Propaganda plandemică a impostorilor ‘chiprianiți’

Această postare, în principiu de nedorit, este absolut necesară însă pentru a discerne în încrengătura diverselor entități ce se pretind a fi Orthodoxe, dar care sunt în realitate impostoare, și care mai devreme sau mai târziu se vădesc chiar ele însele a fi doar înșelătoare și periculoase (!), lupi în piei de oaie de care nu duce lipsă lumea, mai cu seamă în vremea de astăzi.

Este vorba despre o postare din luna August 2020 (imoph.org/pdfs/2020/08/29/E0200829aSynomosiologoi.pdf), pe care v-o prezentăm mai jos sub formă de captură, de pe saitul grupării cunoscute sub numele de ‘chiprianită’ – acum parte integrantă a sinodului ‘kiusit’, în urma unei uniri ce ridică multe întrebări.

Postarea la care facem referire este în sine o manifestare de o grosolănie asemeni celeia din epoca stalinistă, care asmute la delațiune (!); este pur și simplu o mizerie care șochează, mai cu seamă din pricina faptului că această grupare ne-a obișnuit cu promovarea unei maniere filocalice de raportare la realitate. Însă – deopotrivă cu părere de rău și dezgust suntem nevoiți să o constatăm – această raportare închipuit filocalică a ‘chiprianiților’ își dovedește neautenticitatea, fiind folosită doar de fațadă, mai degrabă ca armă de manipulare din rațiuni tactice politice, cel mai probabil cu scopul de a anestezia conștiința dogmatică a credincioșilor, fiindcă în noua (?) paradigmă ‘chiprianită’, delațiunea pare a fi ridicată la rang de virtute, asemeni noilor anti-virtuți ale corectitudinii politice ale ”noului normal”, adică virtuțile pe dos, răsturnate satanic. Iată:

Propaganda plandemică a impostorilor ‘chiprianiți’

Așadar, frica, delațiunea și linșajul par a fi noile virtuți ”filocalice” ale ‘chiprianiților’; aceasta este ”noua realitate” a duhovniciei ‘chiprianite’ pietist-combatante sau umanismul antihristic în toată găunoșenia lui.

Iată așadar cum ”filocalicii chiprianiți”, ce invocând în chip răstălmăcitor Credința nu se temeau de diferitele încercări de implementare ale sistemului satanic în lume pentru pecetluirea cu 666 (de pildă primirea documentului AMKA) și păreau a afișa un soi de condescendență pentru credincioșii Orthodocși ce trăgeau semnalul de alarmă, ajung acum, pare-se dintr-o dată, fără a ține seama în chip autentic de Credință, să se teamă de un virus a cărui mortalitate, potrivit chiar statisticilor oficiale, este mult sub 1%; iar aceasta nu este o teamă pe care și-o păstrează doar pentru ei înșiși, ci este o teamă pe care, după cum putem constata din respectiva postare, o impun în chip pătimaș și cu duh de asuprire asupra credincioșilor! Desigur că această aparentă inconsecvență, este pricinuită tot de corectitudinea politică, o monstruozitate diavolească înaintea căreia, se dovedește încă odată, ‘chiprianiții’ i s-au închinat mereu.

Nu vom încerca aici o replică la aberațiile în cauză, aberații care stârnesc o confuzie specifică operațiunilor psihologice de diversiune și intimidare urzite în speluncile structurilor secrete, fiindcă există nor de mărturii pentru cine caută cu adevărat interesat de subiect, iar aceste mărturii sunt realitatea probată documentat și obiectiv, mai cu seamă din punct de vedere științific, stând împotriva minciunii acestei pseudo-științe de propagandă, fundamentată doar pe propaganda ideologică de sorginte neo-marxistă a oculților ”noii resetări” și ai sclavilor acestora, cu care ni se dă război nouă Orthodocșilor, dar și întregii omeniri, și prin care gruparea ‘chiprianită’ își vădește reaua-credință. Căci a fi propagandist al vaccinării obligatorii, în condițiile în care campaniile lui Gates de pildă, au decimat mii de oameni în India și în tările africane, nu este doar o iresponsabilitate, ci este crimă cu premeditare și satanism!

Prin publicarea mizeriei care face obiectul acestui articol, se înfăptuiește probabil încă un pas în direcția instaurării celui pe care ”antiecumeniștii” ‘chiprianiți’ (în fapt tăgăduitorii anatemei împotriva ereziei ecumenismului pronunțată de Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Granițelor (ROCOR) în anul 1983 [1]), îl vor proclama dimpreună cu toți ereticii pământului ca ”salvator” către întreaga omenire, după cum ambiguu/antipatristic se exprimă într-un document al lor [2].

Credem că mizeria postată pe pagina oficială a ‘chiprianiților’, care face obiectul acestui articol, reprezintă încă o dovadă a faptului că gruparea schismatică și eretică a acestora a fost, așa cum spunea cineva, doar ‘calul troian’ infiltrat în Mișcarea Tradiționalistă a Orthodocșilor (cunoscută îndeobște ca ‘vechi-calendaristă’). Iar aceasta nu este o interpretare părtinitoare, potrivită vreunui interes pătimaș de grup, ci este perspectiva adevărată a Bisericii lui Hristos, Corabia care îi conduce pe drept-credincioși pe calea mântuirii, în vreme ce sclavii ocultei mondiale de astăzi, ce se dovedesc a fi parte integrantă a sistemului criminal, sunt asemeni ereticilor serghianiști de odinioară, doar niște impostori; ei sunt trădătorii și vrăjmașii lui Hristos care nu au nici o legătură cu Orthodoxia, cu Biserica lui Hristos, chiar dacă la arătare pomenesc numele lui Hristos și păstrează toate formele exterioare ale acesteia, socotindu-se la nivel declarativ Orthodocși dar singuri punându-se sub veșnicele anateme cuvenite lor.

Fie ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce este în Treime închinat și slăvit, să lumineze mințile și inimile celor doritori de Adevăr și să îi scoată din orice înșelare urzită de vrăjmașii Lui, pentru a se putea mântui. Amin.

NOTE:

[1]. Tăgăduirea anatemei Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR) împotriva ereziei ecumenismului din anul 1983 este însuși temeiul schismei ‘chiprianiților’, fapt pentru care nu s-au pocăit ulterior, ci dimpotrivă: anatema ROCOR din 1983 este minimalizată și în documentul care expune ecleziologia comună a ambelor grupări – practic rezoluția de unire a grupării despre care vorbim cu sinodul ‘kiusit’, în care această veșnică anatemă este minimalizată fiind numită doar unul dintre ”pașii importanți în direcția cea dreaptă, anume convocarea unui Sinod General al Adevăraților Ortodocși” (!) (Punctul 3 din Capitolul VII al documentului). link

[2]. Ne referim aici la punctul 6 din capitolul VII al aceleiași declarații de unire a ‘chiprianiților’ cu sinodul ‘kiusit’, mai precis documentul ecleziologiei comune care a stat la baza unirii celor două grupări, capitol din care credem că se vădește mai mult decât orice impostura ‘chiprianito-kiusită’: ”Astfel, într-un Mare Sinod General, va fi declarată către toată creația, pe de o parte nădejdea noastră unică, ca singura cale de ieșire din toate impasurile, pentru mântuirea veșnică a fiilor lui Dumnezeu […]”

Ce poate fi oare acea ”nădejde unică” a sinodalilor uniți ”proclamată către toată creația”, ”ca singura cale de ieșire din toate impasurile”? O asemenea formulare având cu un asemenea limbaj ambiguu care nu pomenește clar Numele Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele este Singurul prin care oamenii, urmându-I în dreapta credință, se pot mântui, nu este doar neorthodoxă, antipatristică – fiindcă niciodată Sfinții Părinți ai Bisericii nu s-au exprimat sau au învățat ceva ambiguu, ci au clarificat întotdeauna ceea ce ar fi putut fi greșit înțeles – ci amintește de limbajul neclar, codat, de recunoaștere între conspiratorii oculți și trimite doar la ”salvatorul” așteptat la sfârșitul veacurilor de către sataniști: antihristul.

A se citi pentru mai multe detalii pe subiect și:

Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări

despre care considerăm că se completează cu aceste noi date din articolul de față.

Și:

Anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunţată în Duminica Biruinţei Ortodoxiei

~ † ~ EN TOUTO NIKA

~ † ~

EN TOUTO NIKA

– Numai prin acesta vom învinge: prin semnul Sfintei Cruci – sta scris pe primul steag al Imperiului Roman de Răsărit (așa-numit Bizantin), steag folosit mai ales în epoca Paleologilor, cunoscut și sub numele de 4B [ B = vasileos, XP = Hristos, care se tâlcuiește astfel: Împăratul împăraților, Iisus Hristos, împărățește peste toți împărații [drept-credincioși] (aflați în cele patru zări (punte cardinale)]. În mijloc, pe Cruce (semnul biruinței), având deasupra monograma lui Hristos (în greacă XP), este cunoscuta stemă a Imperiului, vulturul bichefal, ce reprezintă simfonia dintre statul imperial și Biserica lui Hristos.

Cei 4B au fost preluați și pe stema Regatului Serbiei, care, ca și Imperiul Țarist al Rusiei, s-a dorit continuator al Imperiului Roman de Răsărit (zis Bizantin).

Și Țările Române s-au revendicat de la singurul Imperiu al cărui temei și liant era Credința Orthodoxă, Imperiu numit în istoriografia occidentală Bizanț, adesea cu tentă peiorativă, deși în vremea în care acest Imperiu strălucea prin cultură și dezvoltare, în Apus era debandadă și barbarie.

Și dacă am scris despre steag, ar mai trebui spus că Imnul Imperiului Roman de Răsărit (zis Bizantin) era Τῇ ὑπερμάχῳ στρατηγῷ (Ti Ipermaho Stratigo) – ‘Apărătoarei Doamnei’ (Apărătoare Doamnă), așadar nu glorifica într-o închinare idolatră vreo entitate plăsmuită: imperiu/țară/stat (pe criteriu etnic ori nu)/împărat/partid/președinte, ci cerea ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu asupra Cetății, fiind un act de dreaptă închinare înaintea lui Dumnezeu, Ορθόδοξα (Orthodoxă).

Desigur că astăzi nu mai avem Împărați Orthodocși, nici sistemul simfoniei, însă ca Orthodocși, indiferent de etnia fiecăruia, acesta este dreptarul nostru din punct de vedere politic, social, juridic și identitar; el este deci reperul la care trebuie să ne raportăm, asemeni înaintașilor noștri. Iar acesta este deci stindardul nostru și mărturisirea noastră.

~ † ~

Despre Troparul Sfintei Cruci, alcătuit în secolul al VIII-lea și de ce acest tropar trebuie păstrat în forma sa originală:

“Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor Împăraţi asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”

La: https://lumea-ortodoxa.ro/index.html@p=2377.html

A se citi și:

‘Taina Puterii Creștine’ – nu doar o istorie a Bisericii de Vladimir Moss

JOS DICTATURA ANTIHRISTĂ! BOICOT VOT!

JOS DICTATURA ANTIHRISTĂ !

~ † ~

EN TOUTO NIKA

Susținem lupta împotriva dictaturii, însă ne delimităm de orice posibilă utilizare a acesteia pentru promovarea agendei ecumeniste, care înseamnă erezie și duce la antihrist.

Redacția traditiaortodoxa.wordpress.com

Această postare este alcătuită din câteva preluări de pe internet care nu ne aparțin, însă la care redacția traditiaortodoxa.wordpress.com subscrie.

BOICOT VOT !

TOATE PARTIDELE ACEIAȘI INFECȚIE ! NU VALIDA MAFIA POLITICO-SECURISTĂ ! NU SUNT IDIOT CA SĂ MERG LA VOT !

BLOG NU VOTAȚI!

~ † ~

12 / 25 DECEMBRIE:

DUMNEZEU PEDEPSEȘTE EPISCOPUL NOU-CALENDARIST AL LARISSEI

PENTRU NEASCULTAREA FAȚĂ DE SFÂNTUL SPIRIDON

https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/12/12/dumnezeu-pedepseste-episcopul-nou-calendarist-al-larissei-pentru-neascultarea-fata-de-sfantul-spiridon/

~ † ~

O ALTĂ MINUNE A SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON CARE ADEVEREȘTE CALENDARUL PĂRINȚILOR

https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2018/02/24/o-alta-minune-a-sfantului-ierarh-spiridon-care-adevereste-calendarul-parintilor/

Mărturisitorul Ioann Lazakis a trecut la Domnul

Vineri 19 octombrie 2019/7527 (potrivit Calendarului Patristic Orthodox) a trecut la Domnul cel ce a condus Frăția Sfântului Maxim Mărturisitorul din Atena, mireanul Ioann Lazakis, mărturisitorul.

Înainte de toate credem că acest adevărat mărturisitor al lui Hristos poate fi caracterizat prin ceva ce lipsește foarte mult astăzi: bunul simț. Dar nu este vorba de un bun simț înșelător, cel umanist, ci de un bun simț care este neîndoielnic roada smereniei și a jertfelniciei pe care le-a lucrat acest slujitor al lui Dumnezeu, unite deopotrivă cu vitejia pentru apărarea Credinței și pentru mântuirea oamenilor – o vitejie fără bravadă, căci bravada vine din mândrie – și cu statornicia în luptă în fața tuturor potrivniciilor ridicate împotriva sa de către sistemul antihristic a cărui unealtă este statul iudeo-masonic – în Grecia, ca pretutindeni altundeva în aceste vremuri din urmă.

Liturgic, așa cum este și firesc, Orthodox, a urmat Calendarul Patristic (așa-numit ‘vechi’) și nu a avut comuniune cu structurile sinodale neo-serghianiste – și bineînțeles nici cu cele ecumeniste.

Este o realitate tristă faptul că, în general, cei mai educați din punct de vedere theologic aleg să rămână de partea structurii/structurilor eretice, cel mai probabil pentru a-și păstra bruma de avantaje lumești pe care o au de pe urma acestei structuri eretice – întru care vor fi judecați spre pierzarea lor, în ciuda părutelor virtuți pe care le cultivă personal și le propovăduiesc și cu care își adorm conștiința, sau a faptului că unele dintre aceste organizații ce sunt în esență eretice păstrează pe dinafară formele Orthodoxiei (iconografie și cântare psaltică impecabile), oferind astfel confort psihologic. Desigur că Dumnezeu îi poate ajuta să iasă din înșelarea în care se află, ei și cei care îi urmează, dar numai dacă vor fi sinceri până la capăt.

O realitate la fel de tristă este însă și faptul că dintre cei puțini care înțeleg că îngrădirea de organizațiile eretice de tip eclezial (ieșirea pe deplin din comuniunea liturgică cu aceste structuri eretice) nu este altceva decât învățătura patristică, Orthodoxă, adică mântuitoare, nu toți ajung să înțeleagă pe deplin Orthodoxia pentru care luptă, și astfel, dintr-o râvnă fără-de-cunoștință și din scăderi omenești, nu se feresc de anumite deviații.

Așa cum scria pururea-pomenitul Părintele nostru Patric Ranson, cauzele acestei decadențe sunt lipsa de cunoaștere a theologiei Sfinților Părinți și a istoriei Bisericii, ca și lipsa tradiției vii și proliferarea în lumea academică a unei pseudo-teologii de tip scolastic și filosofic, de sorginte apuseană, care a înlocuit singura și adevărata theologie Orthodoxă, cea a Părinților.

În simplitatea și profunzimea lui și luminat fiind de Dumnezeu, credem că mireanul Ioann Lazakis a înțeles toate aceste lucruri și că fără îndoială acest adevărat luptător și mărturisitor a bineplăcut lui Dumnezeu, Carele îl va odihni cu drepții în viața de veci.

Fie ca el, care ne-a arătat calea cea dreaptă și fără înconjur în această vremelnică viață care o pregătește pe cea veșnică, prin trăirea sa duhovnicească – cel mai adesea în lipsuri materiale datorită refuzului AMKA, a actelor cu cip, etc. – și lucrarea de mărturisire a lui Hristos în fața tuturor potrivniciilor ”de stat”, să ne fie tuturor pildă, pentru a putea și noi câștiga viața cea veșnică. Amin.

Veșnica lui pomenire și Καλο παραδεισο!

~ † ~

A se citi și:

Este astăzi Tradiţia Ortodoxă „alternativa” „de nişă” la „mainstream”-ul oficial?

Părintele Patric Ranson: Erau Părinţii „patristici”?

~ † ~

~ † ~

ORTHODOXIA RESPINGE CELE DOUĂ INFAILIBILITĂŢI – CEA PAPALĂ ŞI CEA A OMULUI EUROPEAN – ŞI PUTEREA APARENTĂ CE REZULTĂ DIN ELE.

† Părintele Patric Ranson, Le Quotidien de Paris, 18-19 aprilie 1981 (calendar civil).

https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2011/04/04/cuvant-de-florii-al-parintelui-patric-ranson/

Ereziilor papismului, serghianismului, ecumenismului, tuturor ereticilor şi ereziarhilor – Anatema!

Sfinţii Trei Noi Ierarhi ‘Stâlpii Orthodoxiei’
Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efesului,
Mărturisitori împotriva ereziei papismului

~ † ~

Trei mari căderi sunt în istoria neamului omenesc: a lui Adam, a lui Iuda şi a papei.
Sfântul Iustin Popovici

~ † ~

Sfântul Marcu al Efesului (Evghenicul) răpunându-l pe papă

~ † ~

Pe papă să-l blestemaţi, fiindcă el este pricina!
Porunca avem să anatematisim pe oricine adaugă sau nu crede fie şi în ceva mic din cele ce au legiuit Dumnezeieştii noştri Părinţi ai Bisericii.
Sfântul Cosma al Etoliei

~ † ~

Sfântul Mucenic Iosif, Mitropolitul Petrogradului, întâistătătorul Bisericii Orthodoxe de Catacombe din Rusia răpunându-l pe pseudo-patriarhul comunist Serghie

~ † ~

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă luptată de vrăjmaşii păgâni şi eretici

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

Dată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfârşitul anatemelor din Synodicon, şi pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Biruinţei Ortodoxiei.

A se citi şi:

Anatema împotriva ecumenismului – Părintele Patric Ranson

Sfinţii Catacombelor Rusiei, Vieţile Noilor Mucenici, samizdat 2015, împotriva cenzurii oficiale bisericeşti

Pseudo-patriarhul Bartolomeu întâmpinat după cuviință în Sfântul Munte Athos

La intrarea pe pământul Sfântului Munte Athos, pseudo-patriarhul Bartolomeu a fost întâmpinat potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi de către părinţi nepomenitori ziloți şi Adevăraţi Creştini Orthodocşi, după cum se cuvine ereticilor şi ereziarhilor: prin întreita anathema.

Aşadar,

Pseudo-patriarhilor eretici Bartolomeu, Daniel şi Kiril, celor de un cuget cu aceştia şi tuturor ereticilor: Anathema!

Fiindcă:

”Cine nu spune ereticilor anathema, anathema să fie!” (Soborul VII A-Toată-Lumea)

Întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea Canonului 15 (I-II Constantinopol)

Am primit de curând din spaţiul basarabean pe adresa de e-mail a redacţiei noastre un studiu privind Întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea Canonului 15 (I-II Constantinopol) semnată Frăţia Ortodoxă Sf. Ignatie Briancianinov, pe care citind-o, am considerat că se cuvine să o publicăm, deoarece reprezintă un document întemeiat pe învățătura patristică, nereinterpretată potrivit unor interese sau a unei confuzii mai mult sau mai puțin întreținute, așa cum am văzut că se practică acum, în contextul îngrădirii unor clerici și mireni din biserica oficială ce a avut loc după pseudo-sinodul eretic de la Creta din iunie 2017.

– O viziune integră asupra Canonului 15: contextul istoric și limitele canonului.
– Care este de fapt scopul întreruperii comuniunii?
– Întreruperea pomenirii ereticilor este opțională sau obligatorie?
– Pe cine trebuie să pomenească ortodocșii în loc de episcopul căzut în eres?
– Care este relația creștinilor îngrădiți cu episcopii din alte eparhii?
– Comuniunea trebuie întreruptă doar cu ereticii sau și cu cei care rămân în comuniune cu aceștia?
– Continuă a fi valide tainele ereticilor dacă aceștia încă nu au fost condamnați nominal?

Bineînțeles că toate aceste probleme au o importanță fundamentală, de aceea noi am încercat să găsim răspunsurile bineplăcute lui Dumnezeu, pe care să le putem însuși având conștiința curată că nu mergem împotriva voii Sale.

Scriu semnatarii acestui document ecleziologic pe pagina lor de internet lumea-ortodoxa.ro

Un document pe care îl socotim aşadar de folos pentru cei cu adevărat interesaţi de studiul – şi praxisul – învăţăturii de Credinţă Orthodoxe. (Pentru a-l putea descărca sau citi, clic pe imaginea de mai jos)

Întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea Canonului 15 (I-II Constantinopol)

A se citi şi:

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Carte Orthodoxă Tradiţionalistă: Părintele Theodorit Aghioritul – ’Convorbiri din pustie despre ecumenism’ (Gr)

Danion Vasile anunţă reîntoarcerea în jurisdicţia oficială din România; însă aceasta nu schimbă cu nimic starea de fapt a BOR!

ACTUALIZARE la articolul Binecunoscutul teolog şi scriitor Danion Vasile a părăsit biserica oficială

Într-o postare de pe blogul său, Danion Vasile anunţă reîntoarcerea în jurisdicţia oficială din România.

Acest fapt nu schimbă cu nimic situaţia sau starea de fapt a acestei jurisdicţii oficiale, deci nu o face cu nimic mai justificată, căci în BOR, erezia ecumenistă, calendarul papist şi (neo-)serghianismul sunt la ele acasă. Şi iarăşi, atitudinea contradictorie a lui Danion Vasile nu schimbă cu nimic învăţătura Sfinţilor Părinţi cu privire la îngrădirea de şi rezistenţa faţă de minciuno-ierarhii eretici (potrivit sintagmei Canonului 15 de la Sinodul I-II) [1]; cel mult ea poate sluji (fie şi indirect) la o mincinoasă justificare a acţiunilor nelegiuite ale acestora.

Cât despre explicaţia pe care o dă pe blog, aceasta nu clarifică temeiurile dogmatice, patristice sau canonice care l-au determinat, nu doar să fie rezervat a posteriori faţă de jurisdicţia Slătioarei – cum putem deduce, ci pur şi simplu să revină în BOR. În chip firesc, orice asemenea decizie (să-i zicem generic trecerea dintr-o parte în alta) nu se face pripit ori sub imboldul impulsului de moment, ci după o atentă cercetare; iar a fi rezervat faţă de jurisdicţia Slătioarei – foarte probabil din considerente obiective şi/sau subiective cu care s-a confruntat, nu poate justifica cu nimic comuniunea cu BOR, care nu devine mai lipsită de erezie sau mai pocăită din pricina posibilelor scăderi ale grupului jurisdicţional al Slătioarei, după cum nici învăţătura Patristică cu privire la îngrădirea de eretici nu se schimbă.

Dar n-ar fi de mirare ca, într-un viitor oarecare, să aflăm din nou că teologul Danion Vasile părăseşte BOR din pricina ereziei, şi aceasta pentru simplul fapt că ne-a obişnuit deja cu atitudinea sa imprevizibilă…

NOTĂ:

[1]. Putem aminti în acest context şi de anatema pronunţată de întreg soborul arhieresc al Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) împotriva ereziei ecumenismului îndreptată şi împotriva celor ce păstrează în deplină cunoştinţă de cauză comuniunea cu ereticii ecumenişti!

A se citi şi:

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos către arhimandritul Chiprian

Scrisoarea Părintelui Savva Esfigmenitul

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos către arhimandritul Chiprian

(şi o rugăminte publicată de Danion Vasile pe blogul său)

Rugămintea pe care am citit-o deunăzi pe blogul binecunoscutului teolog şi scriitor Danion Vasile, ne-a dus cu gândul la textul unei scurte, dar pline de sens epistolii, pe care am citit-o cu ceva vreme în urmă, şi pe care o găsim a fi foarte potrivită ceasului de faţă; astfel încât o traducem şi publicăm, cu regretul că n-am făcut-o deja până acum.

Îndemnăm la rându-ne, pe toţi cititorii saitului nostru, să ajute la cumpărarea cărţilor de poveşti ale lui Danion Vasile – şi credeţi-ne că nu o facem doar dintr-un soi de ‘solidaritate de breaslă’, ci fiindcă este vorba de un lucru de calitate, deci chiar socotim că aceste cărţi de poveşti scrise de Danion Vasile merită a fi citite şi promovate!

~ † ~

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos
către arhimandritul Chiprian

Paros, 14 Februarie 1969 [potrivit Calendarului Patristic]

Preacuviosului arhimandrit Chiprian,
fiului meu duhovnicesc întru Domnul,
salutări şi bune urări,

Am primit copia răspunsului sfinţiei tale către mitropolitul Atticăi şi Megarei. Răspunsul este bun şi potrivit; de acum fii curajos şi gata pentru încercările şi scârbele ce vor veni. În lume, spune Mântuitorul, necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, căci mâhnirea voastră se va preface în bucurie. Să suferim toate şi să primim cu bucurie confiscarea bunurilor noastre, jignirile, ocările, batjocurile, prigoanele și orice prin care L-am putea dobândi doar pe Hristos… Sus să avem inimile! Să ne înălţăm sufletele şi inimile la Cel ce locuieşte în Cer, rugându-ne pentru ajutor şi izbăvirea lumii de nenorocirile ce vin asupra ei.

Dacă voi fi în viaţă, voi veni în a doua săptămână a Postului şi vom pune şi celelalte treburi în rânduială.

Cu dragoste părintească şi din toată inima,
† Arhimandritul Filotheu

Epistolie a arhimandritului Filotheu Zervakos, părintele duhovnicesc al arhimandritului Chiprian [Kutsumbas], cu binecuvântarea căruia acesta din urmă, dimpreună cu întreaga sa obşte, a părăsit biserica oficială nou-calendaristă a Greciei, alăturându-se în 1969 Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (‘vechi-calendariste’) sau Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei. Această scrisoare a fost prilejuită de răspunsul pe care arhimandritul Chiprian l-a trimis episcopului nou-calendarist al locului, în care argumenta şi totodată anunţa părăsirea bisericii oficiale.

Video: Episcopul Ambrozie al Methoniei despre Părintele Filotheu Zervakos

NOTĂ:

Despre relaţiile dintre BOSV şi regimul comunist

Am primit pe adresa de e-mail a redacţiei o replică la o postare a unui sait cripto-ecumenist cunoscut în spaţiul virtual Românesc. Spre deosebire de respectivul sait, ce şi-a făcut un renume prin maniera în care îşi manipulează cititorii spre a-i face nişte corecţi-politic ai sistemului oficial bisericesc, materialul primit credem că reuşeşte să fie cel mai aproape de realitate, lucru pentru care am socotit că merită publicat.

Având titlul „Despre relaţiile dintre BOSV şi regimul comunist”, acesta cuprinde aproape în totalitatea sa extrase din cartea Cultele din România între prigonire şi colaborare, autor Carmen Chivu-Duţă, ed. Polirom, Iaşi, 2007, adăugând în încheiere spre completare şi lămurire, date biografice de pe wikipedia despre personalitatea ierarhului Evloghie Oţa, ierarh ale cărui sfinte moaşte au fost descoperite atunci când Securitatea a distrus cu totul mănăstirea din Bucureşti, ducându-le într-un loc ce nu se cunoaşte nici astăzi (posibil să fi fost distruse).

În concluzie, – se scrie în material – coroborând toate aceste date cu altele de notorietate, în mod limpede pot fi identificate raţiunile ce au determinat măsurile calculate, dar ferme luate de către organele statului faţă de liderii adevăraţilor ortodocşi din România în scopul dizolvării, deturnării şi/sau acaparării rezistenţei acestora în faţa apostaziei.

Iată în cele ce urmează, mai multe extrase interesante, materialul putând fi descărcat în întregime urmând legătura de aici.

Ne-am rezervat de asemenea dreptul de a nu menţiona numele saitului despre care este vorba, fiindcă nu merită nici o reclamă, din pricina politicii anti-tradiţionaliste pe care o urmăreşte; dar, este cu siguranţă lesne de recunoscut.

În privinţa inepţiilor şi greşelilor de ortografie din texte, ele aparţin desigur securiştilor respectivi.

Abstract coperta spate a cărţii citate:

„Instaurarea sistemului totalitar a însemnat şi marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Măsurile legislative, represiunea împotriva clerului, supravegherea permanentă exercitată prin intermediul aşa-numiţilor „inspectori de culte” şi descurajarea sentimentului religios au urmărit îndepărtarea individului de rădăcinile sale spirituale. Însă controlul cultelor nu ar fi fost posibil fără un aport venit chiar din interiorul acestora. Lucrarea dezvăluie aspecte surprinzătoare legate de relaţia dintre oficianţii diferitelor confesiuni şi autorităţile statale, dovedind, prin numeroasele documente prezentate, că aspectul colaborării cu Securitatea nu poate fi ignorat.”

Din Cuvânt Înainte al cărţii:

[…] Aspectul colaborării nu poate fi negat: el a existat în toate cultele. Cel mai simplu argument este că nu poţi controla cu adevărat un mediu dacă nu infiltrezi în interiorul lui informatori care să furnizeze informaţii cât mai amănunţite. […] Este suficient să citeşti un dosar de urmărire informativă al unui preot pentru a vedea câţi informatori din acelaşi mediu erau dirijaţi pe lângă titular şi ofereau informaţii despre acesta.

Carmen Chivu-Duţă

Stiliştii

Securitatea îşi alegea cu atenţie informatorii. Principalul motiv era că prin aceştia putea controla un întreg mediu. În cazul stiliştilor, de exemplu, informatorul „Horia”, făcând parte din delegaţia cultului stilist, plasat la un nivel de unde avea acces la informaţii şi persoane de rang înalt, putea da note informative despre cele mai importante probleme ale cultului.

Securităţii nu i s-a părut suficient faptul că putea influenţa cererile delegaţiei şi negocierile. Pentru a deţine controlul absolut, „Horia” trebuia permanent promovat în funcţia de şef al cultului.

Binecunoscutul teolog şi scriitor Danion Vasile a părăsit biserica oficială

Ni s-a semnalat că potrivit unui anunţ publicat pe blogul personal al binecunoscutului teolog şi scriitor Danion Vasile, acesta a trecut sub jurisdicţia Mitropoliei Slătioara.

Este de apreciat faptul că există oameni sinceri în biserica oficială care au înţeles principiul îngrădirii şi al rezistenţei împotriva ereziei – celei a ecumenismului în cazul de faţă – portivit Canonului 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol din 861. În privinţa alegerii corpului jurisdicţional, credem că aceasta a fost făcută potrivit propriei sale conştiinţe ecleziale de la momentul actual.

În mod cert, ar fi foarte interesantă o dezbatere argumentată teologic şi istoric, venită din perspectiva unui fost mădular al B.O.R. care cunoaşte realităţile şi problemele din interior, aşa cum este Danion Vasile, (dar şi a altor reprezentanţi ai Orthodoxiei Tradiţionaliste (aşa-numiţii vechi-calendarişti) cu reprezentanţi ai teologilor de orientare conservatoare din B.O.R. ce se consideră antiecumenişti şi sinceri. O dezbatere sinceră şi cât se poate de obiectivă, liberă, deci departe de orice influenţă sau presiune exercitată de manipulările politicii oficiale bisericeşti şi ale cenzurii acesteia. Însă pentru un asemenea demers ar trebui în primul rând să existe curaj şi sinceritate reală din partea conservatorilor.

Nu ştim totuşi câtă vreme ar mai putea trece pentru ca în acest mediu bisericesc viciat din România (şi nu numai din România) să se poată petrece aşa ceva, fiindcă dacă este să ne luăm după realitatea atât de ilogic vitriolată din prezent, aceasta pare cu neputinţă; e de-a dreptul o utopie!

Ecumenism la Vatoped

Un sait pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist [1] relatează sub titlul ”Unitate pan-ortodoxă” despre o vizită fără precedent în Muntele Athos a unei delegaţii la nivel înalt a ereticilor monofiziţi. Alcătuită din patru pseudo-ierarhi copţi mandataţi de liderul lor papa Tawadr al II-lea, delegaţia ereticilor a fost primită la 25 mai 2014 de … stareţul mănăstirii Vatoped, arhim. Efrem, care împreună cu ceilalţi stareţi ai marilor mănăstiri de pe Athos aflate în comuniune cu patriarhia eretică de la Constantinopol, au transmis urările lor de bine liderului copţilor. S-a discutat şi despre … tradiţiile monahale monofizite şi cele ortodoxe. Delegaţia eretică s-a întâlnit apoi cu primatul bisericii oficiale a Greciei, prilej cu care s-au făcut de asemenea urări de bine reciproce între liderii celor două organisme.

Deşi poate că nu ar părea nimic deosebit pentru cei obişnuiţi deja cu ecumenismele bisericilor oficiale, este de remarcat totuşi faptul că unii dintre cei ce îşi crează o imagine de păstrători ai tradiţiei – prin promovarea iconografiei de calitate, a muzicii psaltice de tradiţie aghiorită şi a scrierilor patristice – au participat activ la acest act: este vorba despre reprezentanţii mănăstirii Vatoped.

Fotografii pe saitul pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist care a difuzat ştirea: http://theorthodoxchurch.info/blog/news/2014/05/high-level-coptic-orthodox-delegation-pays-historic-visit-to-the-monastic-republic-of-mount-athos/

NOTA:

[1]. Nu doar pseudo-ortodocşii ecumenişti se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”, ci inşişi monofiziţii se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”. Cât despre organizaţia acestor eretici, ea este una dintre manifestările concrete ale acordului de la Chambessy.

A se citi şi:

Monofiziţii şi pseudoreligia universală

Este Patriarhatul de Constantinopol centrul Ortodoxiei?

Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Am primit de curând din spaţiul basarabean pe adresa de e-mail a redacţiei noastre o Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist semnată Frăţia Ortodoxă Sf. Ignatie Briancianinov, pe care citind-o am considerat că se cuvine să o publicăm, deoarece reprezintă un document ecleziologic tradiţionalist pertinent, alcătuit într-o manieră concisă şi având o argumentaţie de bun simţ.

Următoarele subpuncte ale capitolului IV. Rămânerea în comuniune cu ecumeniştii – argumente şi contraargumente ne-au atras mai cu seamă atenţia – la care considerăm că se oferă răspunsuri de bun simţ:

– „Trebuie să rămânem în „Bisericile canonice”
– „Îngrădirea de ecumenişti este schismă”
– „Ereticii trebuie dintâi osândiţi de un sinod ortodox”
– „Îngrădirea de eretici este recomandată de canoane, dar nu este
obligatorie”
– „Ecumenismul e o părere privată a episcopului şi nu ne afectează”
– „Încă nu a avut loc un sinod tâlhăresc”
– „Comuniunea cu ecumeniştii trebuie păstrată din iconomie”
– „Mulţi părinţi cu viaţă sfântă nu au rupt comuniunea cu ierarhii
ecumenişti”

Un document pe care îl socotim aşadar de folos pentru cei cu adevărat interesaţi de studiul – şi praxisul – învăţăturii de Credinţă Orthodoxe. (Pentru a-l putea descărca sau citi, clic pe imaginea de mai jos)

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

 A se citi şi:

Întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea canonului 15 (I-II Constantinopol)

Carte Orthodoxă Tradiţionalistă: Părintele Theodorit Aghioritul – ’Convorbiri din pustie despre ecumenism’ (Gr)