfântului, umând ca în ultima parte a acestui articolul să ne referim la cenzura operată asupra unor pasaje din Viaţa sa:

+ Din această pildă putem cunoaşte câtă cumpătare aveau Sfinţii Părinţi când era vorba de taina Credinţei. Lepădarea ucenicului s-a făcut prin neştiinţă, din cauza prostimii lui. Iar dacă se întâmpla cumva ca cineva să tăgăduiască cu bună ştiinţă sfânta şi dreapta Credinţă, atunci toţi se tânguiau pentru el, ca şi pentru cel mort, şi nimeni dintre credincioşi nu aveau voie să facă legături cu cel lepădat.

Mai tare se fereau de el, decât de cel bolnav de ciumă. În asemenea cazuri Biserica punea legătură de afurisenie pentru cel căzut din credinţă şi numai după o lungă pocăinţă era primit din nou între credincioşi, însă nu avea voie să se împărtăşească până în ceasul morţii, iar dacă era cumva cleric, atunci pierdea dreptul la slujbă pentru toată viaţa. Aşa era în vremea veche.

Părintele Dionisie Ignat de la Chilia Colciu despre Calendarul Bisericesc şi Rezistenţa Ortodoxă

(sau adevărul despre Părintele Dionisie cenzurat sistematic în mediile oficiale bisericeşti)

Pr. Dionisie: Hristos a înviat!

Interlocutor: Adevărat a înviat!

Pr. Dionisie: Bine aţi venit sănătoşi, şi ne bucurăm foarte, foarte, foarte mult, că sunteţi cu calendarul vechi, ca să mai vorbim… Hotarul celor Şapte Sfinte Soboare ţinem noi; ei fiindcă s-or rupt, noi nu suntem mulţumiţi cu calendarul papal. Dacă n-ar fi conducerea greacă, era demult băgat calendarul nou [în Athos]; zice: „noi am venit că voi sunteţi oameni simpli, proşti, şi nu ştiţi – am venit ca să vă îndrumăm ca să mergeţi pe calendarul nou, că acela-i adevărul”… va să zică cele Şapte Sfinte Soboare le dăm la o parte, le călcăm în picioare şi le dăm la o parte!

Interlocutor: I-a scris patriarhului în România, ca să ne desfiinţeze pe noi. [un părinte de la Schitul Lacu].

Pr. Dionisie: Ei, uite ieştea-s… Acuma vezi cât de neînţelepţi sunt ei?… Atuncea tu de ce stai aici, dacă stai aici şi nu eşti pe nou?

Interlocutor: Păi i-am zis „nu ţineţi la fel calendarul?” „Auzi” zice, „ăsta nu-i calendarul ca al vostru; voi sunteţi stilişti!”

MÂNEALNIC sau Calculul Calendarului după Mâna Sfântului Ioan Damaschinul

Mânealnic hristianesc pe scurt

(a treia postare în pagina respectivă)

„PECETLUIREA” („SIGILIONUL”) SFÂNTULUI SINOD DE LA 1583

(sau cea mai cunoscută anatemă dată asupra noului calendar)

La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei, schimbând calendarul iulian, a făcut numeroase presiuni asupra Patriarhului Constantinopolului din acea vreme – Ieremia al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face să urmeze inovarea calendaristică apuseană. Patriarhul în repetate rânduri l-a refuzat şi pentru a pune capăt presiunilor, a convocat un sinod în acelaşi an la Constantinopol, unde au luat parte alături de el şi Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului şi mulţi alţii. Acest sinod numit „Pecetluire”, trimis către toate bisericile ortodoxe locale, arată principalele erezii papale şi le declară ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred şi le practică. Iată întregul text al „Pecetluirii”:

Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale Sfintei, Catholicesti [Universale] şi Apostoleşti Biserici de Răsărit a lui Hristos din Constantinopol şi din tot locul, har, pace şi milă vouă de la Atotputernicul Dumnezeu.

Nici un pic de tulburare nu a făcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o şansă de salvare a ei. În acelaşi chip şi împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un război neîndurător, şi noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu de a lăsa urmaşilor prezentul tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele scrise aici să fie fără doar şi poate în apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul să nu fie prea împovărător (greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l pune în opt capete lesnicioase, după cum urmează:

Studiu despre Calendarul Ortodox

Ce este Calendarul Bisericesc?

Arătarea Cinstitei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos în 1925 lângă Athena

(prăznuită la 14/27 septembrie)

La începutul secolului XX, şi mai cu seamă în anii ’20, în Grecia şi la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol au apărut puternice curente seculariste şi anti-bisericeşti. Printre diverse acţiuni ale acestor forţe obscure, s-a numărat şi introducerea samavolnică a calendarului gregorian. Calendarul gregorian era mai curând potrivit pentru afaceri, schimburi de capital şi alte activităţi laice, din punct de vedere liturgic, însă, el este practic inutil şi chiar dăunător. În fapt, este imposibil de a reconcilia calendarul gregorian cu Pascalia noastră canonică creştin-ortodoxă. Prin urmare, introducerea unor schimbări în calendarul bisericesc de către o Biserică locală creează o discrepanţă liturgică inadmisibilă în interiorul Bisericii însăşi.

În acea perioadă, un mare număr de creştini din Grecia refuzaseră să accepte aceste schimbări anti-canonice şi anti-bisericeşti, impuse cu ajutorul poliţiei. Aceşti oameni au suferit prigoane, arestări şi privaţiuni de tot felul din partea autorităţilor secularizate.