~ † ~

~ † ~

ORTHODOXIA RESPINGE CELE DOUĂ INFAILIBILITĂŢI – CEA PAPALĂ ŞI CEA A OMULUI EUROPEAN – ŞI PUTEREA APARENTĂ CE REZULTĂ DIN ELE.

† Părintele Patric Ranson, Le Quotidien de Paris, 18-19 aprilie 1981 (calendar civil).

https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2011/04/04/cuvant-de-florii-al-parintelui-patric-ranson/

Sfinţii Catacombelor Rusiei, samizdat 2015, împotriva cenzurii oficiale bisericeşti

Ceea ce a început în Rusia se va termina în America
Sfântul Ignatie de Harbin

Redacţia noastră are plăcuta surpriză de a constata apariţia unei traduceri în limba Română a unei lucrări de referinţă pentru cunoaşterea fenomenului Rezistenţei Orthodoxe în general şi al celui catacombnic în special, Sfinţii Catacombelor Rusiei de Ivan M. Andreev, editată în 1982 de Preacuvioşii Părinţi Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski.

Judecând după următorul text de pe copertă „Acest volum se distribuie gratuit. Comercializarea sa este interzisă” şi după existenţa unui ISBN, deducem că este vorba nu doar de o ediţie electronică oferită gratuit pe internet, ci şi de o editare de carte fizică, cel puţin un tiraj; iar simpla menţiune „Bucureşti, 2015” în dreptul numelui editurii, ne aminteşte mai degrabă de renumitele ediţii samizdat din perioada sovietică, lucrări anonime dactilografiate ce circulau clandestin, interzise de cenzura regimului, adevărate acte de eroism ale editorilor, care prin gestul lor îşi puneau în pericol nu doar libertatea ci şi viaţa.

Din păcate, cunoaşterea şi cinstirea Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori din Rusia a rămas astăzi la fel de dificilă ca în perioada comunistă, căci cenzura mediilor oficiale bisericeşti este la fel de feroce ca în trecut. De pildă, la un festival internaţional „al filmului creştin” din Rusia anului 2014, un documentar ce prezenta personalitatea Sfântului Mucenic Iosif al Petrogradului, întâistătătorul a ceea ce s-a numit Biserica de Catacombe din Rusia, a fost interzis. (Amănunte în traducere aproximativă aici. Articolul original în lb. Rusă aici). Cât despre România, ce să mai vorbim…

Scrierea lui Ivan M. Andreev, caracterizată prin erudiţie, sobrietate şi profunzime, este numai o parte a acestei lucrări compilate de Părinţii Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski; lucrarea, impresionantă nu atât prin volum (nu mai puţin de 560 de pagini), ci mai cu seamă prin conţinutul său, nu cuprinde doar aghiografii ale muceniciei sfinţilor catacombnici – asemenea în duh cu cele ale sfinţilor din vechime (!), ci şi mărturii despre şi documente ale Bisericii de Catacombe din Rusia, foarte importante pentru toţi cei ce vor să studieze istoria acestei manifestări vii a Creştinismului Orthodox în plin secol XX, o istorie cu totul necunoscută în spaţiul nostru Românesc şi nu numai.

Tâlcuirea Crucii Orthodoxe tradiționale (”cu trei brațe”)

Semnificația theologică a Crucii „complete” [1], așa cum mai este numită Crucea tradițională Orthodoxă, este destul de complexă.

Prin Cruce a venit Mântuirea noastră. Prin vederea Chipului Crucii, care Îl înfățișează pe Domnul răstignit, ni se amintește în chip statornic că Hristos a murit pentru noi, iar prin vederea Chipului lui Hristos cel „Nefăcut-de-mână” de pe mahramă (în slavonă: Нерукутвореному образъ), care Îl înfățișează pe Domnul înviat din morți – chip de asemenea zugrăvit pe Sfânta Cruce – ni se reamintește că El a înviat din morți pentru noi.

Domnului răstignit I se închină doi îngeri, având între ei inscripția: „Îngerii Domnului” (în slavonă: Ангели Господни). Îngerii poartă ștergare, arătând prin poziția lor că sunt trimiși ce slujesc Domnului, pe Care Îl așteaptă.

Brațul de sus al Crucii este placa pe care Pilat a ordonat să fie atârnată deasupra capului lui Hristos. Pe această placă era înscris în batjocură în evreiește, grecește și latinește: „Iisus nazarineanul, Regele iudeilor” (abreviat în tradiția occidentală papistă și protestantă prin inițialele latinești „INRI”). Sfinții Părinți ai Bisericii au înlocuit aceasta în Adevăr, în chip Orthodox prin inscripția theologică: „Împăratul slavei” (în slavonă: Царь славы) (Psalmi 23:7-10), inscripție ce se găsește pe Crucea Orthodoxă sub genunchii îngerilor. Pe placa de titlu sunt inscripționate inițialele „IC XC”, fiind primele și ultimele litere ale numelui lui Hristos în limba greacă (Ἰησοῦς Χριστός). Iar deasupra brațelor lui Hristos vedem inscripția: „NIKA”, însemnând în limba greacă: „El învinge” sau „El este biruitor” – „Iisus Hristos este biruitor” (asupra morții și păcatului). În Tradiția Orthodoxă, Mântuitorul nu poartă pe Cruce o coroană de spini și nu este înfățișat în vreun aspect al suferinței Sale ca în tradiția occidentală papistă și protestantă, ci transfigurat, într-o stare de odihnă umilă și pașnică, cu capul înclinat, ca într-o îmbrățișare a întregii lumi prin brațele Sale întinse pe Cruce. De asemenea, picioarele Sale sunt pironite cu două cuie, nu cu unul singur ca la papiști și protestanți.

Brațul din mijloc este acela pe care au fost pironite mâinile Domnului. În fiecare colț de sus vedem reprezentarea Soarelui, în stânga, (în slavonă: солнца) și a Lunii, în dreapta, (în slavonă: луна), ca înfățișare a faptului că la Răstignire a participat și suferit toată zidirea: astfel, „Soarele a ascuns lumina sa, iar Luna s-a transformat în sânge” (Ioil 2:31). Inscripția „Fiul lui Dumnezeu” (în slavonă: Сынъ Божіи) este pusă de ambele părți ale capului lui Hristos, iar sub brațele Lui citim inscripția: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o slăvim” (în slavonă: Кресту Твоему покломняемся Владыко, и святое воскресение Твое славимъ). Aureola lui Hristos este înscrisă cu literele grecești „Ὁ ὬΝ”, adică „Ființa” sau „Cel ce este”, pentru a înțelege că Hristos este Același Dumnezeu care S-a identificat cu acele cuvinte către Moisi în Legea Veche (Ieșirea 3:14).

În spatele trupului lui Hristos, în părți, se află o suliță (cu care a fost străpuns) și un burete în vârful unei trestii (care a fost udat cu fiere și oțet și I s-a dat să bea). Sulița (sau copia), aflată în stânga, este înscrisă în slavonă prin litera „К”, însemnând „копие”, în timp ce buretele, aflat în dreapta, este înscris cu litera „Т”, însemnând: „трость” (adică „trestie”). [Pe unele Cruci s-ar putea vedea în loc de „Т” inscripția „Г” care înseamnă „губка” (burete) în slavonă.] Pe trupul lui Hristos, curgând din coasta Sa, se înfățișează sânge și apă.

Brațul de jos înclinat este reazimul picioarelor – o însușire necesară a Crucii, la care se referă prorocește Psalmul 98:5 ca fiind vrednică de cinstire, prin cuvintele: „și vă închinați așternutului picioarelor Lui”. Și iarăși, în rugăciunile Ceasului al nouălea, Biserica numește Sfânta Cruce cumpănă:

În mijlocul a doi tâlhari cumpăna dreptății s-a aflat Crucea Ta; unul adică s-a pogorât în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt s-a ușurat de greșeale spre cunoașterea cuvântării-de-Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, slavă Ție.

Sfinții Părinți ai Bisericii au înfățișat astfel faptul că necredinciosul va merge în iad pentru hula lui prin judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu (capătul de jos al brațului), iar cel ce se aseamănă tâlharului celui înțelept va merge la rai pentru pocăința lui și lauda adusă lui Dumnezeu (capătul de sus al brațului).

Cetatea Ierusalimului este înfățișată în fundal, pentru că Hristos a fost răstignit în afara zidurilor cetății. La poalele Crucii se află literele: „Г Г” însemnând „Muntele Golgotha” (în slavonă: Гора Голгофы); acesta este dealul din afara porților cetății pe care Hristos a fost răstignit. Sub picioarele lui Hristos sunt patru litere slavone cu semne de abreviere: „М.Л.Р.Б.”, care înseamnă: „Locul Căpățânii, Rai s-a făcut” (în slavonă: Место лобное рай бысть); ascunsă într-o peșteră sub pământ este „căpățâna lui Adam” – căci prin Tradiție ni se spune că Hristos a fost răstignit exact în același loc în care a fost îngropat Adam, înscris și prin literele „Г А” (în slavonă: глава Адамла). Ni se reamintește astfel că protopărintele nostru Adam, a pierdut Raiul prin lemn/pomul din care s-a împărtășit prin neascultare; iar Hristos este noul Adam, Cel ce ne aduce Mântuirea și Raiul prin pomul/lemnul Crucii.

Slavă Sfintei şi Celei deofiinţă şi de-viaţă-făcătoarei şi nedespărţitei Treimi totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

NOTĂ:

[1]. Această reprezentare iconică, theologică a Sfintei Cruci, este de origine bizantină, dar este folosită astăzi mai mult în spațiul rusesc, fapt pentru care unii o denumesc, destul de impropriu, ”cruce rusească”. Din păcate însă în zilele noastre se poate observa și o degenerare a reprezentării, atunci când deși se păstrează forma celor trei brațe, sunt introduse inovații necanonice, străine de Orthodoxie, cum ar fi de pildă înlocuirea mahramei având chipul Mântuitorului aflată în partea de sus cu un bătrân care zboară pe nori având un triunghi în cap, înlocuirea inscripției IC XC NIKA cu anti-orthodoxul „І.Н.Ц.І.” („INRI”) și alte inovații umaniste de sorginte papistă și protestantă.

A se citi și:

~ † ~

Despre Troparul Sfintei Cruci, alcătuit în secolul al VIII-lea și de ce acest tropar trebuie păstrat în forma sa originală:

“Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor Împăraţi asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”

La: https://lumea-ortodoxa.ro/index.html@p=2377.html

~ † ~

EN TOUTO NIKA – Numai prin acesta vom învinge: prin semnul Sfintei Cruci

~ † ~

Arătarea Cinstitei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos în 1925 lângă Athena

Propaganda plandemică a impostorilor ‘chiprianiți’

Această postare, în principiu de nedorit, este absolut necesară însă pentru a discerne în încrengătura diverselor entități ce se pretind a fi Orthodoxe, dar care sunt în realitate impostoare, și care mai devreme sau mai târziu se vădesc chiar ele însele a fi doar înșelătoare și periculoase (!), lupi în piei de oaie de care nu duce lipsă lumea, mai cu seamă în vremea de astăzi.

Este vorba despre o postare din luna August 2020 (imoph.org/pdfs/2020/08/29/E0200829aSynomosiologoi.pdf), pe care v-o prezentăm mai jos sub formă de captură, de pe saitul grupării cunoscute sub numele de ‘chiprianită’ – acum parte integrantă a sinodului ‘kiusit’, în urma unei uniri ce ridică multe întrebări.

Postarea la care facem referire este în sine o manifestare de o grosolănie asemeni celeia din epoca stalinistă, care asmute la delațiune (!); este pur și simplu o mizerie care șochează, mai cu seamă din pricina faptului că această grupare ne-a obișnuit cu promovarea unei maniere filocalice de raportare la realitate. Însă – deopotrivă cu părere de rău și dezgust suntem nevoiți să o constatăm – această raportare închipuit filocalică a ‘chiprianiților’ își dovedește neautenticitatea, fiind folosită doar de fațadă, mai degrabă ca armă de manipulare din rațiuni tactice politice, cel mai probabil cu scopul de a anestezia conștiința dogmatică a credincioșilor, fiindcă în noua (?) paradigmă ‘chiprianită’, delațiunea pare a fi ridicată la rang de virtute, asemeni noilor anti-virtuți ale corectitudinii politice ale ”noului normal”, adică virtuțile pe dos, răsturnate satanic. Iată:

Propaganda plandemică a impostorilor ‘chiprianiți’

Așadar, frica, delațiunea și linșajul par a fi noile virtuți ”filocalice” ale ‘chiprianiților’; aceasta este ”noua realitate” a duhovniciei ‘chiprianite’ pietist-combatante sau umanismul antihristic în toată găunoșenia lui.

Iată așadar cum ”filocalicii chiprianiți”, ce invocând în chip răstălmăcitor Credința nu se temeau de diferitele încercări de implementare ale sistemului satanic în lume pentru pecetluirea cu 666 (de pildă primirea documentului AMKA) și păreau a afișa un soi de condescendență pentru credincioșii Orthodocși ce trăgeau semnalul de alarmă, ajung acum, pare-se dintr-o dată, fără a ține seama în chip autentic de Credință, să se teamă de un virus a cărui mortalitate, potrivit chiar statisticilor oficiale, este mult sub 1%; iar aceasta nu este o teamă pe care și-o păstrează doar pentru ei înșiși, ci este o teamă pe care, după cum putem constata din respectiva postare, o impun în chip pătimaș și cu duh de asuprire asupra credincioșilor! Desigur că această aparentă inconsecvență, este pricinuită tot de corectitudinea politică, o monstruozitate diavolească înaintea căreia, se dovedește încă odată, ‘chiprianiții’ i s-au închinat mereu.

Nu vom încerca aici o replică la aberațiile în cauză, aberații care stârnesc o confuzie specifică operațiunilor psihologice de diversiune și intimidare urzite în speluncile structurilor secrete, fiindcă există nor de mărturii pentru cine caută cu adevărat interesat de subiect, iar aceste mărturii sunt realitatea probată documentat și obiectiv, mai cu seamă din punct de vedere științific, stând împotriva minciunii acestei pseudo-științe de propagandă, fundamentată doar pe propaganda ideologică de sorginte neo-marxistă a oculților ”noii resetări” și ai sclavilor acestora, cu care ni se dă război nouă Orthodocșilor, dar și întregii omeniri, și prin care gruparea ‘chiprianită’ își vădește reaua-credință. Căci a fi propagandist al vaccinării obligatorii, în condițiile în care campaniile lui Gates de pildă, au decimat mii de oameni în India și în tările africane, nu este doar o iresponsabilitate, ci este crimă cu premeditare și satanism!

Prin publicarea mizeriei care face obiectul acestui articol, se înfăptuiește probabil încă un pas în direcția instaurării celui pe care ”antiecumeniștii” ‘chiprianiți’ (în fapt tăgăduitorii anatemei împotriva ereziei ecumenismului pronunțată de Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Granițelor (ROCOR) în anul 1983 [1]), îl vor proclama dimpreună cu toți ereticii pământului ca ”salvator” către întreaga omenire, după cum ambiguu/antipatristic se exprimă într-un document al lor [2].

Credem că mizeria postată pe pagina oficială a ‘chiprianiților’, care face obiectul acestui articol, reprezintă încă o dovadă a faptului că gruparea schismatică și eretică a acestora a fost, așa cum spunea cineva, doar ‘calul troian’ infiltrat în Mișcarea Tradiționalistă a Orthodocșilor (cunoscută îndeobște ca ‘vechi-calendaristă’). Iar aceasta nu este o interpretare părtinitoare, potrivită vreunui interes pătimaș de grup, ci este perspectiva adevărată a Bisericii lui Hristos, Corabia care îi conduce pe drept-credincioși pe calea mântuirii, în vreme ce sclavii ocultei mondiale de astăzi, ce se dovedesc a fi parte integrantă a sistemului criminal, sunt asemeni ereticilor serghianiști de odinioară, doar niște impostori; ei sunt trădătorii și vrăjmașii lui Hristos care nu au nici o legătură cu Orthodoxia, cu Biserica lui Hristos, chiar dacă la arătare pomenesc numele lui Hristos și păstrează toate formele exterioare ale acesteia, socotindu-se la nivel declarativ Orthodocși dar singuri punându-se sub veșnicele anateme cuvenite lor.

Fie ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce este în Treime închinat și slăvit, să lumineze mințile și inimile celor doritori de Adevăr și să îi scoată din orice înșelare urzită de vrăjmașii Lui, pentru a se putea mântui. Amin.

NOTE:

[1]. Tăgăduirea anatemei Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR) împotriva ereziei ecumenismului din anul 1983 este însuși temeiul schismei ‘chiprianiților’, fapt pentru care nu s-au pocăit ulterior, ci dimpotrivă: anatema ROCOR din 1983 este minimalizată și în documentul care expune ecleziologia comună a ambelor grupări – practic rezoluția de unire a grupării despre care vorbim cu sinodul ‘kiusit’, în care această veșnică anatemă este minimalizată fiind numită doar unul dintre ”pașii importanți în direcția cea dreaptă, anume convocarea unui Sinod General al Adevăraților Ortodocși” (!) (Punctul 3 din Capitolul VII al documentului). link

[2]. Ne referim aici la punctul 6 din capitolul VII al aceleiași declarații de unire a ‘chiprianiților’ cu sinodul ‘kiusit’, mai precis documentul ecleziologiei comune care a stat la baza unirii celor două grupări, capitol din care credem că se vădește mai mult decât orice impostura ‘chiprianito-kiusită’: ”Astfel, într-un Mare Sinod General, va fi declarată către toată creația, pe de o parte nădejdea noastră unică, ca singura cale de ieșire din toate impasurile, pentru mântuirea veșnică a fiilor lui Dumnezeu […]”

Ce poate fi oare acea ”nădejde unică” a sinodalilor uniți ”proclamată către toată creația”, ”ca singura cale de ieșire din toate impasurile”? O asemenea formulare având cu un asemenea limbaj ambiguu care nu pomenește clar Numele Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele este Singurul prin care oamenii, urmându-I în dreapta credință, se pot mântui, nu este doar neorthodoxă, antipatristică – fiindcă niciodată Sfinții Părinți ai Bisericii nu s-au exprimat sau au învățat ceva ambiguu, ci au clarificat întotdeauna ceea ce ar fi putut fi greșit înțeles – ci amintește de limbajul neclar, codat, de recunoaștere între conspiratorii oculți și trimite doar la ”salvatorul” așteptat la sfârșitul veacurilor de către sataniști: antihristul.

A se citi pentru mai multe detalii pe subiect și:

Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări

despre care considerăm că se completează cu aceste noi date din articolul de față.

Și:

Anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunţată în Duminica Biruinţei Ortodoxiei

‘Taina Puterii Creștine’ – nu doar o istorie a Bisericii de Vladimir Moss

Avem bucuria de a vă recomanda o lucrare pe care o considerăm de referință pentru cunoașterea și înțelegerea istoriei noastre, scrisă de reputatul istoric britanic, convertit la Orthodoxie, Vladimir Moss: ‘The Mystery of Christian Power – The Christian Roman Empire and its Pre-Christian Origins to the Fall of Constantinople (1453)’ [1]. Este un studiu despre care credem că se completează, în acest sens [2], cu opera Părintelui Wladimir Guettee, ‘Histoire de l’Eglise‘, scrisă în limba franceză în 7 volume și editată la Paris în anul 1869 – o lucrare capitală pentru înțelegerea corectă (adică Orthodoxă) a istoriei Bisericii lui Hristos, dar care nu a mai fost reeditată în vremea noastră din pricini lesne de înțeles: contextul ereziilor papismului, ecumenismului și (neo-)serghianismului. Cinci însă dintre cele șapte volume ale lucrării Părintelui Vladimir Guettee se găsesc în format electronic (deși găsirea lor pe internet este destul de anevoioasă): este vorba de volumele 1, 2, 3, 4 și 6, care, prin bunăvoința cititorului nostru Dorin J., se pot descărca de la adresa: https://mega.nz/folder/eaZQwKJa#vxjtaPmpkMqx_TQExie-ZQ

Desigur că nici scrierile istoricului Vladimir Moss – care tratează mai cu seamă istoria contemporană a Bisericii Orthodoxe, dar nu numai – nu se regăsesc ca material de studiu în vreuna dintre facultățile oficiale așa-zise de teologie, care sunt în fapt unități ale cărui scop este acela de a produce un fel de filosofi obedienți unui sistem cu aparență clericală, iar nu acela de a învăța cunoașterea și înțelegerea Orthodoxiei – sau în orice caz, o face mult prea puțin, mai degrabă tangențial [3] în comparație cu studiile theologice Orthodoxe ”alternative” precum cele pe care ne străduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le publicăm pe saitul nostru: lucrările Părintelui Patric Ranson, scrierile din perioada de înflorire a Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR) și cele din spațiul Grecesc – toate din perspectiva Adevăratei Orthodoxii, adică cea patristică sau ‘tradiționalistă‘; singura.

Pentru a putea descărca, clic pe imagine

[1]. Cerem iertare cititorilor noștri pentru faptul că nu avem timpul necesar de a traduce acest studiu în limba Română – fapt care ne întristează, însă importanța acestuia ne determină să îl facem cunoscut chiar și în forma în care se găsește pe internet: în limba în care a fost scris, Engleza.

[2]. Dacă studiul istoricului Vladimir Moss – convertit la Orthodoxie precum predecesorul său după al cărui nume a fost botezat – este scris cu acrivia istoricului, lucrarea Părintelui Wladimir Guettee are pe lângă aceasta și o anumită mireasmă: scriind istoria o interpretează și duhovnicește, fapt de pe urma căruia cititorul îi înțelege sensul și dobândește folos duhovnicesc. Însă diferența stilistică dintre cei doi autori nu face nicidecum mai prejos folosul cititorului de pe urma studiului istoricului Vladimir Moss, mai cu seamă că faptele istorice sunt raportate și la vremurile actuale; de aceea credem că cele două lucrări se completează.

[3]. Avem de a face de fapt cu un amestec într-o pseudo-teologie modernistă care își are rădăcinile în filosofiile ereziei umanismului, iar nu cu învățătura cea veșnică a Sfinților Părinți ai Bisericii, statornicită la cele 9 [nu 7 (!)] Soboare-A-Toată-Lumea.

~ † ~ EN TOUTO NIKA

~ † ~

EN TOUTO NIKA

– Numai prin acesta vom învinge: prin semnul Sfintei Cruci – sta scris pe primul steag al Imperiului Roman de Răsărit (așa-numit Bizantin), steag folosit mai ales în epoca Paleologilor, cunoscut și sub numele de 4B [ B = vasileos, XP = Hristos, care se tâlcuiește astfel: Împăratul împăraților, Iisus Hristos, împărățește peste toți împărații [drept-credincioși] (aflați în cele patru zări (punte cardinale)]. În mijloc, pe Cruce (semnul biruinței), având deasupra monograma lui Hristos (în greacă XP), este cunoscuta stemă a Imperiului, vulturul bichefal, ce reprezintă simfonia dintre statul imperial și Biserica lui Hristos.

Cei 4B au fost preluați și pe stema Regatului Serbiei, care, ca și Imperiul Țarist al Rusiei, s-a dorit continuator al Imperiului Roman de Răsărit (zis Bizantin).

Și Țările Române s-au revendicat de la singurul Imperiu al cărui temei și liant era Credința Orthodoxă, Imperiu numit în istoriografia occidentală Bizanț, adesea cu tentă peiorativă, deși în vremea în care acest Imperiu strălucea prin cultură și dezvoltare, în Apus era debandadă și barbarie.

Și dacă am scris despre steag, ar mai trebui spus că Imnul Imperiului Roman de Răsărit (zis Bizantin) era Τῇ ὑπερμάχῳ στρατηγῷ (Ti Ipermaho Stratigo) – ‘Apărătoarei Doamnei’ (Apărătoare Doamnă), așadar nu glorifica într-o închinare idolatră vreo entitate plăsmuită: imperiu/țară/stat (pe criteriu etnic ori nu)/împărat/partid/președinte, ci cerea ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu asupra Cetății, fiind un act de dreaptă închinare înaintea lui Dumnezeu, Ορθόδοξα (Orthodoxă).

Desigur că astăzi nu mai avem Împărați Orthodocși, nici sistemul simfoniei, însă ca Orthodocși, indiferent de etnia fiecăruia, acesta este dreptarul nostru din punct de vedere politic, social, juridic și identitar; el este deci reperul la care trebuie să ne raportăm, asemeni înaintașilor noștri. Iar acesta este deci stindardul nostru și mărturisirea noastră.

~ † ~

Despre Troparul Sfintei Cruci, alcătuit în secolul al VIII-lea și de ce acest tropar trebuie păstrat în forma sa originală:

“Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor Împăraţi asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”

La: https://lumea-ortodoxa.ro/index.html@p=2377.html

A se citi și:

‘Taina Puterii Creștine’ – nu doar o istorie a Bisericii de Vladimir Moss

JOS DICTATURA ANTIHRISTĂ! BOICOT VOT!

JOS DICTATURA ANTIHRISTĂ !

~ † ~

EN TOUTO NIKA

Susținem lupta împotriva dictaturii, însă ne delimităm de orice posibilă utilizare a acesteia pentru promovarea agendei ecumeniste, care înseamnă erezie și duce la antihrist.

Redacția traditiaortodoxa.wordpress.com

Această postare este alcătuită din câteva preluări de pe internet care nu ne aparțin, însă la care redacția traditiaortodoxa.wordpress.com subscrie.

BOICOT VOT !

TOATE PARTIDELE ACEIAȘI INFECȚIE ! NU VALIDA MAFIA POLITICO-SECURISTĂ ! NU SUNT IDIOT CA SĂ MERG LA VOT !

BLOG NU VOTAȚI!

Pururea-pomeniții Părinți Ambrozie Fontrier și Patric Ranson

~ † ~

Pururea-pomeniții Părinți Ambrozie Fontrier și Patric Ranson

~ † ~

Chipuri duhovnicești ale Rezistenței: Părintele Patric Ranson

Viaţa Cuviosului Ambrozie Fontrier, Noul Apostol al Franţei

~ † ~

Scrisoare către un fost student la o așa-zisă facultate de teologie din România

~ † ~

Am primit pe adresa redacției următorul e-mail:

Doamne ajută,

Vă mulțumesc din toată inima pentru acest adevărat tezaur ortodox pe care îl faceți cunoscut lumii prin blogul dumneavoastră și fie-i pomenirea veșnică dreptcredinciosului mărturisitor și mucenic părinte Patric, acest adevărat Sfânt Părinte contemporan datorită căruia am înțeles cu adevărat ce este Sfânta Ortodoxie.

Întemeiat pe ce-ați publicat, am scris o scrisoare către un fost student la o facultate de (ne-)teologie din România, care a fost implicat într-un accident auto în care mașina a fost distrusă aproape în totalitate, dar el a scăpat în mod uimitor fără nici o zgârietură.

V-o redau mai jos, cu rugămintea ca dacă vi se pare de folos, să o publicați, dar fără numele expeditorului și destinatarului, fiindcă n-au nici o importanță.

Vă mulțumesc și Dumnezeu să vă ajute în lucrarea dumneavoastră de mântuire.

N.

Mai întâi vă mulțumim pentru cuvintele frumoase. Nădăjduim ca scrierile și pilda vieții Părintelui Patric, ca și ale Vlădicăi Averchie, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu le-am publicat și le vom mai publica pe sait,  să ne fie dreptar, nouă și tuturor celor ce nu sunt nepăsători față de mântuirea lor. Am ales să publicăm această scrisoare deoarece credem că face întrucâtva o sinteză a ceea ce am dorit prin ceea ce am publicat de-a lungul vremii și credem că poate fi de folos și altor cititori, care o pot prelua sau o pot folosi ca sursă de inspirație.

Redacția

~ † ~

Dragă . . .,

Am văzut si eu fotografiile de la accident de pe site. Este impresionant cum Dumnezeu te-a ocrotit!

Mă gândesc că această șansă de a trăi pe care ți-a dat-o este pentru a te responsabiliza în sensul mântuirii, așa cum fiecare dintre noi trebuie să fim responsabili înaintea lui Dumnezeu, adică să conștientizăm că trebuie să ne luăm în serios credința. Dar nu este vorba de o responsabilizare omenească, ci de o responsabilizare să-i spunem duhovnicească. Dar vezi, mulți vorbesc despre duhovnicie și încearcă să ia ochii cu asta, dar ascund o altă necesitate la fel de importantă pentru mântuire fără de care nu se poate.

~ † ~

12 / 25 DECEMBRIE:

DUMNEZEU PEDEPSEȘTE EPISCOPUL NOU-CALENDARIST AL LARISSEI

PENTRU NEASCULTAREA FAȚĂ DE SFÂNTUL SPIRIDON

https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/12/12/dumnezeu-pedepseste-episcopul-nou-calendarist-al-larissei-pentru-neascultarea-fata-de-sfantul-spiridon/

~ † ~

O ALTĂ MINUNE A SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON CARE ADEVEREȘTE CALENDARUL PĂRINȚILOR

https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2018/02/24/o-alta-minune-a-sfantului-ierarh-spiridon-care-adevereste-calendarul-parintilor/

Mărturisitorul Ioann Lazakis a trecut la Domnul

Vineri 19 octombrie 2019/7527 (potrivit Calendarului Patristic Orthodox) a trecut la Domnul cel ce a condus Frăția Sfântului Maxim Mărturisitorul din Atena, mireanul Ioann Lazakis, mărturisitorul.

Înainte de toate credem că acest adevărat mărturisitor al lui Hristos poate fi caracterizat prin ceva ce lipsește foarte mult astăzi: bunul simț. Dar nu este vorba de un bun simț înșelător, cel umanist, ci de un bun simț care este neîndoielnic roada smereniei și a jertfelniciei pe care le-a lucrat acest slujitor al lui Dumnezeu, unite deopotrivă cu vitejia pentru apărarea Credinței și pentru mântuirea oamenilor – o vitejie fără bravadă, căci bravada vine din mândrie – și cu statornicia în luptă în fața tuturor potrivniciilor ridicate împotriva sa de către sistemul antihristic a cărui unealtă este statul iudeo-masonic – în Grecia, ca pretutindeni altundeva în aceste vremuri din urmă.

Liturgic, așa cum este și firesc, Orthodox, a urmat Calendarul Patristic (așa-numit ‘vechi’) și nu a avut comuniune cu structurile sinodale neo-serghianiste – și bineînțeles nici cu cele ecumeniste.

Este o realitate tristă faptul că, în general, cei mai educați din punct de vedere theologic aleg să rămână de partea structurii/structurilor eretice, cel mai probabil pentru a-și păstra bruma de avantaje lumești pe care o au de pe urma acestei structuri eretice – întru care vor fi judecați spre pierzarea lor, în ciuda părutelor virtuți pe care le cultivă personal și le propovăduiesc și cu care își adorm conștiința, sau a faptului că unele dintre aceste organizații ce sunt în esență eretice păstrează pe dinafară formele Orthodoxiei (iconografie și cântare psaltică impecabile), oferind astfel confort psihologic. Desigur că Dumnezeu îi poate ajuta să iasă din înșelarea în care se află, ei și cei care îi urmează, dar numai dacă vor fi sinceri până la capăt.

O realitate la fel de tristă este însă și faptul că dintre cei puțini care înțeleg că îngrădirea de organizațiile eretice de tip eclezial (ieșirea pe deplin din comuniunea liturgică cu aceste structuri eretice) nu este altceva decât învățătura patristică, Orthodoxă, adică mântuitoare, nu toți ajung să înțeleagă pe deplin Orthodoxia pentru care luptă, și astfel, dintr-o râvnă fără-de-cunoștință și din scăderi omenești, nu se feresc de anumite deviații.

Așa cum scria pururea-pomenitul Părintele nostru Patric Ranson, cauzele acestei decadențe sunt lipsa de cunoaștere a theologiei Sfinților Părinți și a istoriei Bisericii, ca și lipsa tradiției vii și proliferarea în lumea academică a unei pseudo-teologii de tip scolastic și filosofic, de sorginte apuseană, care a înlocuit singura și adevărata theologie Orthodoxă, cea a Părinților.

În simplitatea și profunzimea lui și luminat fiind de Dumnezeu, credem că mireanul Ioann Lazakis a înțeles toate aceste lucruri și că fără îndoială acest adevărat luptător și mărturisitor a bineplăcut lui Dumnezeu, Carele îl va odihni cu drepții în viața de veci.

Fie ca el, care ne-a arătat calea cea dreaptă și fără înconjur în această vremelnică viață care o pregătește pe cea veșnică, prin trăirea sa duhovnicească – cel mai adesea în lipsuri materiale datorită refuzului AMKA, a actelor cu cip, etc. – și lucrarea de mărturisire a lui Hristos în fața tuturor potrivniciilor ”de stat”, să ne fie tuturor pildă, pentru a putea și noi câștiga viața cea veșnică. Amin.

Veșnica lui pomenire și Καλο παραδεισο!

~ † ~

A se citi și:

Este astăzi Tradiţia Ortodoxă „alternativa” „de nişă” la „mainstream”-ul oficial?

Părintele Patric Ranson: Erau Părinţii „patristici”?

A trecut la cele veşnice părintele Nichita Paşcan

~ † ~

Slavă lui Dumnezeu Celui în Treime închinat şi slăvit!

EVENIMENT  DE PROPORŢII FĂRĂ PRECEDENT ZGUDUIE ESTABLISHMENTUL B.O.R.!

Publicat de traditiaortodoxa la 21 septembrie 2010

 

Pentru prima dată în istoria Patriarhiei Române un preot duhovnic împreună cu o mare parte din obştea mănăstirii sale trece într-un sinod tradiţionalist, adică în Biserica cea adevărată.

Este vorba despre părintele Nichita Paşcan, duhovnicul mănăstirii Brâncoveni, jud. Olt, aflat acum în Grecia împreună cu o mare parte din maicile obştii mănăstirii. Aceştia au întocmit o Mărturisire de credinţă pe care la rândul nostru vă invităm să o daţi citirii şi să o răspândiţi.

Iată că materialele propovăduite de saitul nostru traditiaortodoxa.wordpress.com ca şi de hristofor.wordpress.com şi-au vădit roadele atunci când lumea se aştepta mai puţin, în ciuda unui boicot sistematic din partea saiturilor pseudo-conservatoare cripto-ecumeniste din spaţiul românesc.

Este însă, după cum putem citi în scrisoare şi anexele ei, în primul rând roada teologiei în duh patristic a pururea-pomeniţilor Părinţi Ambrozie Fontrier şi Patric Ranson, ca şi a Vlădicăi Averchie, cărora Duhul Sfânt le-a dăruit o învăţătură, mărturisire de credinţă şi trăire deplin ortodoxe, în ciuda cenzurii impuse în mediile „ortodoxiei” oficiale.

 

Clic pe legături:

 

1. MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ A PARINTELUI NICHITA PAŞCAN [duhovnicul Mănăstirii Brâncoveni din Judeţul Olt] ÎMPREUNĂ CU 29 DE VIEŢUITOARE DIN OBŞTEA MĂNĂSTIRII, privind ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Română (B.O.R.) şi cu celelalte jurisdicţii ale Ortodoxiei Oficiale.

 

2. ANEXE: ARGUMENTAŢIE ÎMPOTRIVA EREZIEI ECUMENISMULUI

 

~ † ~

Luni 25 februarie / 11 martie 2019/7527, în prima zi a Marelui Post, a trecut la cele veşnice în urma unei tumori cerebrale, părintele Nichita Paşcan.

Redacţia noastră a fost dintru început alături de părintele Nichita în ceea ce a reprezentat prima conştientiare a ereziei în şi din structura numită Patriarhia Romană, conştientizare exprimată firesc, în chip Orthodox, patristic şi canonic, prin îngrădirea de erezie şi structura eretică.

Deşi mai apoi nu am împărtăşit aceleaşi vederi ecleziologice – deci cu atât mai puţin aceiaşi structură sinodală – fiindcă nu de puţine ori adevărul istoric al Bisericii contrazice politica de grup vremelnică şi subiectivă – nădăjduim ca bunul Dumnezeu, care are judecăţile Sale, să-l odihnească cu drepţii. Fiindcă dincolo de neputinţe, de care nimeni dintre pământeni nu este scutit, este importantă intenţia sinceră şi inima omului.

Redacţia traditiaortodoxa.wordpress.com

 

Mesajul Părintelui Nichita Pașcan, Athena, 17/30 Octombrie 2010,
Devenit între timp o înregistrare-document, odată cu trecerea la cele veșnice a părintelui Nichita Pașcan.

În acest mesaj video părintele Nichita atenționa asupra unor diversiuni din mediul on-line și adeverea faptul că numai saitul traditiaortodoxa.wordpress.com este de încredere, folosind informația direct de la sursă.

~ † ~

Ereziilor papismului, serghianismului, ecumenismului, tuturor ereticilor şi ereziarhilor – Anatema!

Sfinţii Trei Noi Ierarhi ‘Stâlpii Orthodoxiei’
Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efesului,
Mărturisitori împotriva ereziei papismului

~ † ~

Trei mari căderi sunt în istoria neamului omenesc: a lui Adam, a lui Iuda şi a papei.
Sfântul Iustin Popovici

~ † ~

Sfântul Marcu al Efesului (Evghenicul) răpunându-l pe papă

~ † ~

Pe papă să-l blestemaţi, fiindcă el este pricina!
Porunca avem să anatematisim pe oricine adaugă sau nu crede fie şi în ceva mic din cele ce au legiuit Dumnezeieştii noştri Părinţi ai Bisericii.
Sfântul Cosma al Etoliei

~ † ~

Sfântul Mucenic Iosif, Mitropolitul Petrogradului, întâistătătorul Bisericii Orthodoxe de Catacombe din Rusia răpunându-l pe pseudo-patriarhul comunist Serghie

~ † ~

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă luptată de vrăjmaşii păgâni şi eretici

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

Dată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfârşitul anatemelor din Synodicon, şi pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Biruinţei Ortodoxiei.

A se citi şi:

Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

Sfinţii Catacombelor Rusiei, Vieţile Noilor Mucenici, samizdat 2015, împotriva cenzurii oficiale bisericeşti

Pogorârea Sfintei Lumini din biserica Sfântului Mormânt în transmisiune directă

Pogorârea Sfintei Lumini din biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim din Sâmbăta Mare poate fi vizionată în direct prin mijlocirea postului de televiziune Grecesc 4E parţinând bisericii oficiale şi care îşi are sediul la Tesalonic.

Transmisiunea directă va avea loc astăzi începând cu ora 12.00 – ora aşa-numită ”de vară”, adoptată atât de autorităţile de la Athena cât şi de cele la Bucureşti – în realitate ora 11.00 AM.

Transmisiunea în direct s-a încheiat. Sfânta Lumină de la 2:30:01 acces exact în video:

Despre cum ar trebui să înţelegem pogorârea Sfintei Lumini în vremea noastră a se citi articolul `Lumina Sfîntă şi ecumeniştii` de la adresa:

https://hristofor.wordpress.com/2009/10/13/lumina-sfinta-si-ecumenistii/

~ † ~

Pseudo-patriarhul Bartolomeu întâmpinat după cuviință în Sfântul Munte Athos

La intrarea pe pământul Sfântului Munte Athos, pseudo-patriarhul Bartolomeu a fost întâmpinat potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi de către părinţi nepomenitori ziloți şi Adevăraţi Creştini Orthodocşi, după cum se cuvine ereticilor şi ereziarhilor: prin întreita anathema.

Aşadar,

Pseudo-patriarhilor eretici Bartolomeu, Daniel şi Kiril, celor de un cuget cu aceştia şi tuturor ereticilor: Anathema!

Fiindcă:

”Cine nu spune ereticilor anathema, anathema să fie!” (Soborul VII A-Toată-Lumea)

O altă minune a Sfântului Ierarh Spiridon care adeverește Calendarul Părinților

Au nu știți că sfinții vor judeca lumea?
I Cor. 6,2

La Dumnezeu pedepsește episcopul nou-calendarist al Larissei pentru neascultarea față de Sfântul Spiridon, se poate citi despre minunea Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei la praznicul său din 12 /25 decembrie 1934, minune ce adeverește Calendarul Patristic. Cu patru ani mai înainte, în 1930, Sfântul Ierarh Spiridon săvârșea o altă minune, tot la 12 /25 decembrie, adică în aceiași zi în care Orthodoxia, potrivit Calendarului statornicit de Sfinții săi Părinți, prăznuiește acest sfânt; o minune dintre nenumăratele sale minuni, care adeverește încă odată, numele de Făcător-de-Minuni pe care i l-a atribuit Biserica.

Redacția noastră vă oferă în traducere, în cele ce urmează, o mărturie a acestei minuni.

Minunea Sfântului Ierarh Spiridon
din catedrala din Caristos, Grecia, 1930

Minunea Sfântului Ierarh Spiridon Făcătorul-de-Minuni la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, 325

Sfântul Ierarh Spiridon este prăznuit în chip deosebit de către Adevărații Creștini Orthodocși, din pricina faptului că în această zi nou-calendariștii serbează Crăciunul urmând calendarului papist. În Grecia se pot vedea adesea litografii ale vechilor calendare în care este înfățișat praznicul Sfântului Spiridon, alături de icoana Sfântului Spiridon care este purtată în acea zi pe străzile satelor și ale orașelor, pentru a arăta neștiutorilor că nu Nașterea Domului este prăznuită atunci în Calendarul Orthodox. Există și o mărturie a unei minuni săvârșite de Sfântul Ierarh Spiridon, care a încredințat pe mulți nou-calendariști, întorcându-i la Adevăratul Creștinism Orthodox.

Printre nenumărații martori ai minunii s-a aflat și Zinovia Sideri, care a trăit 102 ani și a mărturisit despre minunea Sfântului Spiridon în anul 1976, mărturie publicată atunci în ziarul atenian Skrip. Iată mărturia bătrânei Zinovia:

„Era Crăciunul după noul calendar. La acea vreme nu urmam vechiul calendar. Am mers la biserica Sfântului Nicolae pentru slujbă. Biserica era plină de lume. Am stat în partea stângă, aproape de o coloană. Pe acea coloană se găsea icoana Sfântului Spiridon, dăruită bisericii de către un credincios, Antonie Lumidis din Pireu. Icoana era împodobită cu flori, ce rămăseseră de la sărbătoarea de pe calendarul nou. Când preotul care slujea, pe nume Sila, a început după vohodul mic să tămâieze și să cânte troparul Nașterii, „Nașterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru…”, icoana Sfântului Spiridon a început brusc să lovească coloana, atât de tare încât toate florile cu care fusese împodobită au căzut. La vederea acestui semn, lumea a fost cuprinsă de spaimă, preotul și cântărețul s-au oprit, încetând cântarea. Atunci cineva din popor a strigat: „Astăzi este praznicul Sfântului Spiridon potrivit vechiului calendar, cântați-i troparul!” În acel moment au început cu toții să cânte cu credință „Soborului celui Dintâi te-ai arătat apărător și de-Minuni-Făcător, de-Dumnezeu-Purtătorule Spiridoane, Părintele nostru…” (Troparul Sfântului). Abia atunci, în vremea cântării troparului, icoana Sfântului a început ușor-ușor să încetinească, până ce a încetat cu totul a mai lovi coloana.

A doua zi, ziarul „Karestini” a publicat o mărturie despre acest eveniment neobișnuit. Toți locuitorii din Caristos și din împrejurimi vorbeau despre acest semn minunat și recunoșteau faptul că vechiul calendar bisericesc este cel adevărat.

Mai târziu, pe 29 decembrie, într-un articol pe aceiași temă, ziarul „Karestini” anunța:

„… a doua zi, icoana nu mai era la locul ei. Mulți cred că a fost înlăturată intenționat, pentru a nu mai exista discuții despre problema calendarului, fiindcă oamenii începuseră să creadă, majoritatea trecând la vechiul calendar. Astfel că locuitorii din Caristos sunt foarte indignați și cred că cineva se joacă diabolic cu sentimentele lor religioase și sfintele icoane, fiindcă nici până astăzi icoana nu a fost repusă la locul ei, în ciuda insistenței tuturor locuitorilor.”

Apărut în publicația Ta Patria, Volumul VIII, 1988, pg. 132-133
Traducere via Revnitel, № 12-14, oct. 1999 – iun. 2000

A se citi și:

Dumnezeu pedepsește episcopul nou-calendarist al Larissei pentru neascultarea față de Sfântul Spiridon

MOARTEA celui care a vrut SĂ MUTE DATA Praznicului Naşterii Domnului după calendarul papei

Arătarea Cinstitei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos în 1925 lângă Athena