Colecţia revistei ‘Orthodox Word’ (1965-1982) în format pdf

Am primit pe adresa redacţiei noastre următorul e-mail, pe care îl publicăm cu bucurie:

https://app.box.com/s/cnkab1qo48r1h1rh5503wmv0aqiw6uqq

file 1.7 GB

Let me know if you have trouble downloading these are Samizdat, very hard to find online.
Platina has the copyright and does not want the magazines to be available.
It is not a matter of money – it is deceitful church politics.

„An evil faith and a false church is arising.”
(Bishop Theophan the Recluse †)

Avem aşadar cu toţii posibilitatea de a descărca [1] aceste materiale ‘de primă mână’: colecţia scanată a revistei Orthodox Word dintre anii 1965-1982, adică numerele revistei editate de Părintele Serafim Rose în răstimpul vieţii sale pământeşti.

Din studiul acestor materiale [2], adică direct de la sursă, putem înţelege poziţia ecleziologică a Părintelui Serafim Rose, poziţie pe care cenzura oficială bisericească s-a căznit să ne-o ascundă, încercând cu neruşinare să confişte imaginea lui (deşi Părintele Serafim făcea parte din ROCOR, o Biserică pe care oficialii o considerau schismatică!). Însă, în ciuda puterii financiare şi a mijloacelor colosale pe care le posedă establishmentul bisiericilor oficiale, adevărul iese la lumină şi nu poate fi niciodată înfrânt.

Putem remarca de pildă faptul că la puţină vreme înaintea trecerii sale la Domnul, Părintele Serafim Rose publica în paginile revistei pe care o edita dimpreună cu părintele Gherman Podmoşenski, o seamă de materiale dedicate Ortodoxiei Româneşti, ce cuprindeau o prezentare a ortodocşilor vechi-calendarişti de la Slătioara şi două traduceri în limba Engleză din scrierile părintelui Gheorghe Calciu [3], prefaţate de părintele Serafim; este vorba despre № 102, ianuarie-februarie 1982 (părintele Serafim Rose a trecut la Domnul în luna septembrie a anului 1982).

Sfinţii Catacombelor Rusiei, samizdat 2015, împotriva cenzurii oficiale bisericeşti

Ceea ce a început în Rusia se va termina în America
Sfântul Ignatie de Harbin

Redacţia noastră are plăcuta surpriză de a constata apariţia unei traduceri în limba Română a unei lucrări de referinţă pentru cunoaşterea fenomenului Rezistenţei Orthodoxe în general şi al celui catacombnic în special, Sfinţii Catacombelor Rusiei de Ivan M. Andreev, editată în 1982 de Preacuvioşii Părinţi Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski.

Judecând după următorul text de pe copertă „Acest volum se distribuie gratuit. Comercializarea sa este interzisă” şi după existenţa unui ISBN, deducem că este vorba nu doar de o ediţie electronică oferită gratuit pe internet, ci şi de o editare de carte fizică, cel puţin un tiraj; iar simpla menţiune „Bucureşti, 2015” în dreptul numelui editurii, ne aminteşte mai degrabă de renumitele ediţii samizdat din perioada sovietică, lucrări anonime dactilografiate ce circulau clandestin, interzise de cenzura regimului, adevărate acte de eroism ale editorilor, care prin gestul lor îşi puneau în pericol nu doar libertatea ci şi viaţa.

Din păcate, cunoaşterea şi cinstirea Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori din Rusia a rămas astăzi la fel de dificilă ca în perioada comunistă, căci cenzura mediilor oficiale bisericeşti este la fel de feroce ca în trecut. De pildă, la un festival internaţional „al filmului creştin” din Rusia anului 2014, un documentar ce prezenta personalitatea Sfântului Mucenic Iosif al Petrogradului, întâistătătorul a ceea ce s-a numit Biserica de Catacombe din Rusia, a fost interzis. (Amănunte în traducere aproximativă aici. Articolul original în lb. Rusă aici). Cât despre România, ce să mai vorbim…

Scrierea lui Ivan M. Andreev, caracterizată prin erudiţie, sobrietate şi profunzime, este numai o parte a acestei lucrări compilate de Părinţii Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski; lucrarea, impresionantă nu atât prin volum (nu mai puţin de 560 de pagini), ci mai cu seamă prin conţinutul său, nu cuprinde doar aghiografii ale muceniciei sfinţilor catacombnici – asemenea în duh cu cele ale sfinţilor din vechime (!), ci şi mărturii despre şi documente ale Bisericii de Catacombe din Rusia, foarte importante pentru toţi cei ce vor să studieze istoria acestei manifestări vii a Creştinismului Orthodox în plin secol XX, o istorie cu totul necunoscută în spaţiul nostru Românesc şi nu numai.

Părintele Serafim Rose cenzurat!

Cuviosul Părinte Serafim Rose la masa de lucru

~ † ~

Pe blogul Ioannei Higinbotham putem găsi câteva materiale interesante în care ni se înfăţişează cenzura la care este supusă opera Părintelui Serafim Rose de către ”noua Platina”…

De aici aflăm că ”noua Platina” [Saint Herman Press] nu reeditează cartea Sfinţii Catacombelor Rusiei [1] – o carte de căpătâi pentru înţelegerea Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste şi reprezentativă pentru ecleziologia Părintelui Serafim Rose (în care acesta exprimă o poziţie puternic anti-serghianistă), promiţând pentru viitor o versiune revizuită şi refuzând să acorde dreptul de retipărire/traducere altor persoane sau edituri interesate.

Iată câteva dintre concluziile autoarei acestui blog:

Cred că avem dreptul moral de a avea cartea originală, exact aşa cum a fost scrisă de Părintele Serafim, iar nu ”nouă & îmbunătăţită”, adică mutilată prin coafare şi rescriere.

Noua Platina se găseşte în contradicţie cu sine însăşi, căci dacă voieşte să fie parte a ortodoxiei oficiale, trebuie să-l lase în pace pe Părintele Serafim, de a cărui popularitate se foloseşte pentru a-şi valida propriile acţiuni şi a se autojustifica, căci Părintele Serafim n-a aparţinut niciodată ortodoxiei oficiale şi nu aparţine nici după trecerea sa la Domnul; dimpotrivă, vederile sale ecleziologice sunt extrem de jenante pentru ierarhii şi apologeţii acesteia.

Să vedem însă acum, spre comparaţie, pentru a înţelege cum ajustează sau rescrie ”noua Platina” opera Părintelui Serafim Rose, un fragment din subcapitolul E. Fiilor, ceasul cel de apoi este (I Ioann 2,18), al cărţii Ortodoxia şi religia viitorului, editată în original în anul 1983, apoi în 2004 şi, în sfârşit, să le comparăm cu traducerea Românească editată în 1995. (Sublinierile cuvintelor cheie, ne aparţin).

Scrierea originală a Părintelui Serafim Rose, editată în anul 1983 (prima ediţie)

Textul original în limba Engleză:

Many of them follow the bishops of the few Orthodox jurisdictions that have taken strong stands against the apostasy of our times: the Catacomb Church of Russia, the Russian Church Outside of Russia, the True Orthodox Christians (Old Calendarists) of Greece. But there are some left in other jurisdictions also, grieving over the ever more evident apostasy of their hierarchs and striving somehow to keep their own Orthodoxy intact; and there are still others outside of the Orthodox Church who by God’s grace, their hearts being open to His call, will undoubtedly yet be joined to genuine Holy Orthodoxy. These „seven thousand” are the foundation of the future and only Orthodoxy of the latter times.

Textul în traducerea redacţiei noastre:

Viaţa Sfântului Ioan Maximovici Făcătorul de minuni (astăzi, 19 iunie, la prăznuirea sa)

de Părintele Serafim Rose

Vlădica Ioan Maximovici

Spuneţi-le oamenilor: „Deşi am murit, viu sunt!” – Sfântul Ioan Maximovici

Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) este considerat de către creştinii ortodocşi de pretutindeni, ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX. Manifestând diferite chipuri de sfinţenie, el a fost in acelaşi timp şi un mare teolog inspirat de Dumnezeu şi „nebun întru Hristos”, un zelos ierarh misionar şi un apărător al săracilor, un ascet desăvârşit şi un părinte iubitor pentru orfani. Asemeni lui Moise, el şi-a scos turma din robie, conducând-o din China în „lumea nouă”. Urmaş al primilor Apostoli, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tămădui sufletele şi trupurile suferinde. Străbătând vălul timpului şi spaţiului, el cunoştea şi răspundea gândurilor oamenilor, înainte ca aceştia să şi le exprime. Sfântul Ioan răspândea o putere ce-i atrăgea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale minuni. Aceasta era puterea dragostei lui Hristos – marea taină inaccesibilă înţelegerii lumeşti.

Acum în Ceruri, el continuă să se roage şi să-i cerceteze pe cei ce-l cheamă în ajutor, după cum mărturisesc minunile şi tămăduirile înregistrate peste tot în lume. La 2 iulie, 1994, în America a avut loc proslăvirea Arhiepiscopului Ioan de San Francisco, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora.

Referitor la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR)

+ Referitor la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) +

~ † ~

Referitor la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR)

Deoarece cititorii noştri ne-au semnalat apariţia unor articole potrivnice tradiţionalismului pe unul dintre saiturile cripto-ecumeniste care practica sistematic manipularea şi diversiunea, punem la dispoziţia celor interesaţi un articol referitor la iconomia practicată de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor cu privire la nou-calendarism.

De asemenea, cine are o minimă idee despre istoria ROCOR ştie ca Antonie de Geneva reprezenta partida ecumenistă  dar şi că Biserica Rusă din Afara Graniţelor a întrerupt comuniunea cu Bisericile oficiale, intrând în comuniune deplină cu vechi-calendariştii greci, pentru care a şi hirotonit, după trecerea la Domnul a pururea-pomenitului Hrisostom de Florina. Că lucrurile stau astfel, se poate constata şi din faptul că chinotita neo-atonită considera Biserica Rusă din Afara Graniţelor „schismatică, în afara Bisericii şi fără har”, tocmai fiindcă ROCOR nu avea comuniune cu Constantinopolul, Moscova şi Bisericile oficiale.

Ar mai fi de adăugat că sinodul ROCOR a anatemizat în anul 1983 erezia ecumenismului şi pe toţi cei ce stau cu bună ştiinţă în comuniune cu ierarhii eretici ecumenişti.

Referitor la o altă persoană invocată, preotul Dimitri Dudko, decedat în 2004, se ştie că acesta s-a lepădat de mărturisirea lui iniţială, repudiind public în iunie 1980 atitudinea pe care o avusese. Ba mai mult, în 1991 a ajuns să susţină public că a sosit vremea reabilitării lui Stalin şi că se roagă nu doar pentru odihna sufletului acestuia dar simte şi un imbold puternic să strige: „sfinte Iosife [Stalin] roagă-te Domnului pentru noi!”. A fost de asemenea un apropiat al lui G. Ziuganov, liderul unui partid comunist post 1989, publicând articole de aceiaşi orientare în ziarul acestuia. Sfântul Mitropolit Filaret al ROCOR atenţiona asupra faptului că bietul părinte Dudko nu avea nici o şansă, fiindcă făcea parte dintr-un organism serghianist anatemizat, fapt pentru care a şi suferit această mare cădere. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom publica unele dintre scrisorile Sfântului Mitropolit Filaret, care tratează direct problema unora ca Antonie de Geneva şi Dimitri Dudko, ca şi a nou-calendarismului şi a ereziei ecumenismului.

Evident că partea trădătoare a ROCOR care s-a unit cu Patriarhia apostată a Moscovei are tot interesul să promoveze pe saitul oficial materialele ecumenistului Antonie de Geneva sau ale altor infiltraţi ai KGB din rândul clerului ei şi să nu dezgroape sfintele moaşte ale Mitropolitului Filaret, care au fost îngropate imediat după descoperirea lor de către Lavru, cel ce a închinat Biserica Rusă din Afara Graniţelor Patriarhiei apostate a Moscovei.

+ Despre iconomia practicată de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) cu privire la nou-calendarism: https://traditiaortodoxa.files.wordpress.com/2010/04/the-position-of-the-russian-church-abroad-about-economia-of-rocor.pdf

+ Despre poziţia ecleziologică tradiţionalistă (nu conservatoare!) a Părintelui Serafim Rose se poate citi aici: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2007/10/28/parintele-serafim-rose-calea-imparateasca-adevarata-ortodoxie-intr-un-veac-al-apostaziei/

+ Fotografii cu Vladicii Averchie si Ioan Maximovici dimpreună cu vechi-calendariştii greci: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/10/10/biserica-ortodoxa-rusa-din-afara-granitelor-si-biserica-ortodoxa-vechi-calendarista-greaca/

+ Condamnarea ROCOR de către neo-atoniţi: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/11/30/neo-athonitii-condamna-biserica-ortodoxa-rusa-din-afara-granitelor/

+ Anatema ROCOR împotriva ecumenismului (şi a celor care stau cu bună ştiinţă în comuniune cu ecumeniştii): https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/02/08/anatema-impotriva-ereziei-ecumenismului-pronuntata-in-duminica-biruintei-ortodoxiei/

+ Iată și adevărata poziție a ROCOR, Predania Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/08/17/testamentul-duhovnicesc-al-arhiepiscopului-antonie-al-los-angelesului/

+ Despre Sfântul Mitropolit Filaret al ROCOR: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2007/07/03/sfantul-mitropolit-filaret-al-bisericii-ortodoxe-ruse-din-diaspora/

+ Sfântul Mitropolit Filaret vorbind despre Anatema împotriva bolşevismului/serghianismului: http://metphilaret.homestead.com/files/philaret2compressed.wav

Lui Dumnezeu slavă!

~ † ~

A se citi şi:

Cum se manipulează informaţia în mediile pseudo-conservatoare cripto-ecumeniste

Cuviosul Părinte Serafim Rose la masa de lucru

Părintele Serafim Rose – Calea Împărătească: Adevărata Ortodoxie într-un veac al apostaziei

sau poziţia ecleziologică a Părintelui Serafim Rose

Aşa grăiesc Sfinţii Părinţi: abaterile de-a stânga şi de-a dreapta sunt la fel de rău-pricinuitoare… Cu trebuinţă este a umbla pe calea împărătească, stând deoparte de aceste extreme.

Sfântul Cuvios Ioan Cassian, Cuvântarea a II-a.

Pravoslavnicii creştini vieţuiesc astăzi într-una din cele mai silnice perioade ale istoriei Bisericii lui Hristos. Diavolul, care este vrăjmaşul mântuirii omului, atacă pe toate părţile şi se luptă prin toate mijloacele: nu numai ca să abată pe cei credincioşi de la cărarea cea mântuitoare, arătată de către Biserică, ci să biruiască chiar Biserica lui Hristos, în ciuda făgăduinţei Mântuitorului (Mt. XVI, 18), şi să schimbe Însuşi Trupul lui Hristos într-o organizaţie ecumenistă, pregătind venirea alesului sau, antihristul, marele conducător al lumii din zilele de pe urmă.

Ştim, cu siguranţă, că această încercare a lui satan nu va izbândi; Biserica va fi Mireasa lui Hristos până la sfârşitul lumii şi Îl va întâmpina pe Hristos-Mirele, la a Doua Sa Venire, neprihănită şi nestricată de unirea nelegiuită cu apostazia acestui veac. Dar marea întrebare a vremurilor noastre, care frământă pe toţi creştinii ortodocşi, este una foarte importantă: Biserica va dăinui, dar câţi dintre noi ne vom mai găsi în dânsa, ţinând piept puternicelor încercări ale diavolului de a trage din sânul ei?

Vremurile noastre se aseamănă mult celor ale Sfântului Ierarh Marcu al Efesului, din secolul al XV-lea, când părut era că Biserica este aproape gata de a fi dizolvată în nelegiuita unire cu papistaşii.

Biserica Ortodoxă Vechi-Calendaristă din România în revista Orthodox Word condusă de Părintele Serafim Rose, 1982

Iată o pagină din prestigioasa revistă teologică ‘Orthodox Word’, vol. 18, No. 1 (102), realizată de pururea-pomenitul ieromonah Serafim Rose (clic pe fotografie pentru a o mări).

Fotografia de mai sus cuprinde pagina de început a articolului ce poartă titlul The True Orthodox Christians of Romania scris de Mitropolitul Chiprian de Oropos şi Fili (clic pe titlu pentru a citi acest articol).

Din fericire, una dintre fotografiile puse atunci în revistă s-a păstrat; ea a fost făcuă cu prilejul vizitei Î.P.S. Calist al Corintului la Sfântul Glicherie, aflat pe patul de suferinţă. Iat-o deci mai jos:

Părintele Serafim Rose – Prefaţă la Viaţa preacuviosului Paisie Velicikovski

„Numai prin Ortodoxia credinţei, fără paza cu râvnă a tuturor poruncilor lui Hristos (adică punând Ortodoxia în practică, cu mare osteneală), nu este cu putinţă să ne mântuim.”

În vremurile noastre înfricoşătoare, ale unei lepădări aproape totale de Hristos şi de sfânta Sa Biserică, vremuri premergătoare apariţiei antihristului, de mare valoare este tipărirea de cărţi ca cea ce descrie viaţa stareţului Paisie, care, având darul discernământului şi alte virtuţi harice, a fost o întruchipare a adevăratului duh ortodox.

Arhiepiscopul Nectarie de Seattle

Data de 21 decembrie 1972 a marcat cea de-a 250-a aniversare a naşterii arhimandritului Paisie Velicikovski (1722 -1794). Această remarcabilă aniversare a trecut aproape cu totul neobservată în lumea ortodoxă atât de ocupată de problemele ei lumeşti, de luptele ei pentru supravieţuire. Şi totuşi pentru creştinii ortodocşi din secolul XX nu există Sfânt Părinte din vremurile apropiate nouă mai însemnat decât preacuviosul Paisie Velicikovski. Aceasta nu numai din pricina vieţii lui sfinte, nu numai pentru că a apărat ca un al doilea sfânt Grigorie Palama practica isihastă a „rugăciunii minţii” sau a „rugăciunii lui Iisus”; nu numai pentru că prin mulţii săi ucenici a inspirat marea reînviere monahală a secolului XIX, care a înflorit mai cu seamă în sfinţii „bătrâni” („stareţii” de la Pustia Optina), ci înainte de toate pentru că a reîndreptat atenţia creştinilor ortodocşi spre izvoarele sfintei Ortodoxii – singura temelie a vieţii şi gândirii ortodoxe adevărate, atât în trecut cât şi în prezent, atât a monahilor cât şi a laicilor.