Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos către arhimandritul Chiprian

(şi o rugăminte publicată de Danion Vasile pe blogul său)

Rugămintea pe care am citit-o deunăzi pe blogul binecunoscutului teolog şi scriitor Danion Vasile, ne-a dus cu gândul la textul unei scurte, dar pline de sens epistolii, pe care am citit-o cu ceva vreme în urmă, şi pe care o găsim a fi foarte potrivită ceasului de faţă; astfel încât o traducem şi publicăm, cu regretul că n-am făcut-o deja până acum.

Îndemnăm la rându-ne, pe toţi cititorii saitului nostru, să ajute la cumpărarea cărţilor de poveşti ale lui Danion Vasile – şi credeţi-ne că nu o facem doar dintr-un soi de ‘solidaritate de breaslă’, ci fiindcă este vorba de un lucru de calitate, deci chiar socotim că aceste cărţi de poveşti scrise de Danion Vasile merită a fi citite şi promovate!

~ † ~

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos
către arhimandritul Chiprian

Paros, 14 Februarie 1969 [potrivit Calendarului Patristic]

Preacuviosului arhimandrit Chiprian,
fiului meu duhovnicesc întru Domnul,
salutări şi bune urări,

Am primit copia răspunsului sfinţiei tale către mitropolitul Atticăi şi Megarei. Răspunsul este bun şi potrivit; de acum fii curajos şi gata pentru încercările şi scârbele ce vor veni. În lume, spune Mântuitorul, necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, căci mâhnirea voastră se va preface în bucurie. Să suferim toate şi să primim cu bucurie confiscarea bunurilor noastre, jignirile, ocările, batjocurile, prigoanele și orice prin care L-am putea dobândi doar pe Hristos… Sus să avem inimile! Să ne înălţăm sufletele şi inimile la Cel ce locuieşte în Cer, rugându-ne pentru ajutor şi izbăvirea lumii de nenorocirile ce vin asupra ei.

Dacă voi fi în viaţă, voi veni în a doua săptămână a Postului şi vom pune şi celelalte treburi în rânduială.

Cu dragoste părintească şi din toată inima,
† Arhimandritul Filotheu

Epistolie a arhimandritului Filotheu Zervakos, părintele duhovnicesc al arhimandritului Chiprian [Kutsumbas], cu binecuvântarea căruia acesta din urmă, dimpreună cu întreaga sa obşte, a părăsit biserica oficială nou-calendaristă a Greciei, alăturându-se în 1969 Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (‘vechi-calendariste’) sau Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei. Această scrisoare a fost prilejuită de răspunsul pe care arhimandritul Chiprian l-a trimis episcopului nou-calendarist al locului, în care argumenta şi totodată anunţa părăsirea bisericii oficiale.

Video: Episcopul Ambrozie al Methoniei despre Părintele Filotheu Zervakos

NOTĂ:

Sfinţii Catacombelor Rusiei, samizdat 2015, împotriva cenzurii oficiale bisericeşti

Ceea ce a început în Rusia se va termina în America
Sfântul Ignatie de Harbin

Redacţia noastră are plăcuta surpriză de a constata apariţia unei traduceri în limba Română a unei lucrări de referinţă pentru cunoaşterea fenomenului Rezistenţei Orthodoxe în general şi al celui catacombnic în special, Sfinţii Catacombelor Rusiei de Ivan M. Andreev, editată în 1982 de Preacuvioşii Părinţi Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski.

Judecând după următorul text de pe copertă „Acest volum se distribuie gratuit. Comercializarea sa este interzisă” şi după existenţa unui ISBN, deducem că este vorba nu doar de o ediţie electronică oferită gratuit pe internet, ci şi de o editare de carte fizică, cel puţin un tiraj; iar simpla menţiune „Bucureşti, 2015” în dreptul numelui editurii, ne aminteşte mai degrabă de renumitele ediţii samizdat din perioada sovietică, lucrări anonime dactilografiate ce circulau clandestin, interzise de cenzura regimului, adevărate acte de eroism ale editorilor, care prin gestul lor îşi puneau în pericol nu doar libertatea ci şi viaţa.

Din păcate, cunoaşterea şi cinstirea Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori din Rusia a rămas astăzi la fel de dificilă ca în perioada comunistă, căci cenzura mediilor oficiale bisericeşti este la fel de feroce ca în trecut. De pildă, la un festival internaţional „al filmului creştin” din Rusia anului 2014, un documentar ce prezenta personalitatea Sfântului Mucenic Iosif al Petrogradului, întâistătătorul a ceea ce s-a numit Biserica de Catacombe din Rusia, a fost interzis. (Amănunte în traducere aproximativă aici. Articolul original în lb. Rusă aici). Cât despre România, ce să mai vorbim…

Scrierea lui Ivan M. Andreev, caracterizată prin erudiţie, sobrietate şi profunzime, este numai o parte a acestei lucrări compilate de Părinţii Serafim Rose şi Gherman Podmoşenski; lucrarea, impresionantă nu atât prin volum (nu mai puţin de 560 de pagini), ci mai cu seamă prin conţinutul său, nu cuprinde doar aghiografii ale muceniciei sfinţilor catacombnici – asemenea în duh cu cele ale sfinţilor din vechime (!), ci şi mărturii despre şi documente ale Bisericii de Catacombe din Rusia, foarte importante pentru toţi cei ce vor să studieze istoria acestei manifestări vii a Creştinismului Orthodox în plin secol XX, o istorie cu totul necunoscută în spaţiul nostru Românesc şi nu numai.

O carte importantă despre erezia ecumenismului

De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist

Revista Vozvraşenie editată de Biserica Rusă Liberă (ce nu se află în comuniune cu Patriarhia Moscovei) publică în cel de al doilea număr al său recenzia unei cărţi a pururea-pomeniţilor arhimandriţi Serafim (Alexiev) şi Serghie (Iazagiev), doi cuvioşi părinţi ai Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria. Cartea, ce poartă titlul De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist a fost tradusă din limba bulgară în limba rusă, apărând pentru prima dată la Petrograd în anul 1992, în 3000 de exemplare. Traducerea românească a cărţii a apărut într-o primă ediţie în anul 1997, la Mănăstirea Slătioara (Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România) şi într-o a doua ediţie în anul 2009, la Editura Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti, mănăstire aparţinând desigur tot Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România (amănunte aici).

Autorii definesc ecumenismul modern ca „noua lege” despre care vorbea patriarhul Timotei al Ierusalimului (trecut la Domnul în anul 1955), într-o predică a sa la praznicul Cincizecimii: „Doamne Iisuse Hristoase, în Biserica Ta sunt unii ce nu sunt apostoli ai Tăi şi nu se roagă Ţie; ei au uitat Ierusalimul şi s-au întors către Geneva, unde au scornit noile table ale legii. Dar tu Genevă, care te-ai ridicat până la cer, până la iad te vei pogorî.” (cf. Luca 10:15).

Sfântul Athanasie de Paros – Istorisire adevărată despre tulburările din Sfântul Munte Athos (I)

sau
Despre Mişcarea Colivaşilor
carte publicată de
Ieromonahul Theodorit Aghioritul,
Athena, 1988

– Note de lectură –

În vremuri asemeni celor de azi, – scrie Părintele Theodorit în predoslovia sa – cărţi precum aceasta lasă cititorul nepăsător. Contemporanul nostru reacţionează, chiar fără voia sa, în chip mecanic, împotriva a tot ce a fost transmis şi mai ales împotriva a tot ce vine din sfinţenia trecutului.

Însă, spre marea noastră bucurie, vor fi mereu suflete însetate de tot ce este adevărat, autentic, neîntinat, de tot ceea ce a fost predanisit până la noi, cu suferinţe şi jertfe. Numai acestor suflete dăruim cartea de faţă, pentru a le întări în lupta lor. Rugăciunile sfinţilor şi ale mucenicilor să îi ajute să ducă mai departe lupta de a lăsa moştenire adevărul întreg, neştirbit şi neîntinat.

În Ortodoxie şi mai ales în cultul său (liturgic) nimic nu este separat, de sine stătător. Micile lumânări pe care le aprindem, semnul Sfintei Cruci pe care-l facem, lungile privegheri la mănăstire cu metanierul în mână, Polieleul, toate s-au sfinţit în practica Bisericii noastre care aduce sufletului evlavios, mădular al ei, o bucurie tainică de nespus.

Unor astfel de teme, legate de Tradiţia Apostolească şi de viaţa liturgică a Ortodoxiei, îi este închinată lucrarea Sfântului Athanasie de Paros, acest mare colivaş al veacului al XVIII-lea.

Noi apariţii editoriale

Deşi într-o limbă străină, în cazul de faţă rusa, datorită importanţei lor, vă semnalăm în cele ce urmează apariţia a două noi cărţi:

+ A fost publicată o nouă carte despre Sfântul Mitropolit Filaret (Vosnesenski), cel de al treilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor

La Editura Scriptorium din St. Petersburg (Petrograd), a fost editată de curând în limba rusă cartea Un stâlp de foc. Mitropolitul Filaret (Vosnesenski) şi Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (1964-1985), alcătuită de monahia Cassia (Senina).