Susținem lupta împotriva dictaturii, însă ne delimităm de orice posibilă utilizare a acesteia pentru promovarea agendei ecumeniste, care înseamnă erezie și duce la antihrist.
Vineri 19 octombrie 2019/7527 (potrivit Calendarului Patristic Orthodox) a trecut la Domnul cel ce a condus Frăția Sfântului Maxim Mărturisitorul din Atena, mireanul Ioann Lazakis, mărturisitorul.
Înainte de toate credem că acest adevărat mărturisitor al lui Hristos poate fi caracterizat prin ceva ce lipsește foarte mult astăzi: bunul simț. Dar nu este vorba de un bun simț înșelător, cel umanist, ci de un bun simț care este neîndoielnic roada smereniei și a jertfelniciei pe care le-a lucrat acest slujitor al lui Dumnezeu, unite deopotrivă cu vitejia pentru apărarea Credinței și pentru mântuirea oamenilor – o vitejie fără bravadă, căci bravada vine din mândrie – și cu statornicia în luptă în fața tuturor potrivniciilor ridicate împotriva sa de către sistemul antihristic a cărui unealtă este statul iudeo-masonic – în Grecia, ca pretutindeni altundeva în aceste vremuri din urmă.
Liturgic, așa cum este și firesc, Orthodox, a urmat Calendarul Patristic (așa-numit ‘vechi’) și nu a avut comuniune cu structurile sinodale neo-serghianiste – și bineînțeles nici cu cele ecumeniste.
Este o realitate tristă faptul că, în general, cei mai educați din punct de vedere theologic aleg să rămână de partea structurii/structurilor eretice, cel mai probabil pentru a-și păstra bruma de avantaje lumești pe care o au de pe urma acestei structuri eretice – întru care vor fi judecați spre pierzarea lor, în ciuda părutelor virtuți pe care le cultivă personal și le propovăduiesc și cu care își adorm conștiința, sau a faptului că unele dintre aceste organizații ce sunt în esență eretice păstrează pe dinafară formele Orthodoxiei (iconografie și cântare psaltică impecabile), oferind astfel confort psihologic. Desigur că Dumnezeu îi poate ajuta să iasă din înșelarea în care se află, ei și cei care îi urmează, dar numai dacă vor fi sinceri până la capăt.
O realitate la fel de tristă este însă și faptul că dintre cei puțini care înțeleg că îngrădirea de organizațiile eretice de tip eclezial (ieșirea pe deplin din comuniunea liturgică cu aceste structuri eretice) nu este altceva decât învățătura patristică, Orthodoxă, adică mântuitoare, nu toți ajung să înțeleagă pe deplin Orthodoxia pentru care luptă, și astfel, dintr-o râvnă fără-de-cunoștință și din scăderi omenești, nu se feresc de anumite deviații.
Așa cum scria pururea-pomenitul Părintele nostru Patric Ranson, cauzele acestei decadențe sunt lipsa de cunoaștere a theologiei Sfinților Părinți și a istoriei Bisericii, ca și lipsa tradiției vii și proliferarea în lumea academică a unei pseudo-teologii de tip scolastic și filosofic, de sorginte apuseană, care a înlocuit singura și adevărata theologie Orthodoxă, cea a Părinților.
În simplitatea și profunzimea lui și luminat fiind de Dumnezeu, credem că mireanul Ioann Lazakis a înțeles toate aceste lucruri și că fără îndoială acest adevărat luptător și mărturisitor a bineplăcut lui Dumnezeu, Carele îl va odihni cu drepții în viața de veci.
Fie ca el, care ne-a arătat calea cea dreaptă și fără înconjur în această vremelnică viață care o pregătește pe cea veșnică, prin trăirea sa duhovnicească – cel mai adesea în lipsuri materiale datorită refuzului AMKA, a actelor cu cip, etc. – și lucrarea de mărturisire a lui Hristos în fața tuturor potrivniciilor ”de stat”, să ne fie tuturor pildă, pentru a putea și noi câștiga viața cea veșnică. Amin.
Pentru prima dată în istoria Patriarhiei Române un preot duhovnic împreună cu o mare parte din obştea mănăstirii sale trece într-un sinod tradiţionalist, adică în Biserica cea adevărată.
Este vorba despre părintele Nichita Paşcan, duhovnicul mănăstirii Brâncoveni, jud. Olt, aflat acum în Grecia împreună cu o mare parte din maicile obştii mănăstirii. Aceştia au întocmit o Mărturisire de credinţă pe care la rândul nostru vă invităm să o daţi citirii şi să o răspândiţi.
Este însă, după cum putem citi în scrisoare şi anexele ei, în primul rând roada teologiei în duh patristic a pururea-pomeniţilor Părinţi Ambrozie Fontrier şi Patric Ranson, ca şi a Vlădicăi Averchie, cărora Duhul Sfânt le-a dăruit o învăţătură, mărturisire de credinţă şi trăire deplin ortodoxe, în ciuda cenzurii impuse în mediile „ortodoxiei” oficiale.
Luni 25 februarie / 11 martie 2019/7527, în prima zi a Marelui Post, a trecut la cele veşnice în urma unei tumori cerebrale, părintele Nichita Paşcan.
Redacţia noastră a fost dintru început alături de părintele Nichita în ceea ce a reprezentat prima conştientiare a ereziei în şi din structura numită Patriarhia Romană, conştientizare exprimată firesc, în chip Orthodox, patristic şi canonic, prin îngrădirea de erezie şi structura eretică.
Deşi mai apoi nu am împărtăşit aceleaşi vederi ecleziologice – deci cu atât mai puţin aceiaşi structură sinodală – fiindcă nu de puţine ori adevărul istoric al Bisericii contrazice politica de grup vremelnică şi subiectivă – nădăjduim ca bunul Dumnezeu, care are judecăţile Sale, să-l odihnească cu drepţii. Fiindcă dincolo de neputinţe, de care nimeni dintre pământeni nu este scutit, este importantă intenţia sinceră şi inima omului.
Mesajul Părintelui Nichita Pașcan, Athena, 17/30 Octombrie 2010,
Devenit între timp o înregistrare-document, odată cu trecerea la cele veșnice a părintelui Nichita Pașcan.
În acest mesaj video părintele Nichita atenționa asupra unor diversiuni din mediul on-line și adeverea faptul că numai saitul traditiaortodoxa.wordpress.com este de încredere, folosind informația direct de la sursă.
În noaptea Duminicii Orthodoxiei, 7/20 martie 2016/7524, a trecut la Domnul după o scurtă suferinţă Preasfinţitul episcop Antonie Gavalas.
Plecarea sa din această lume înşelătoare, lasă fără îndoială mai săraci pe cei ce din mila lui Dumnezeu s-au bucurat de binecuvântarea de a-l fi cunoscut, preasfinţitul Antonie făcând parte din generaţia de aur a Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), unul dintre ‘bătrânii cei de demult’, rămaşi atât de puţini printre noi în vremurile apostate de astăzi.
Preasfinţitul Antonie, a fost ca preot unul dintre apropiaţii Sfântului Mitropolit Filaret al New York-ului, Noul Mărturisitor, (în vremea căruia întreg soborul ROCOR a anatematisit pan-erezia ecumenismului şi pe cei ce în deplină cunoştinţă de cauză rămân în comuniune cu ereticii ecumenişti), apoi, după trecerea la Domnul a Sfântului Mitropolit Filaret, când lucrurile au început să ia o altă întorsătură în ROCOR, impresionat fiind în căutările sale de viaţa duhovnicească a întâistătătorului sinodului ‘mateit’ din Grecia, Arhiepiscopul Andrei, a intrat sub omoforul acestuia, ajungând mai târziu, după trecerea la Domnul a soţiei sale, episcop de New York al uneia dintre jurisdicţiile ‘mateite’ urmaşe.
Preasfinţitul Antonie era caracterizat printr-o poziţie ecleziologică moderată (avea legături de prietenie cu persoane din celelalte grupuri jurisdicţionale tradiţionaliste, fiind de altfel una dintre persoanele cele mai respectate de celelalte jurisdicţii) şi printr-o dăruire jertfelnică rară: avea o dragoste aleasă faţă de oameni, dar şi faţă de animale, despre care spunea că şi aşa au o viaţă scurtă şi grea după căderea pricinuită de om, şi că este bine să avem grijă să le-o facem şi lor mai uşoară.
Această jertfelnicie a preasfinţitului Antonie am simţit-o şi noi, doar cu câteva zile înaintea trecerii sale din această viaţă, atunci când încă mai era conştient, dar vorbea şi se mişca din ce în ce mai greu, şi când, în ciuda faptului că a răspunde la telefon era pentru el în acele momente un efort uriaş, a răspuns şi ne-a spus că… ar dori să facă ceva pentru noi… O dorinţă pe care am simţit-o puternic în felul cum ne-a transmis-o, de parcă, deşi absolut neputincios trupeşte, chiar atunci ar fi voit să vină să ne vadă şi să ne dăruiască ceva din sufletul său ales… Ce poate fi mai limpede pentru a înţelege măsura duhovnicească a vieţii sale, dar şi lucru mai bineplăcut lui Dumnezeu, decât ca atunci când te afli în starea de degradare trupească de dinainte de moarte să îţi doreşti să (te) dăruieşti celorlalţi!
Rugăm cititorii noştri să pomenească în aceste clipe în rugăciunile lor pe robul lui Dumnezeu episcopul Antonie.
Fie ca Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos să-l odihnească şi să îl pomenească întru împărăţia Sa.
Veşnica lui pomenire !
Iată acum şi un cuvânt cu putere multă, aşa cum erau şi rămân toate cuvintele sale, o predică a pururea-pomenitului ierarh Antonie prilejuită de tragedia de la Newtown, Connecticut:
Let me know if you have trouble downloading these are Samizdat, very hard to find online.
Platina has the copyright and does not want the magazines to be available.
It is not a matter of money – it is deceitful church politics.
„An evil faith and a false church is arising.”
(Bishop Theophan the Recluse †)
Avem aşadar cu toţii posibilitatea de a descărca [1] aceste materiale ‘de primă mână’: colecţia scanată a revistei Orthodox Word dintre anii 1965-1982, adică numerele revistei editate de Părintele Serafim Rose în răstimpul vieţii sale pământeşti.
Din studiul acestor materiale [2], adică direct de la sursă, putem înţelege poziţia ecleziologică a Părintelui Serafim Rose, poziţie pe care cenzura oficială bisericească s-a căznit să ne-o ascundă, încercând cu neruşinare să confişte imaginea lui (deşi Părintele Serafim făcea parte din ROCOR, o Biserică pe care oficialii o considerau schismatică!). Însă, în ciuda puterii financiare şi a mijloacelor colosale pe care le posedă establishmentul bisiericilor oficiale, adevărul iese la lumină şi nu poate fi niciodată înfrânt.
Putem remarca de pildă faptul că la puţină vreme înaintea trecerii sale la Domnul, Părintele Serafim Rose publica în paginile revistei pe care o edita dimpreună cu părintele Gherman Podmoşenski, o seamă de materiale dedicate Ortodoxiei Româneşti, ce cuprindeau o prezentare a ortodocşilor vechi-calendarişti de la Slătioara şi două traduceri în limba Engleză din scrierile părintelui Gheorghe Calciu [3], prefaţate de părintele Serafim; este vorba despre № 102, ianuarie-februarie 1982 (părintele Serafim Rose a trecut la Domnul în luna septembrie a anului 1982).
În urma unui e-mail primit pe adresa redacţiei noastre din partea părintelui Nichita Paşcan şi a celor dimpreună cu dânsul, am găsit firesc să răspundem rugăminţii de a trimite o legătură către un fişier video ce conţine un mesaj al sfinţiei sale.
Redacţia noastră preţuieşte sinceritatea părintelui Nichita, se bucură şi mulţumeşte pentru încrederea pe care sfinţia sa ne-o arată (după cum se poate vedea din înregistrarea video).
Aşteptăm cu viu interes mesajele şi comunicatele din partea părintelui şi a celor dimpreună cu dânsul, pe care le vom publica cu drag în pagina noastră.
Oameni precum părintele Nichita adeveresc faptul că lupta pentru Adevărata Ortodoxie nu este zadarnică. Cu harul lui Dumnezeu, oricâte valuri potrivnice ar fi stârnite asupra mărturisitorilor ei, ele vor fi zdrobite de piatra cea nesocotită de vrăjmaşi, HRISTOS.
Acestei sfinte lupte îi aducem şi noi, după puteri, smerita noastră cinstire.
Fie ca pilda părintelui să fie urmată şi de alţii, cu aceiaşi sinceritate, în Duhul Adevărului, spre slava lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor lor şi ale aproapelui lor!
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Fiindcă am primit multe apeluri telefonice, legate de problema cipurilor, de problema calendarului şi de multe alte probleme, dorim să aducem câteva lămuriri în acest sens:
Cu timpul intenţionăm să renunţăm la internet, dar pentru nevoia ceasului de faţă vom mai trimite unele completări ale mărturisirii pe saitul traditiaortodoxa.wordpress.com. Atenţionăm că numai ceea ce postăm pe acest sait este sigur de la noi, iar ceea ce apare pe alte saituri este posibil să fie trunchiat, sau şi mai grav, falsificat, aşa cum s-a şi întâmplat. Deja am aflat despre un text fals, la care s-au ataşat semnăturile noastre. Atragem atenţia că singurul text semnat de noi, până acum, este Mărturisirea de credinţă, care are 16 pagini, plus anexele: argumentaţie clară împotriva ereziei ecumenismului.
Am dori ca cei care citesc mărturisirea să nu lase deoparte anexele, care sunt mai importante decât însăşi mărturisirea, pentru că sunt scrieri şi exemple ale Sfinţilor Părinţi mărturisitori. Amin.
Sfătuindu-ne cu duhovnicii noştri am decis să retragem de pe sait postările referitoare la scrisorile domnului Aurel Botezatu, cu atât mai mult cu cât cea mai recentă scrisoare a d-lui Botezatu publicată pe blogul său nu vizează strict doar problemele de dogmă, ci şi chestiuni interne ale BOSVR-Slătioara de altă natură. Continuarea postărilor şi a comentariilor referitoare la acest subiect ar atrage din păcate alunecarea în scandal, profilul saitului nostru nefiind nici pe departe acesta.
Vom continua să postăm strict ceea ce este propriu saitului nostru, şi anume materiale orthodoxe tradiţionaliste pe subiecte care să ajute pe cititori să delimiteze erezia de dreapta credinţă. Adevărul va ieşi oricum la iveală şi Adevărul ne va judeca pe toţi, iar ura ce se pare că s-a iscat nu foloseşte nimănui. Orice creştin ortodox are dreptul de la Hristos să înveţe şi să păstreze dreapta credinţă. Să ne ajute Dumnezeu să folosim cu toţii acest drept spre mântuirea noastră.
Redacţia noastră are bucuria de a vă semnala apariţia în presa românească ortodoxă on-line, aproape în acelaşi timp, a două traduceri ale unui aceluiaşi material, important şi de mare actualitate: un fragment al conferinţei susţinute de părintele Maxim Maretta din Biserica Orthodoxă Tradiţionalistă (vechi-calendaristă) a Greciei, exarhatul american, având titlul Problema nou-calendarismului conservator.
Credem că aceasta s-a petrecut din pronia lui Dumnezeu, deoarece, din câte ştim, autorii nu se cunosc între ei.
Salutăm propovăduirea Adevărului de Credinţă despre Calendarul Bisericesc al Părinţilor şi Rezistenţa Orthodoxă Patristică de către binecunoscutul teolog şi autor Danion Vasile. Nădăjduim ca şi alţii să înţeleagă că vremea tăcerii şi a minciunii a trecut! Fie ca pilda lui să fie urmată, cu aceiaşi sinceritate, în Duhul Adevărului, iar nu pentru interese personale sau de grup, ci numai întru slava lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor lor şi ale aproapelui lor!
Deşi saitul nostru nu are postări zilnice, uneori nici săptămânale, pregătim totuşi, în limita timpului pe care îl avem, materiale pentru publicare. Credem că accentul trebuieşte pus pe calitate, iar nu pe cantitate. Aşadar, deşi postăm mai rar, conţinutul saitului este şi va fi substanţial nu atât prin cantitate, ci prin calitatea şi prin importanţa celor alese spre publicare.
Rămâneţi deci cu noi, cel mai simplu dând bookmark la saitul nostru în programul dumneavoastră de navigare pe internet.
Redacţia noastră are marea bucurie de a vă prezenta săptămânal cazania duminicii ce urmează. Aceasta este foarte de folos tuturor celor ce au nevoie de un cuvânt limpede şi adevărat de învăţătură şi viaţă ortodoxă.
Este vorba despre o variantă după Cazania lui Varlaam, cu totul alta decât cea care se găseşte în librăriile BOR (tipărită la editura oficială a BOR), care nu este altceva decât o făcătură a patriarhului serghianist Iustinian Marina. Acesta, următor ereticelor şi mincinoaselor învăţături serghianiste, cuprinse în opera lui de căpătâi „Apostolatul Social”, nu s-a sfiit nici să distrugă duhul acestei sfinte cărţi, Cazania.
De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, de acum înainte, cei ce n-au avut această Cazanie, pot printa şi da pentru a se citi în biserici la strană la liturghie cazania duminicii respective.
Fie ca publicarea, cu ajutorul lui Dumnezeu, a Cazaniei necontarfăcute pe saitul nostru, să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul duhovnicesc al cititorilor. Amin.
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan 8:32
Câţiva dintre cititorii noştri ne-au semnalat că anumiţi webmasteri români ce se pretind a fi ortodocşi, ale căror nume nu are sens să le dăm aici, le-au cenzurat orice încercare de a argumenta (teologic şi patristic) contra injuriilor şi a relei voinţe cu care este tratată învăţătura ortodoxiei tradiţionaliste şi implicit vechi calendariştii (numiţi în batjocură „stilişti”).
Acest lucru nu poate decât să ne bucure, fiindcă vedem că în faţa Adevărului nu se răspunde decât cu cenzura, şi fiicele ei minciuna şi calomnia, ceea ce este implicit o recunoaştere a biruinţei Adevărului, în faţa căruia detractorii se găsesc neputincioşi. Nu dorim să pomenim aici acea Fericire în care Mântuitorul vorbeşte despre cei prigoniţi pentru dreptate, pentru că ar suna triumfalist, iar judecata o lăsăm în seama lui Dumnezeu. Totuşi, ar fi bine să nu uite cenzorii că cu cuvintele sfinţilor nu te poţi juca.
În ceea ce ne priveşte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom încerca şi pe mai departe să demontăm orice contrafacere, pentru a-i informa pe cei sincer interesaţi şi care caută adevărul, indiferent de apartenenţa lor sinodală, Adevăr care îi şi ne va elibera.
La rugămintea lor deci, vă prezentăm mai jos numai câteva dintre intervenţiile care au fost cenzurate total, cu regretul că s-a ajuns la asemenea tensiuni. Dar, Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
În noaptea Duminicii Orthodoxiei, 7/20 martie 2016/7524, a trecut la Domnul după o scurtă suferinţă Preasfinţitul episcop Antonie Gavalas.
Iubiţi cititori,
TRADIŢIA ORTODOXĂ 