TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

~ † ~

Posted by traditiaortodoxa pe mai 20, 2019

~ † ~

ORTHODOXIA RESPINGE CELE DOUĂ INFAILIBILITĂŢI – CEA PAPALĂ ŞI CEA A OMULUI EUROPEAN – ŞI PUTEREA APARENTĂ CE REZULTĂ DIN ELE.

Părintele Patric Ranson, Le Quotidien de Paris, 18-19 aprilie 1981 (calendar civil).

https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2011/04/04/cuvant-de-florii-al-parintelui-patric-ranson/

Posted in Actualitate | Leave a Comment »

Mărturisitorul Ioann Lazakis a trecut la Domnul

Posted by traditiaortodoxa pe noiembrie 16, 2019

Vineri 19 octombrie 2019/7527 (potrivit Calendarului Patristic Orthodox) a trecut la Domnul cel ce a condus Frăția Sfântului Maxim Mărturisitorul din Atena, mireanul Ioann Lazakis, mărturisitorul.

Înainte de toate credem că acest adevărat mărturisitor al lui Hristos poate fi caracterizat prin ceva ce lipsește foarte mult astăzi: bunul simț. Dar nu este vorba de un bun simț înșelător, cel umanist, ci de un bun simț care este neîndoielnic roada smereniei și a jertfelniciei pe care le-a lucrat acest slujitor al lui Dumnezeu, unite deopotrivă cu vitejia pentru apărarea Credinței și pentru mântuirea oamenilor – o vitejie fără bravadă, căci bravada vine din mândrie – și cu statornicia în luptă în fața tuturor potrivniciilor ridicate împotriva sa de către sistemul antihristic a cărui unealtă este statul iudeo-masonic – în Grecia, ca pretutindeni altundeva în aceste vremuri din urmă.

Liturgic, așa cum este și firesc, Orthodox, a urmat Calendarul Patristic (așa-numit ‘vechi’) și nu a avut comuniune cu structurile sinodale neo-serghianiste – și bineînțeles nici cu cele ecumeniste.

Este o realitate tristă faptul că, în general, cei mai educați din punct de vedere theologic aleg să rămână de partea structurii/structurilor eretice, cel mai probabil pentru a-și păstra bruma de avantaje lumești pe care o au de pe urma acestei structuri eretice – întru care vor fi judecați spre pierzarea lor, în ciuda părutelor virtuți pe care le cultivă personal și le propovăduiesc și cu care își adorm conștiința, sau a faptului că unele dintre aceste organizații ce sunt în esență eretice păstrează pe dinafară formele Orthodoxiei (iconografie și cântare psaltică impecabile), oferind astfel confort psihologic. Desigur că Dumnezeu îi poate ajuta să iasă din înșelarea în care se află, ei și cei care îi urmează, dar numai dacă vor fi sinceri până la capăt.

O realitate la fel de tristă este însă și faptul că dintre cei puțini care înțeleg că îngrădirea de organizațiile eretice de tip eclezial (ieșirea pe deplin din comuniunea liturgică cu aceste structuri eretice) nu este altceva decât învățătura patristică, Orthodoxă, adică mântuitoare, nu toți ajung să înțeleagă pe deplin Orthodoxia pentru care luptă, și astfel, dintr-o râvnă fără-de-cunoștință și din scăderi omenești, nu se feresc de anumite deviații.

Așa cum scria pururea-pomenitul Părintele nostru Patric Ranson, cauzele acestei decadențe sunt lipsa de cunoaștere a theologiei Sfinților Părinți și a istoriei Bisericii, ca și lipsa tradiției vii și proliferarea în lumea academică a unei pseudo-teologii de tip scolastic și filosofic, de sorginte apuseană, care a înlocuit singura și adevărata theologie Orthodoxă, cea a Părinților.

În simplitatea și profunzimea lui și luminat fiind de Dumnezeu, credem că mireanul Ioann Lazakis a înțeles toate aceste lucruri și că fără îndoială acest adevărat luptător și mărturisitor a bineplăcut lui Dumnezeu, Carele îl va odihni cu drepții în viața de veci.

Fie ca el, care ne-a arătat calea cea dreaptă și fără înconjur în această vremelnică viață care o pregătește pe cea veșnică, prin trăirea sa duhovnicească – cel mai adesea în lipsuri materiale datorită refuzului AMKA, a actelor cu cip, etc. – și lucrarea de mărturisire a lui Hristos în fața tuturor potrivniciilor ”de stat”, să ne fie tuturor pildă, pentru a putea și noi câștiga viața cea veșnică. Amin.

Veșnica lui pomenire și Καλο παραδεισο!

~ † ~

A se citi și:

Este astăzi Tradiţia Ortodoxă „alternativa” „de nişă” la „mainstream”-ul oficial?

Părintele Patric Ranson: Erau Părinţii „patristici”?

Posted in Actualitate, Anunţ, Grecia, Mireanul Mărturisitor Ioann Lazakis, Praxis, Rezistenţa Ortodoxă | Leave a Comment »

A trecut la cele veşnice părintele Nichita Paşcan

Posted by traditiaortodoxa pe iunie 23, 2019

~ † ~

Slavă lui Dumnezeu Celui în Treime închinat şi slăvit!

EVENIMENT  DE PROPORŢII FĂRĂ PRECEDENT ZGUDUIE ESTABLISHMENTUL B.O.R.!

Publicat de traditiaortodoxa la 21 septembrie 2010

 

Pentru prima dată în istoria Patriarhiei Române un preot duhovnic împreună cu o mare parte din obştea mănăstirii sale trece într-un sinod tradiţionalist, adică în Biserica cea adevărată.

Este vorba despre părintele Nichita Paşcan, duhovnicul mănăstirii Brâncoveni, jud. Olt, aflat acum în Grecia împreună cu o mare parte din maicile obştii mănăstirii. Aceştia au întocmit o Mărturisire de credinţă pe care la rândul nostru vă invităm să o daţi citirii şi să o răspândiţi.

Iată că materialele propovăduite de saitul nostru traditiaortodoxa.wordpress.com ca şi de hristofor.wordpress.com şi-au vădit roadele atunci când lumea se aştepta mai puţin, în ciuda unui boicot sistematic din partea saiturilor pseudo-conservatoare cripto-ecumeniste din spaţiul românesc.

Este însă, după cum putem citi în scrisoare şi anexele ei, în primul rând roada teologiei în duh patristic a pururea-pomeniţilor Părinţi Ambrozie Fontrier şi Patric Ranson, ca şi a Vlădicăi Averchie, cărora Duhul Sfânt le-a dăruit o învăţătură, mărturisire de credinţă şi trăire deplin ortodoxe, în ciuda cenzurii impuse în mediile „ortodoxiei” oficiale.

 

Clic pe legături:

 

1. MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ A PARINTELUI NICHITA PAŞCAN [duhovnicul Mănăstirii Brâncoveni din Judeţul Olt] ÎMPREUNĂ CU 29 DE VIEŢUITOARE DIN OBŞTEA MĂNĂSTIRII, privind ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Română (B.O.R.) şi cu celelalte jurisdicţii ale Ortodoxiei Oficiale.

 

2. ANEXE: ARGUMENTAŢIE ÎMPOTRIVA EREZIEI ECUMENISMULUI

 

~ † ~

Luni 25 februarie / 11 martie 2019/7527, în prima zi a Marelui Post, a trecut la cele veşnice în urma unei tumori cerebrale, părintele Nichita Paşcan.

Redacţia noastră a fost dintru început alături de părintele Nichita în ceea ce a reprezentat prima conştientiare a ereziei în şi din structura numită Patriarhia Romană, conştientizare exprimată firesc, în chip Orthodox, patristic şi canonic, prin îngrădirea de erezie şi structura eretică.

Deşi mai apoi nu am împărtăşit aceleaşi vederi ecleziologice – deci cu atât mai puţin aceiaşi structură sinodală – fiindcă nu de puţine ori adevărul istoric al Bisericii contrazice politica de grup vremelnică şi subiectivă – nădăjduim ca bunul Dumnezeu, care are judecăţile Sale, să-l odihnească cu drepţii. Fiindcă dincolo de neputinţe, de care nimeni dintre pământeni nu este scutit, este importantă intenţia sinceră şi inima omului.

Redacţia traditiaortodoxa.wordpress.com

 

Mesajul Părintelui Nichita Pașcan, Athena, 17/30 Octombrie 2010,
Devenit între timp o înregistrare-document, odată cu trecerea la cele veșnice a părintelui Nichita Pașcan.

În acest mesaj video părintele Nichita atenționa asupra unor diversiuni din mediul on-line și adeverea faptul că numai saitul traditiaortodoxa.wordpress.com este de încredere, folosind informația direct de la sursă.

~ † ~

Posted in Anunţ, pr. Nichita Paşcan | Leave a Comment »

Ereziilor papismului, serghianismului, ecumenismului, tuturor ereticilor şi ereziarhilor – Anatema!

Posted by traditiaortodoxa pe mai 18, 2019

Sfinţii Trei Noi Ierarhi ‘Stâlpii Orthodoxiei’

Sfinţii Trei Noi Ierarhi ‘Stâlpii Orthodoxiei’
Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efesului,
Mărturisitori împotriva ereziei papismului

~ † ~

Trei mari căderi sunt în istoria neamului omenesc: a lui Adam, a lui Iuda şi a papei.
Sfântul Iustin Popovici

~ † ~

Sfântul Marcu al Efesului (Evghenicul) răpunându-l pe papă

~ † ~

Pe papă să-l blestemaţi, fiindcă el este pricina!
Porunca avem să anatematisim pe oricine adaugă sau nu crede fie şi în ceva mic din cele ce au legiuit Dumnezeieştii noştri Părinţi ai Bisericii.
Sfântul Cosma al Etoliei

~ † ~

Sfântul Mucenic Iosif, Mitropolitul Petrogradului, întâistătătorul Bisericii Orthodoxe de Catacombe din Rusia răpunându-l pe pseudo-patriarhul comunist Serghie

~ † ~

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă luptată de vrăjmaşii păgâni şi eretici

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă luptată de vrăjmaşii păgâni şi eretici

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

Dată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfârşitul anatemelor din Synodicon, şi pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Biruinţei Ortodoxiei.

A se citi şi:

Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

Sfinţii Catacombelor Rusiei, Vieţile Noilor Mucenici, samizdat 2015, împotriva cenzurii oficiale bisericeşti

Posted in Actualitate | Leave a Comment »

Pogorârea Sfintei Lumini din biserica Sfântului Mormânt în transmisiune directă

Posted by traditiaortodoxa pe aprilie 14, 2019

Pogorârea Sfintei Lumini din biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim din Sâmbăta Mare poate fi vizionată în direct prin mijlocirea postului de televiziune Grecesc 4E parţinând bisericii oficiale şi care îşi are sediul la Tesalonic.

Transmisiunea directă va avea loc astăzi începând cu ora 12.00 – ora aşa-numită ”de vară”, adoptată atât de autorităţile de la Athena cât şi de cele la Bucureşti – în realitate ora 11.00 AM.

Transmisiunea în direct s-a încheiat. Sfânta Lumină de la 2:30:01 acces exact în video:

Despre cum ar trebui să înţelegem pogorârea Sfintei Lumini în vremea noastră a se citi articolul `Lumina Sfîntă şi ecumeniştii` de la adresa:

https://hristofor.wordpress.com/2009/10/13/lumina-sfinta-si-ecumenistii/

~ † ~

Posted in În Direct, Video | Leave a Comment »

Pseudo-patriarhul Bartolomeu întâmpinat după cuviință în Sfântul Munte Athos

Posted by traditiaortodoxa pe noiembrie 12, 2018

La intrarea pe pământul Sfântului Munte Athos, pseudo-patriarhul Bartolomeu a fost întâmpinat potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi de către părinţi nepomenitori ziloți şi Adevăraţi Creştini Orthodocşi, după cum se cuvine ereticilor şi ereziarhilor: prin întreita anathema.

Aşadar,

Pseudo-patriarhilor eretici Bartolomeu, Daniel şi Kiril, celor de un cuget cu aceştia şi tuturor ereticilor: Anathema!

Fiindcă:

Cine nu spune ereticilor anathema, anathema să fie!” (Soborul VII A-Toată-Lumea)

Posted in Actualitate, Rezistenţa Ortodoxă, Video | Leave a Comment »

O altă minune a Sfântului Ierarh Spiridon care adeverește Calendarul Părinților

Posted by traditiaortodoxa pe februarie 24, 2018

Au nu știți că sfinții vor judeca lumea?
I Cor. 6,2

La Dumnezeu pedepsește episcopul nou-calendarist al Larissei pentru neascultarea față de Sfântul Spiridon, se poate citi despre minunea Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei la praznicul său din 12 /25 decembrie 1934, minune ce adeverește Calendarul Patristic. Cu patru ani mai înainte, în 1930, Sfântul Ierarh Spiridon săvârșea o altă minune, tot la 12 /25 decembrie, adică în aceiași zi în care Orthodoxia, potrivit Calendarului statornicit de Sfinții săi Părinți, prăznuiește acest sfânt; o minune dintre nenumăratele sale minuni, care adeverește încă odată, numele de Făcător-de-Minuni pe care i l-a atribuit Biserica.

Redacția noastră vă oferă în traducere, în cele ce urmează, o mărturie a acestei minuni.

Minunea Sfântului Ierarh Spiridon
din catedrala din Caristos, Grecia, 1930

Minunea Sfântului Ierarh Spiridon Făcătorul-de-minuni la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, 325

Minunea Sfântului Ierarh Spiridon Făcătorul-de-Minuni la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, 325

Sfântul Ierarh Spiridon este prăznuit în chip deosebit de către Adevărații Creștini Orthodocși, din pricina faptului că în această zi nou-calendariștii serbează Crăciunul urmând calendarului papist. În Grecia se pot vedea adesea litografii ale vechilor calendare în care este înfățișat praznicul Sfântului Spiridon, alături de icoana Sfântului Spiridon care este purtată în acea zi pe străzile satelor și ale orașelor, pentru a arăta neștiutorilor că nu Nașterea Domului este prăznuită atunci în Calendarul Orthodox. Există și o mărturie a unei minuni săvârșite de Sfântul Ierarh Spiridon, care a încredințat pe mulți nou-calendariști, întorcându-i la Adevăratul Creștinism Orthodox.

Printre nenumărații martori ai minunii s-a aflat și Zinovia Sideri, care a trăit 102 ani și a mărturisit despre minunea Sfântului Spiridon în anul 1976, mărturie publicată atunci în ziarul atenian Skrip. Iată mărturia bătrânei Zinovia:

„Era Crăciunul după noul calendar. La acea vreme nu urmam vechiul calendar. Am mers la biserica Sfântului Nicolae pentru slujbă. Biserica era plină de lume. Am stat în partea stângă, aproape de o coloană. Pe acea coloană se găsea icoana Sfântului Spiridon, dăruită bisericii de către un credincios, Antonie Lumidis din Pireu. Icoana era împodobită cu flori, ce rămăseseră de la sărbătoarea de pe calendarul nou. Când preotul care slujea, pe nume Sila, a început după vohodul mic să tămâieze și să cânte troparul Nașterii, „Nașterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru…”, icoana Sfântului Spiridon a început brusc să lovească coloana, atât de tare încât toate florile cu care fusese împodobită au căzut. La vederea acestui semn, lumea a fost cuprinsă de spaimă, preotul și cântărețul s-au oprit, încetând cântarea. Atunci cineva din popor a strigat: „Astăzi este praznicul Sfântului Spiridon potrivit vechiului calendar, cântați-i troparul!” În acel moment au început cu toții să cânte cu credință „Soborului celui Dintâi te-ai arătat apărător și de-Minuni-Făcător, de-Dumnezeu-Purtătorule Spiridoane, Părintele nostru…” (Troparul Sfântului). Abia atunci, în vremea cântării troparului, icoana Sfântului a început ușor-ușor să încetinească, până ce a încetat cu totul a mai lovi coloana.

A doua zi, ziarul „Karestini” a publicat o mărturie despre acest eveniment neobișnuit. Toți locuitorii din Caristos și din împrejurimi vorbeau despre acest semn minunat și recunoșteau faptul că vechiul calendar bisericesc este cel adevărat.

Mai târziu, pe 29 decembrie, într-un articol pe aceiași temă, ziarul „Karestini” anunța:

„… a doua zi, icoana nu mai era la locul ei. Mulți cred că a fost înlăturată intenționat, pentru a nu mai exista discuții despre problema calendarului, fiindcă oamenii începuseră să creadă, majoritatea trecând la vechiul calendar. Astfel că locuitorii din Caristos sunt foarte indignați și cred că cineva se joacă diabolic cu sentimentele lor religioase și sfintele icoane, fiindcă nici până astăzi icoana nu a fost repusă la locul ei, în ciuda insistenței tuturor locuitorilor.”

Apărut în publicația Ta Patria, Volumul VIII, 1988, pg. 132-133
Traducere via Revnitel, № 12-14, oct. 1999 – iun. 2000

A se citi și:

Dumnezeu pedepsește episcopul nou-calendarist al Larissei pentru neascultarea față de Sfântul Spiridon

MOARTEA celui care a vrut SĂ MUTE DATA Praznicului Naşterii Domnului după calendarul papei

Posted in Apostazia oficială, Necenzurate, Praxis, Schimbarea Calendarului, Sinaxar | Leave a Comment »

Publicația ROCOR ′Orthodox America′, 1987: Întru veșnică-pomenirea Mitropolitului Calist al Corinthului

Posted by traditiaortodoxa pe februarie 9, 2018

Constatăm încă odată, (pentru a câta oară !), că materiale de foarte mare valoare, importante pentru înțelegerea Orthodoxiei și lămuritoare cu privire la istoria Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR) și a Bisericii Orthodoxe din secolul XX în general, dispar din mediul on-line peste noapte, urmând directivelor noii politici a celor uniți (din 2007) cu serghianista și ecumenista patriarhie a Moscovei.

Astfel au dispărut unele saituri – fie cu totul, fie părți din ele – care reproduceau materiale editate în trecut de publicațiile Bisericii Diasporei Ruse, cum este și cel din care am tradus articolul pe care îl publicăm în cele ce urmează, Orthodox America. Vom mai reveni și cu alte exemple în acest sens.

Dacă politrucii neo-serghianiști ai pseudo-ROCOR-ului de astăzi fac să dispară prin cenzură materialele din trecut, trecând astfel sub tăcere problemele foarte importante pentru Orthodoxia contemporană și de căpătâi pentru mântuirea oricărui credincios: inovația schimbării Calendarului Patristic, ereziile serghianismului, neo-serghianismului și ecumenismului, împotriva cărora vechiul ROCOR s-a exprimat deja practic, prin anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunțată încă din anul 1983 și prin comuniunea pe care Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Granițelor a avut-o ani de-a rândul cu Biserica Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia (așa-numită ′vechi-calendaristă′) – cenzură prin care se încearcă ascunderea liniei tradiționaliste pe care a avut-o la un moment dat Sinodul ROCOR, aceasta nu înseamnă că toate acestea dispar pur și simplu, eventual pentru totdeauna, ca și cum n-ar fi existat sau n-ar exista.

Dorința noastră, a celor ce alcătuim redacția traditiaortodoxa.wordpress.com – un sait realizat tocmai din necesitatea existenței unei stavile, fie ea cât de neînsemnată, în fața cenzurii oficiale bisericești – este ca în ciuda tuturor potrivniciilor, cu voia și ajutorul lui Dumnezeu, să facem și pe mai departe cunoscut cititorilor noștri, ceea ce trădătorii-de-Hristos deghizați în clerici dimpreună cu toți păruții-ortodocși, vor în chip diabolic să ascundă, spre pierzarea veșnică a lor și a celor nevinovați. De aceea, chiar și la intervale mai lungi, pricinuite de lipsa de timp specifică vieții cotidiene, vom continua să publicăm spre folosul celor ce caută sincer mântuirea, aceste scrieri valoroase ce nu pot fi date uitării, în ciuda siluirilor cenzurii oficiale bisericești.

Avem convingerea că, în ciuda tuturor sforțărilor politic-corecte prin care se dorește ținerea în minciună a credincioșilor, după spusa Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Adevărul nu poate fi ținut sub obroc și va elibera pe oricine îl caută cu sinceritate, dar și cu multă stăruință, luând seama la faptul că în aceste vremi foarte tulburi de sfârșit de lume, este aproape imposibil de găsit pentru cei obișnuiți cu tot soiul de comodități în gândire și făptuire.

America Orthodoxă

Întru veșnică-pomenirea Mitropolitului Calist al Corinthului
Adormit întru Domnul la 12 /25 septembrie 1986

După o scurtă suferință, Întîistătătorul (în retragere) Sfântului Sinod al Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, a adormit întru Domnul. Trecerea sa la cele veșnice este o mare pierdere pentru Biserica Orthodoxă în întregul ei, dar mai cu seamă pentru fiii lui duhovnicești, pentru care este de neînlocuit.

Întîistătătorul Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, pururea-pomenitul Mitropolit Calist al Corinthului

Întîistătătorul Bisericii Adevăraților Creștini Orthodocși din Grecia, pururea-pomenitul Mitropolit Calist al Corinthului

Mitropolitul Calist s-a născut în anul 1906, în Agios Flores, Calamata, Grecia. La botez a primit numele de Constantin. Era cel mai vârstnic dintre cei patru frați și primul care a îmbrățișat viața monahicească. Ceilalți frați l-au urmat la puțină vreme.

A fost tuns ca monah de către bătrânul Moisi făcătorul-de-minuni, ucenic al Părintelui Pahomie de Chios, al cărui fiu duhovnicesc era Sfântul Nectarie al Eghinei făcătorul-de-minuni din secolul XX. Urmând pildei bătrânului său, Mitropolitul Calist a devenit un mare luptător și ascet, precum Părinții din vechime, ale căror vieți sunt foarte de folos a le citi, povățuitori duhovnicești pe care toată lumea încearcă să-i găsească dar nu știe unde să-i caute. El a fost un mărturisitor și apărător al Credinței, prigonit deseori și întemnițat de către Biserica de Stat nou-calendaristă pentru stăruința sa neclintită întru Orthodoxia tradițională. L-a iubit pe Hristos și Biserica lui Hristos mai presus de orice și și-a dedicat viața slujirii turmei Sale.

Mitropolitul Calist a fost un pnevmatikos, un adevărat părinte duhovnicesc dăruit cu darurile Sfântului Duh – prorocia, înainte-vederea, facerea de minuni – pe care le-a folosit din belșug spre folosul duhovnicesc al credincioșilor pe care Dumnezeu i-a încredințat în grija sa. Oamenii veneau la el din toată Grecia și de peste hotare pentru mărturisire și ajutor în problemele lor duhovnicești, cărora le găsea totdeauna răspuns. A fost un adevărat păstor ce și-a pus deseori sufletul pentru turma sa. Spunea adesea că s-ar duce bucuros oriunde în lume pentru a salva un suflet.

În Statele Unite a venit de mai multe ori. Atunci când se găsea la Boston, slujea la biserica Greacă a Sfântului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu [Agia Skepi], din Roslindale, Massachusetts. Slujea adesea cu ierarhi și clerici ai Sinodului Rus [1] în biserici atât Rusești cât și Grecești aparținând jurisdicției sale, atât în Statele Unite cât și în Canada. Se simțea parte a Soborului Arhieresc Rus, de la care a primit în anul 1971 „hirotesia”, pe care a prețuit-o întotdeauna. [2]

Mitropolitul a fost unul dintre ctitorii Sfintelor Mănăstiri din Attica și Corinth, Grecia, închinate Buneivestiri și Sfinților Arhangheli, în cea din urmă viețuind până la retragerea sa din Sinodul Greciei. [3] În 1948 a fost înălțat la rangul de ierarh primind titlul de Mitropolit al Tronului Apostolesc al Corinthului, ajungând astfel un urmaș al Sfântului Pavel, care a întemeiat Biserica acolo. După retragerea sa, a viețuit la Mănăstirea Sfintei Macrina, din Sofiko, Corinth, unde a și fost înmormântat. Un alai de clerici și credincioși i-au însoțit trupul de la spital la mănăstire pentru slujbele de înmormântare. El ne va lipsi cu adevărat nouă tuturor celor ce am avut bucuria de a-l fi cunoscut. Adevărata Biserică Vechi-Calendaristă este condusă acum de Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea având un Sinod alcătuit din șaptesprezece episcopi.

Bătrânul Moisi (Tripitinianul)
Adormit întru Domnul la 14 iunie 1946

(Precum s-au povestit de către ucenicul său, Mitropolitul Calist al Corinthului)

Dorința sfântului bătrân Moisi era ca el să adoarmă în mănăstirea de monahi ce se găsea într-un loc retras, departe de zgomotul lumii. Moartea a venit la el în toiul ocupației Germane a Greciei din timpul celui de al II-lea război mondial. Cu patru sau cinci zile înainte de adormirea sa, mi-a spus mie și tuturor părinților că a venit vremea ca el să plece din această lume: „Sufletul meu va părăsi lumea vineri spre sâmbătă în zori. Când voi pleca, să nu le spui maicilor imediat, ci să lași să treacă câteva ore.”

Sâmbătă în zori ne-a cerut să se împărtășească cu Sfintele Daruri, Trupul și Sângele Mântuitorului nostru. Apoi și-a încrucișat mâinile pe piept și și-a dat sufletul. Copleșit de durere și tulburare, de suferință și neliniște am spus unuia dintre frați: „Grăbește-te și anunță-i pe ceilalți ca să poată spună o metanie [rugăciuni pe metanier] pentru Gheronda, căci a adormit.” Fratele a alergat și le-a anunțat pe surori. Însă nici n-a început bine doliul că Bătrânul a revenit la viață. Stăteam în picioare lângă el gata să-i pregătesc trupul pentru înmormântare, când l-am auzit spunând: „O, om pierdut! Bătrânul?!” „Starețul?” zicea. „Cum poți să mă numești Stareț? Nu ți-am zis doar să nu spui nimic câteva ceasuri, și-acum uite ce-ai făcut. M-ai adus înapoi. Cu ce ți-am greșit eu ca să aștept acum încă o săptămână și să sufăr toate aceste încercări și dureri? Lasă-mă să plec, de ce m-ai chemat înapoi?”

O altă săptămână a trecut și a fost iarăși Sâmbătă dimineața. Starețul a primit încă odată Sfintele Taine și a adormit. De această dată am lăsat puțin mai mult timp să treacă, dar iarăși, în suferința mea am uitat de porunca Bătrânului. Ori poate am fost și puțin amăgit. Gândind că ceea ce s-a petrecut s-ar putea întâmpla din nou, i-am spus fratelui să anunțe repede pe toată lumea despre trecerea la Domnul a Starețului. Am început iarăși să-l pregătesc, când am auzit glasul lui. Aproape că am leșinat. Toți monahii erau adunați și au exclamat neîncrezători: „Gheronda! Gheronda!” Un suspin și mai mare s-a auzit din partea Bătrânului când a revenit la viață. „De ce nu mă lăsați să plec? Lăsați-mă repede să plec, măcar Sâmbăta viitoare, fiindcă este voia lui Dumnezeu ca eu să plec atunci. Atunci veți fi martorii plecării sufletului meu, fiindcă Dumnezeu ne va îngădui tuturor o lecție de folos pentru suflet.” Citește restul acestei intrări »

Posted in Apostazia oficială, Chipuri Duhovniceşti ale Rezistenţei, Grecia, Istorie, Necenzurate, Predania Orthodoxiei, Rusia şi Diaspora Rusă | Leave a Comment »

Întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea canonului 15 (I-II Constantinopol)

Posted by traditiaortodoxa pe decembrie 2, 2017

Am primit de curând din spaţiul basarabean pe adresa de e-mail a redacţiei noastre un studiu privind Întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea canonului 15 (I-II Constantinopol) semnată Frăţia Ortodoxă Sf. Ignatie Briancianinov, pe care citind-o, am considerat că se cuvine să o publicăm, deoarece reprezintă un document întemeiat pe învățătura patristică, nereinterpretată potrivit unor interese sau a unei confuzii mai mult sau mai puțin întreținute, așa cum am văzut că se practică acum, în contextul îngrădirii unor clerici și mireni din biserica oficială ce a avut loc după pseudo-sinodul eretic de la Creta din iunie 2017.

– O viziune integră asupra canonului 15: contextul istoric și limitele canonului.
– Care este de fapt scopul întreruperii comuniunii?
– Întreruperea pomenirii ereticilor este opțională sau obligatorie?
– Pe cine trebuie să pomenească ortodocșii în loc de episcopul căzut în eres?
– Care este relația creștinilor îngrădiți cu episcopii din alte eparhii?
– Comuniunea trebuie întreruptă doar cu ereticii sau și cu cei care rămân în comuniune cu aceștia?
– Continuă a fi valide tainele ereticilor dacă aceștia încă nu au fost condamnați nominal?

Bineînțeles că toate aceste probleme au o importanță fundamentală, de aceea noi am încercat să găsim răspunsurile bineplăcute lui Dumnezeu, pe care să le putem însuși având conștiința curată că nu mergem împotriva voii Sale.

Scriu semnatarii acestui document ecleziologic pe pagina lor de internet lumea-ortodoxa.ro

Un document pe care îl socotim aşadar de folos pentru cei cu adevărat interesaţi de studiul – şi praxisul – învăţăturii de Credinţă Orthodoxe. (Pentru a-l putea descărca sau citi, clic pe imaginea de mai jos)

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea canonului 15 (I-II Constantinopol)

A se citi şi:

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Carte Orthodoxă Tradiţionalistă: Părintele Theodorit Aghioritul – ’Convorbiri din pustie despre ecumenism’ (Gr)

Posted in Actualitate, Apostazia oficială, Cărţi şi materiale Ortodoxe tradiţionaliste, Ecleziologie | 1 Comment »

A trecut la Domnul Preasfinţitul episcop Antonie Gavalas

Posted by traditiaortodoxa pe martie 9, 2016

Pururea-pomenitul ierarh Antonie GavalasÎn noaptea Duminicii Orthodoxiei, 7/20 martie 2016/7524, a trecut la Domnul după o scurtă suferinţă Preasfinţitul episcop Antonie Gavalas.

Plecarea sa din această lume înşelătoare, lasă fără îndoială mai săraci pe cei ce din mila lui Dumnezeu s-au bucurat de binecuvântarea de a-l fi cunoscut, preasfinţitul Antonie făcând parte din generaţia de aur a Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), unul dintre ‘bătrânii cei de demult’, rămaşi atât de puţini printre noi în vremurile apostate de astăzi.

Preasfinţitul Antonie, a fost ca preot unul dintre apropiaţii Sfântului Mitropolit Filaret al New York-ului, Noul Mărturisitor, (în vremea căruia întreg soborul ROCOR a anatematisit pan-erezia ecumenismului şi pe cei ce în deplină cunoştinţă de cauză rămân în comuniune cu ereticii ecumenişti), apoi, după trecerea la Domnul a Sfântului Mitropolit Filaret, când lucrurile au început să ia o altă întorsătură în ROCOR, impresionat fiind în căutările sale de viaţa duhovnicească a întâistătătorului sinodului ‘mateit’ din Grecia, Arhiepiscopul Andrei, a intrat sub omoforul acestuia, ajungând mai târziu, după trecerea la Domnul a soţiei sale, episcop de New York al uneia dintre jurisdicţiile ‘mateite’ urmaşe.

Preasfinţitul Antonie era caracterizat printr-o poziţie ecleziologică moderată (avea legături de prietenie cu persoane din celelalte grupuri jurisdicţionale tradiţionaliste, fiind de altfel una dintre persoanele cele mai respectate de celelalte jurisdicţii) şi printr-o dăruire jertfelnică rară: avea o dragoste aleasă faţă de oameni, dar şi faţă de animale, despre care spunea că şi aşa au o viaţă scurtă şi grea după căderea pricinuită de om, şi că este bine să avem grijă să le-o facem şi lor mai uşoară.

Această jertfelnicie a preasfinţitului Antonie am simţit-o şi noi, doar cu câteva zile înaintea trecerii sale din această viaţă, atunci când încă mai era conştient, dar vorbea şi se mişca din ce în ce mai greu, şi când, în ciuda faptului că a răspunde la telefon era pentru el în acele momente un efort uriaş, a răspuns şi ne-a spus că… ar dori să facă ceva pentru noi… O dorinţă pe care am simţit-o puternic în felul cum ne-a transmis-o, de parcă, deşi absolut neputincios trupeşte, chiar atunci ar fi voit să vină să ne vadă şi să ne dăruiască ceva din sufletul său ales… Ce poate fi mai limpede pentru a înţelege măsura duhovnicească a vieţii sale, dar şi lucru mai bineplăcut lui Dumnezeu, decât ca atunci când te afli în starea de degradare trupească de dinainte de moarte să îţi doreşti să (te) dăruieşti celorlalţi!

Rugăm cititorii noştri să pomenească în aceste clipe în rugăciunile lor pe robul lui Dumnezeu episcopul Antonie.

Fie ca Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos să-l odihnească şi să îl pomenească întru împărăţia Sa.

Veşnica lui pomenire !

Iată acum şi un cuvânt cu putere multă, aşa cum erau şi rămân toate cuvintele sale, o predică a pururea-pomenitului ierarh Antonie prilejuită de tragedia de la Newtown, Connecticut:

A se citi şi: Părintele Vasilie Sakkas despre harul la nou-calendarişti, dar şi despre manipulările oficialilor şi Istoria adevărată a Bisericii

Posted in Anunţ | Leave a Comment »

Danion Vasile anunţă reîntoarcerea în jurisdicţia oficială din România; însă aceasta nu schimbă cu nimic starea de fapt a BOR!

Posted by traditiaortodoxa pe iunie 8, 2015

incotroACTUALIZARE la articolul Binecunoscutul teolog şi scriitor Danion Vasile a părăsit biserica oficială

Într-o postare de pe blogul său, Danion Vasile anunţă reîntoarcerea în jurisdicţia oficială din România.

Acest fapt nu schimbă cu nimic situaţia sau starea de fapt a acestei jurisdicţii oficiale, deci nu o face cu nimic mai justificată, căci în BOR, erezia ecumenistă, calendarul papist şi (neo-)serghianismul sunt la ele acasă. Şi iarăşi, atitudinea contradictorie a lui Danion Vasile nu schimbă cu nimic învăţătura Sfinţilor Părinţi cu privire la îngrădirea de şi rezistenţa faţă de minciuno-ierarhii eretici (potrivit sintagmei Canonului 15 de la Sinodul I-II) [1]; cel mult ea poate sluji (fie şi indirect) la o mincinoasă justificare a acţiunilor nelegiuite ale acestora.

Cât despre explicaţia pe care o dă pe blog, aceasta nu clarifică temeiurile dogmatice, patristice sau canonice care l-au determinat, nu doar să fie rezervat a posteriori faţă de jurisdicţia Slătioarei – cum putem deduce, ci pur şi simplu să revină în BOR. În chip firesc, orice asemenea decizie (să-i zicem generic trecerea dintr-o parte în alta) nu se face pripit ori sub imboldul impulsului de moment, ci după o atentă cercetare; iar a fi rezervat faţă de jurisdicţia Slătioarei – foarte probabil din considerente obiective şi/sau subiective cu care s-a confruntat, nu poate justifica cu nimic comuniunea cu BOR, care nu devine mai lipsită de erezie sau mai pocăită din pricina posibilelor scăderi ale grupului jurisdicţional al Slătioarei, după cum nici învăţătura Patristică cu privire la îngrădirea de eretici nu se schimbă.

Dar n-ar fi de mirare ca, într-un viitor oarecare, să aflăm din nou că teologul Danion Vasile părăseşte BOR din pricina ereziei, şi aceasta pentru simplul fapt că ne-a obişnuit deja cu atitudinea sa imprevizibilă…

NOTĂ:

[1]. Putem aminti în acest context şi de anatema pronunţată de întreg soborul arhieresc al Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) împotriva ereziei ecumenismului îndreptată şi împotriva celor ce păstrează în deplină cunoştinţă de cauză comuniunea cu ereticii ecumenişti!

A se citi şi:

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos către arhimandritul Chiprian

Scrisoarea Părintelui Savva Esfigmenitul

Posted in Actualitate, Apostazia oficială | 2 Comments »

Colecţia revistei ‘Orthodox Word’ (1965-1982) în format pdf

Posted by traditiaortodoxa pe mai 30, 2015

Am primit pe adresa redacţiei noastre următorul e-mail, pe care îl publicăm cu bucurie:

https://app.box.com/s/cnkab1qo48r1h1rh5503wmv0aqiw6uqq

file 1.7 GB

Let me know if you have trouble downloading these are Samizdat, very hard to find online.
Platina has the copyright and does not want the magazines to be available.
It is not a matter of money – it is deceitful church politics.

„An evil faith and a false church is arising.”
(Bishop Theophan the Recluse †)

Avem aşadar cu toţii posibilitatea de a descărca [1] aceste materiale ‘de primă mână’: colecţia scanată a revistei Orthodox Word dintre anii 1965-1982, adică numerele revistei editate de Părintele Serafim Rose în răstimpul vieţii sale pământeşti.

Din studiul acestor materiale [2], adică direct de la sursă, putem înţelege poziţia ecleziologică a Părintelui Serafim Rose, poziţie pe care cenzura oficială bisericească s-a căznit să ne-o ascundă, încercând cu neruşinare să confişte imaginea lui (deşi Părintele Serafim făcea parte din ROCOR, o Biserică pe care oficialii o considerau schismatică!). Însă, în ciuda puterii financiare şi a mijloacelor colosale pe care le posedă establishmentul bisiericilor oficiale, adevărul iese la lumină şi nu poate fi niciodată înfrânt.

Putem remarca de pildă faptul că la puţină vreme înaintea trecerii sale la Domnul, Părintele Serafim Rose publica în paginile revistei pe care o edita dimpreună cu părintele Gherman Podmoşenski, o seamă de materiale dedicate Ortodoxiei Româneşti, ce cuprindeau o prezentare a ortodocşilor vechi-calendarişti de la Slătioara şi două traduceri în limba Engleză din scrierile părintelui Gheorghe Calciu [3], prefaţate de părintele Serafim; este vorba despre № 102, ianuarie-februarie 1982 (părintele Serafim Rose a trecut la Domnul în luna septembrie a anului 1982).

Citește restul acestei intrări »

Posted in Anunţ, Arhiva, Necenzurate, Părintele Serafim Rose, Recuperări | Leave a Comment »

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos către arhimandritul Chiprian

Posted by traditiaortodoxa pe mai 22, 2015

(şi o rugăminte publicată de Danion Vasile pe blogul său)

Rugămintea pe care am citit-o deunăzi pe blogul binecunoscutului teolog şi scriitor Danion Vasile, ne-a dus cu gândul la textul unei scurte, dar pline de sens epistolii, pe care am citit-o cu ceva vreme în urmă, şi pe care o găsim a fi foarte potrivită ceasului de faţă; astfel încât o traducem şi publicăm, cu regretul că n-am făcut-o deja până acum.

Îndemnăm la rându-ne, pe toţi cititorii saitului nostru, să ajute la cumpărarea cărţilor de poveşti ale lui Danion Vasile – şi credeţi-ne că nu o facem doar dintr-un soi de ‘solidaritate de breaslă’, ci fiindcă este vorba de un lucru de calitate, deci chiar socotim că aceste cărţi de poveşti scrise de Danion Vasile merită a fi citite şi promovate!

~ † ~

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos
către arhimandritul Chiprian

Paros, 14 Februarie 1969 [potrivit Calendarului Patristic]

Preacuviosului arhimandrit Chiprian,
fiului meu duhovnicesc întru Domnul,
salutări şi bune urări,

Am primit copia răspunsului sfinţiei tale către mitropolitul Atticăi şi Megarei. Răspunsul este bun şi potrivit; de acum fii curajos şi gata pentru încercările şi scârbele ce vor veni. În lume, spune Mântuitorul, necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, căci mâhnirea voastră se va preface în bucurie. Să suferim toate şi să primim cu bucurie confiscarea bunurilor noastre, jignirile, ocările, batjocurile, prigoanele și orice prin care L-am putea dobândi doar pe Hristos… Sus să avem inimile! Să ne înălţăm sufletele şi inimile la Cel ce locuieşte în Cer, rugându-ne pentru ajutor şi izbăvirea lumii de nenorocirile ce vin asupra ei.

Dacă voi fi în viaţă, voi veni în a doua săptămână a Postului şi vom pune şi celelalte treburi în rânduială.

Cu dragoste părintească şi din toată inima,
† Arhimandritul Filotheu

Epistolie a arhimandritului Filotheu Zervakos, părintele duhovnicesc al arhimandritului Chiprian [Kutsumbas], cu binecuvântarea căruia acesta din urmă, dimpreună cu întreaga sa obşte, a părăsit biserica oficială nou-calendaristă a Greciei, alăturându-se în 1969 Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (‘vechi-calendariste’) sau Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei. Această scrisoare a fost prilejuită de răspunsul pe care arhimandritul Chiprian l-a trimis episcopului nou-calendarist al locului, în care argumenta şi totodată anunţa părăsirea bisericii oficiale.

Video: Episcopul Ambrozie al Methoniei despre Părintele Filotheu Zervakos

NOTĂ:

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Apariţii Editoriale, Apostazia oficială, Chipuri Duhovniceşti ale Rezistenţei, Ecleziologie, Epistoliile Rezistenţei, Grecia, Părintele Filotheu Zervakos | Leave a Comment »

Stareţa Myrtidiotissa [cunoscută ca Sofia], asceta nevoitoare din Clisura (film documentar), şi despre încercarea oficialilor de confiscare a sfinţilor

Posted by traditiaortodoxa pe mai 1, 2015

Redacţia noastră are bucuria de a vă prezenta un documentar a cărei traducere în limba Română a subtitrat-o, despre viaţa unei sfinte preacuvioase contemporane: Stareţa Myrtidiotissa, ascetica nevoitoare din Clisura. Documentarul a fost realizat în anul 2008 de obştea Mănăstirii Sfinţilor Chiprian şi Iustina din Fili, Attica, Grecia.

Precizări tehnice:

În cazul în care subtitrarea în limba Română nu porneşte automat, apăsaţi căsuţa dreptunghiulară ‘Subtitles/CC’ din dreapta jos a fişierului video.

Descărcaţi de pe saitul nostru, de aici fişierul cu subtitrarea în limba Română, fiindcă dacă doriţi să descărcaţi filmul de pe youtube, nu se va descărca şi subtitrarea. După ce descărcaţi fişierul, redenumiţi-l înlocuind extensia .doc cu .srt

Acest documentar despre Maica Mytidiotissa – cunoscută ca Sofia din pricina aparatului de propagandă al mass-mediei oficiale bisericeşti – este aproape neştiut, deşi ar merita cu prisosinţă să fie cunoscut, fiindcă dincolo o posibilă încercare – implicită – a episcopului Chiprian de a-şi justifica propria grupare, filmul vine cu o mărturie personală valoroasă despre viaţa de sfinţenie a stareţei. De altfel, este un fapt obiectiv că episcopul Chiprian a cunoscut-o îndeaproape şi că el este cel ce a tuns-o în Schima monahicească; un fapt la fel de obiectiv ca şi acela că Maica Myrtidiotissa era o tradiţionalistă (‘vechi-calendaristă’), trecută la Domnul în 1974, în deplină comuniune cu Sinodul Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei al cărui Întîistătător era Arhiepiscopul Auxentie, adică cu Sinodul din care făcea parte la acea vreme şi episcopul Chiprian, iar nu cu grupul condus de el desprins mai târziu [1], aşa cum greşit s-ar putea deduce.

Obştea (‘vechi-calendaristă’) a Mănăstirii Sfinţilor Chiprian şi Iustina de la Fili a conceput acest documentar într-un limbaj accesibil, de popularizare; este de altfel un film ‘soft’, ce are în vedere doar latura duhovnicească, nefăcându-se nici măcar o singură referire acuzatoare la adresa noului calendar – deşi potrivit multor mărturii, însăşi Sfânta Stareţă vorbea lumii că trebuie să ţină vechiul calendar. Dar iată că chiar şi aşa, pentru cenzura oficială bisericească este îndeajuns!

Trebuieşte adăugat faptul că nou-calendariştii/oficialii, neputându-se opune sfinţeniei Maicii Myrtidiotissa – sfânta bucurându-se de popularitate atât în rândul credincioşilor Orthodocşi tradiţionalişti (adică ‘vechi-calendarişti’), cât şi al celor nou-calendarişti aparţinători sinodal de biserica oficială, ascund adevărul că sfânta fusese „o stilistă” – cum ar spune ei, încercând fără de ruşine să-i confişte imaginea; pentru aceasta o numesc nu cu numele ei de monahie, Myrtidiotissa, ci cu cel de mireană, Sofia [Hortokopides]. Astfel, Patriarhia ecumenistă de la Constantiopol a avut tupeul de a o canoniza în 2011, sub numele de Sofia, ziua de prăznuire fiind data trecerii ei la Domnul, 6 mai după calendarul nou, 23 aprilie potrivit Calendarului Orthodox Patristic, adică ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe i-a fost Maicii Myrtidiotissa un ocrotitor îndeaproape, arătându-i-se în mai multe rânduri, iar ziua trecerii ei la Domnul a fost tocmai ziua Sfântului Gheorghe! Dar desigur că impostura neruşinată a oficialilor nu le îngăduie asemenea precizări…

Dar cazul Maicii Myrtidiotissa nu este singular în ceea ce-i priveşte pe oficiali,

Citește restul acestei intrări »

Posted in Apostazia oficială, Chipuri Duhovniceşti ale Rezistenţei, Grecia, Video | 4 Comments »

ROCOR, ROA, Hitler, o istorie despre care doar propaganda neo-sovietică mai vorbeşte

Posted by traditiaortodoxa pe aprilie 29, 2015

sau despre falsele alternative

5cfab0468eb6

Voluntar al Armatei de Eliberare a Rusiei (ROA)

Propaganda ideologică postbelică internaţională nu are interesul să vorbească despre o realitate a celui de Al II-lea Război Mondial: divizia de voluntari a Ruşilor din armata Germană; o face însă uneori doar propaganda neo-sovietică, evident în termeni incriminatorii şi dând evenimentelor o interpretare falsă, de manipulare. Despre aceasta mai ştiu desigur şi cercetătorii sau istoricii care au studiat domeniul, ca şi pasionaţii de istorie militară, cu toţii fiind însă numai o categorie restrânsă de persoane, având la rându-le diferite orientări.

Acestă divizie de voluntari, ce avea însemne proprii, purta numele de Armata de Eliberare a Rusiei (Russkaya Osvoboditelnaya Armiya) (ROA) şi era alcătuită mai cu seamă din Ruşi albi aflaţi în exil sau mai precis din urmaşii acestora, care credeau sincer că prin lupta lor alături de armata Germană a lui Hitler vor reuşi să înfrângă definitiv comunismul din patria lor. Şi fiindcă se aflau în exil, mulţi erau credincioşi ai Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) şi aveau binecuvântarea ierarhilor şi preoţilor acesteia. Hitler însuşi s-a arătat foarte binevoitor cu Ruşii din exil şi cu Biserica din Afara Graniţelor (ROCOR), construindu-le o catedrală în centrul Berlinului, iar odată cu cucerirea provizorie de către armata Germană a unor regiuni din Rusia, aceasta a redeschis bisericile orthodoxe demolate sau transformate de comunişti în grajduri sau cinematografe de propagandă. Cu prilejul construirii catedralei din Berlin, în 1938, mitropolitul ROCOR Anastasie Gribanovski i-a mulţumit lui Hitler printr-o scrisoare oficială, în care îi scria printre altele că Biserica liberă a Rusiei se roagă pentru armata lui biruitoare. Bineînţeles că acest fapt nu a scăpat propagandei comuniste, care a folosit din plin de-a lungul anilor textul acestei scrisori pentru a discredita ROCOR-ul ca fiind hitlerist. Toate acestea nu înseamnă însă că ar trebui să concluzionăm că Hitler ar fi devenit Orthodox, ci doar că a folosit strategic nişte oportunităţi!

Trebuieşte spus că cucerirea (provizorie) a unor regiuni din Rusia de către armata Germană a fost primită cu entuziasm de populaţia din Rusia, căci aducea după sine redeschiderea bisericilor şi eliberarea de bolşevici, iar ostaşii din divizia ROA erau întâmpinaţi cu bucurie şi cinstiţi de popor ca nişte adevăraţi fii ai Patriei, izbăvitorii ei de comunism. În acelaşi timp, dacă armata bolşevicilor captura vreun voluntar al Armatei de Eliberare (ROA), îl tortura şi ucidea; numai pentru Germani şi pentru cei de alte naţionalităţi care luptau alături de aceştia mai putea exista o oarecare îngăduinţă, în sensul că aceştia mai puteau fi luaţi şi prizonieri.

Trebuieşte spus iarăşi că atunci când acele teritorii Ruseşti au fost reocupate de bolşevici, mulţi dintre preoţii bisericilor ce fuseseră redeschise s-au retras odată cu armata Germană, în exil, căci altfel ar fi fost torturaţi şi ucişi.

Citește restul acestei intrări »

Posted in Istorie, Rusia şi Diaspora Rusă, Video | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: