TRADIŢIA ORTODOXĂ

† Glasul Orthodoxiei Sfinţilor Părinţi †

Archive for the ‘Actualitate’ Category

Danion Vasile anunţă reîntoarcerea în jurisdicţia oficială din România; însă aceasta nu schimbă cu nimic starea de fapt a BOR!

Posted by traditiaortodoxa pe Iunie 8, 2015

incotroACTUALIZARE la articolul Binecunoscutul teolog şi scriitor Danion Vasile a părăsit biserica oficială

Într-o postare de pe blogul său, Danion Vasile anunţă reîntoarcerea în jurisdicţia oficială din România.

Acest fapt nu schimbă cu nimic situaţia sau starea de fapt a acestei jurisdicţii oficiale, deci nu o face cu nimic mai justificată, căci în BOR, erezia ecumenistă, calendarul papist şi (neo-)serghianismul sunt la ele acasă. Şi iarăşi, atitudinea contradictorie a lui Danion Vasile nu schimbă cu nimic învăţătura Sfinţilor Părinţi cu privire la îngrădirea de şi rezistenţa faţă de minciuno-ierarhii eretici (potrivit sintagmei Canonului 15 de la Sinodul I-II) [1]; cel mult ea poate sluji (fie şi indirect) la o mincinoasă justificare a acţiunilor nelegiuite ale acestora.

Cât despre explicaţia pe care o dă pe blog, aceasta nu clarifică temeiurile dogmatice, patristice sau canonice care l-au determinat, nu doar să fie rezervat a posteriori faţă de jurisdicţia Slătioarei – cum putem deduce, ci pur şi simplu să revină în BOR. În chip firesc, orice asemenea decizie (să-i zicem generic trecerea dintr-o parte în alta) nu se face pripit ori sub imboldul impulsului de moment, ci după o atentă cercetare; iar a fi rezervat faţă de jurisdicţia Slătioarei – foarte probabil din considerente obiective şi/sau subiective cu care s-a confruntat, nu poate justifica cu nimic comuniunea cu BOR, care nu devine mai lipsită de erezie sau mai pocăită din pricina posibilelor scăderi ale grupului jurisdicţional al Slătioarei, după cum nici învăţătura Patristică cu privire la îngrădirea de eretici nu se schimbă.

Dar n-ar fi de mirare ca, într-un viitor oarecare, să aflăm din nou că teologul Danion Vasile părăseşte BOR din pricina ereziei, şi aceasta pentru simplul fapt că ne-a obişnuit deja cu atitudinea sa imprevizibilă…

NOTĂ:

[1]. Putem aminti în acest context şi de anatema pronunţată de întreg soborul arhieresc al Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) împotriva ereziei ecumenismului îndreptată şi împotriva celor ce păstrează în deplină cunoştinţă de cauză comuniunea cu ereticii ecumenişti!

A se citi şi:

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos către arhimandritul Chiprian

Scrisoarea Părintelui Savva Esfigmenitul

Anunțuri

Posted in Actualitate, Apostazia oficială | 2 Comments »

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos către arhimandritul Chiprian

Posted by traditiaortodoxa pe Mai 22, 2015

(şi o rugăminte publicată de Danion Vasile pe blogul său)

Rugămintea pe care am citit-o deunăzi pe blogul binecunoscutului teolog şi scriitor Danion Vasile, ne-a dus cu gândul la textul unei scurte, dar pline de sens epistolii, pe care am citit-o cu ceva vreme în urmă, şi pe care o găsim a fi foarte potrivită ceasului de faţă; astfel încât o traducem şi publicăm, cu regretul că n-am făcut-o deja până acum.

Îndemnăm la rându-ne, pe toţi cititorii saitului nostru, să ajute la cumpărarea cărţilor de poveşti ale lui Danion Vasile – şi credeţi-ne că nu o facem doar dintr-un soi de ‘solidaritate de breaslă’, ci fiindcă este vorba de un lucru de calitate, deci chiar socotim că aceste cărţi de poveşti scrise de Danion Vasile merită a fi citite şi promovate!

~ † ~

Epistolia arhimandritului Filotheu Zervakos
către arhimandritul Chiprian

Paros, 14 Februarie 1969 [potrivit Calendarului Patristic]

Preacuviosului arhimandrit Chiprian,
fiului meu duhovnicesc întru Domnul,
salutări şi bune urări,

Am primit copia răspunsului sfinţiei tale către mitropolitul Atticăi şi Megarei. Răspunsul este bun şi potrivit; de acum fii curajos şi gata pentru încercările şi scârbele ce vor veni. În lume, spune Mântuitorul, necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, căci mâhnirea voastră se va preface în bucurie. Să suferim toate şi să primim cu bucurie confiscarea bunurilor noastre, jignirile, ocările, batjocurile, prigoanele și orice prin care L-am putea dobândi doar pe Hristos… Sus să avem inimile! Să ne înălţăm sufletele şi inimile la Cel ce locuieşte în Cer, rugându-ne pentru ajutor şi izbăvirea lumii de nenorocirile ce vin asupra ei.

Dacă voi fi în viaţă, voi veni în a doua săptămână a Postului şi vom pune şi celelalte treburi în rânduială.

Cu dragoste părintească şi din toată inima,
† Arhimandritul Filotheu

Epistolie a arhimandritului Filotheu Zervakos, părintele duhovnicesc al arhimandritului Chiprian [Kutsumbas], cu binecuvântarea căruia acesta din urmă, dimpreună cu întreaga sa obşte, a părăsit biserica oficială nou-calendaristă a Greciei, alăturându-se în 1969 Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (‘vechi-calendariste’) sau Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei. Această scrisoare a fost prilejuită de răspunsul pe care arhimandritul Chiprian l-a trimis episcopului nou-calendarist al locului, în care argumenta şi totodată anunţa părăsirea bisericii oficiale.

Video: Episcopul Ambrozie al Methoniei despre Părintele Filotheu Zervakos

NOTĂ:

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Apariţii Editoriale, Apostazia oficială, Chipuri Duhovniceşti ale Rezistenţei, Ecleziologie, Epistoliile Rezistenţei, Grecia, Părintele Filotheu Zervakos | Leave a Comment »

Despre relaţiile dintre BOSV şi regimul comunist

Posted by traditiaortodoxa pe Aprilie 9, 2015

Am primit pe adresa de e-mail a redacţiei o replică la o postare a unui sait cripto-ecumenist cunoscut în spaţiul virtual Românesc. Spre deosebire de respectivul sait, ce şi-a făcut un renume prin maniera în care îşi manipulează cititorii spre a-i face nişte corecţi-politic ai sistemului oficial bisericesc, materialul primit credem că reuşeşte să fie cel mai aproape de realitate, lucru pentru care am socotit că merită publicat.

Având titlul „Despre relaţiile dintre BOSV şi regimul comunist”, acesta cuprinde aproape în totalitatea sa extrase din cartea Cultele din România între prigonire şi colaborare, autor Carmen Chivu-Duţă, ed. Polirom, Iaşi, 2007, adăugând în încheiere spre completare şi lămurire, date biografice de pe wikipedia despre personalitatea ierarhului Evloghie Oţa, ierarh ale cărui sfinte moaşte au fost descoperite atunci când Securitatea a distrus cu totul mănăstirea din Bucureşti, ducându-le într-un loc ce nu se cunoaşte nici astăzi (posibil să fi fost distruse).

În concluzie, – se scrie în material – coroborând toate aceste date cu altele de notorietate, în mod limpede pot fi identificate raţiunile ce au determinat măsurile calculate, dar ferme luate de către organele statului faţă de liderii adevăraţilor ortodocşi din România în scopul dizolvării, deturnării şi/sau acaparării rezistenţei acestora în faţa apostaziei.

Iată în cele ce urmează, mai multe extrase interesante, materialul putând fi descărcat în întregime urmând legătura de aici.

Ne-am rezervat de asemenea dreptul de a nu menţiona numele saitului despre care este vorba, fiindcă nu merită nici o reclamă, din pricina politicii anti-tradiţionaliste pe care o urmăreşte; dar, este cu siguranţă lesne de recunoscut.

În privinţa inepţiilor şi greşelilor de ortografie din texte, ele aparţin desigur securiştilor respectivi.

Abstract coperta spate a cărţii citate:

„Instaurarea sistemului totalitar a însemnat şi marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Măsurile legislative, represiunea împotriva clerului, supravegherea permanentă exercitată prin intermediul aşa-numiţilor „inspectori de culte” şi descurajarea sentimentului religios au urmărit îndepărtarea individului de rădăcinile sale spirituale. Însă controlul cultelor nu ar fi fost posibil fără un aport venit chiar din interiorul acestora. Lucrarea dezvăluie aspecte surprinzătoare legate de relaţia dintre oficianţii diferitelor confesiuni şi autorităţile statale, dovedind, prin numeroasele documente prezentate, că aspectul colaborării cu Securitatea nu poate fi ignorat.”

Din Cuvânt Înainte al cărţii:

[…] Aspectul colaborării nu poate fi negat: el a existat în toate cultele. Cel mai simplu argument este că nu poţi controla cu adevărat un mediu dacă nu infiltrezi în interiorul lui informatori care să furnizeze informaţii cât mai amănunţite. […] Este suficient să citeşti un dosar de urmărire informativă al unui preot pentru a vedea câţi informatori din acelaşi mediu erau dirijaţi pe lângă titular şi ofereau informaţii despre acesta.

Carmen Chivu-Duţă

Stiliştii

Securitatea îşi alegea cu atenţie informatorii. Principalul motiv era că prin aceştia putea controla un întreg mediu. În cazul stiliştilor, de exemplu, informatorul „Horia”, făcând parte din delegaţia cultului stilist, plasat la un nivel de unde avea acces la informaţii şi persoane de rang înalt, putea da note informative despre cele mai importante probleme ale cultului.

Securităţii nu i s-a părut suficient faptul că putea influenţa cererile delegaţiei şi negocierile. Pentru a deţine controlul absolut, „Horia” trebuia permanent promovat în funcţia de şef al cultului.

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Apostazia oficială, Istorie, Preasfinţitul Evloghie Oţa, Rezistenţa Ortodoxă, România | Leave a Comment »

Binecunoscutul teolog şi scriitor Danion Vasile a părăsit biserica oficială

Posted by traditiaortodoxa pe Aprilie 2, 2015

Danion Vasile - Jurnalul ConvertiriiNi s-a semnalat că potrivit unui anunţ publicat pe blogul personal al binecunoscutului teolog şi scriitor Danion Vasile, acesta a trecut sub jurisdicţia Mitropoliei Slătioara.

Este de apreciat faptul că există oameni sinceri în biserica oficială care au înţeles principiul îngrădirii şi al rezistenţei împotriva ereziei – celei a ecumenismului în cazul de faţă – portivit Canonului 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol din 861. În privinţa alegerii corpului jurisdicţional, credem că aceasta a fost făcută potrivit propriei sale conştiinţe ecleziale de la momentul actual.

În mod cert, ar fi foarte interesantă o dezbatere argumentată teologic şi istoric, venită din perspectiva unui fost mădular al B.O.R. care cunoaşte realităţile şi problemele din interior, aşa cum este Danion Vasile, (dar şi a altor reprezentanţi ai Orthodoxiei Tradiţionaliste (aşa-numiţii vechi-calendarişti) cu reprezentanţi ai teologilor de orientare conservatoare din B.O.R. ce se consideră antiecumenişti şi sinceri. O dezbatere sinceră şi cât se poate de obiectivă, liberă, deci departe de orice influenţă sau presiune exercitată de manipulările politicii oficiale bisericeşti şi ale cenzurii acesteia. Însă pentru un asemenea demers ar trebui în primul rând să existe curaj şi sinceritate reală din partea conservatorilor.

Nu ştim totuşi câtă vreme ar mai putea trece pentru ca în acest mediu bisericesc viciat din România (şi nu numai din România) să se poată petrece aşa ceva, fiindcă dacă este să ne luăm după realitatea atât de ilogic vitriolată din prezent, aceasta pare cu neputinţă; e de-a dreptul o utopie!

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Rezistenţa Ortodoxă, România, Ştiri | Leave a Comment »

Ecumenism la Vatoped

Posted by traditiaortodoxa pe Mai 28, 2014

Un sait pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist [1] relatează sub titlul ”Unitate pan-ortodoxă” despre o vizită fără precedent în Muntele Athos a unei delegaţii la nivel înalt a ereticilor monofiziţi. Alcătuită din patru pseudo-ierarhi copţi mandataţi de liderul lor papa Tawadr al II-lea, delegaţia ereticilor a fost primită la 25 mai 2014 de … stareţul mănăstirii Vatoped, arhim. Efrem, care împreună cu ceilalţi stareţi ai marilor mănăstiri de pe Athos aflate în comuniune cu patriarhia eretică de la Constantinopol, au transmis urările lor de bine liderului copţilor. S-a discutat şi despre … tradiţiile monahale monofizite şi cele ortodoxe. Delegaţia eretică s-a întâlnit apoi cu primatul bisericii oficiale a Greciei, prilej cu care s-au făcut de asemenea urări de bine reciproce între liderii celor două organisme.

Deşi poate că nu ar părea nimic deosebit pentru cei obişnuiţi deja cu ecumenismele bisericilor oficiale, este de remarcat totuşi faptul că unii dintre cei ce îşi crează o imagine de păstrători ai tradiţiei – prin promovarea iconografiei de calitate, a muzicii psaltice de tradiţie aghiorită şi a scrierilor patristice – au participat activ la acest act: este vorba despre reprezentanţii mănăstirii Vatoped.

Fotografii pe saitul pseudo-ortodoxo–monofizit ecumenist care a difuzat ştirea: http://theorthodoxchurch.info/blog/news/2014/05/high-level-coptic-orthodox-delegation-pays-historic-visit-to-the-monastic-republic-of-mount-athos/

NOTA:

[1]. Nu doar pseudo-ortodocşii ecumenişti se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”, ci inşişi monofiziţii se numesc fără de ruşine pe sine ”ortodocşi”. Cât despre organizaţia acestor eretici, ea este una dintre manifestările concrete ale acordului de la Chambessy.

A se citi şi:

Monofiziţii şi pseudoreligia universală

Este Patriarhatul de Constantinopol centrul Ortodoxiei?

Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol

Posted in Actualitate, Apostazia oficială, Ecumenism | 2 Comments »

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Posted by traditiaortodoxa pe Mai 7, 2014

Am primit de curând din spaţiul basarabean pe adresa de e-mail a redacţiei noastre o Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist semnată Frăţia Ortodoxă Sf. Ignatie Briancianinov, pe care citind-o am considerat că se cuvine să o publicăm, deoarece reprezintă un document ecleziologic tradiţionalist pertinent, alcătuit într-o manieră concisă şi având o argumentaţie de bun simţ.

Următoarele subpuncte ale capitolului IV. Rămânerea în comuniune cu ecumeniştii – argumente şi contraargumente ne-au atras mai cu seamă atenţia – la care considerăm că se oferă răspunsuri de bun simţ:

– „Trebuie să rămânem în „Bisericile canonice”
– „Îngrădirea de ecumenişti este schismă”
– „Ereticii trebuie dintâi osândiţi de un sinod ortodox”
– „Îngrădirea de eretici este recomandată de canoane, dar nu este
obligatorie”
– „Ecumenismul e o părere privată a episcopului şi nu ne afectează”
– „Încă nu a avut loc un sinod tâlhăresc”
– „Comuniunea cu ecumeniştii trebuie păstrată din iconomie”
– „Mulţi părinţi cu viaţă sfântă nu au rupt comuniunea cu ierarhii
ecumenişti”

Un document pe care îl socotim aşadar de folos pentru cei cu adevărat interesaţi de studiul – şi praxisul – învăţăturii de Credinţă Orthodoxe. (Pentru a-l putea descărca sau citi, clic pe imaginea de mai jos)

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

Mărturisire de Credinţă Ortodoxă în faţa eresului ecumenist

 A se citi şi:

Carte Orthodoxă Tradiţionalistă: Părintele Theodorit Aghioritul – ’Convorbiri din pustie despre ecumenism’ (Gr)

Posted in Actualitate, Apostazia oficială, Cărţi şi materiale Ortodoxe tradiţionaliste, Ecleziologie | 4 Comments »

Actualitate: O unire ce ridică multe întrebări

Posted by traditiaortodoxa pe Martie 13, 2014

7/20 martie 2014: Întâistătătorul noii structuri sinodale, Calinic, dimpreună cu Chiprian al II-lea, mitropolitul fostului grup sinodal cunoscut sub numele de ”chiprianit”, stând de-a dreapta şi de-a stânga tronului arhieresc din arhondaricul Mănăstirii de la Fili, pe care tronează fotografia fostului întemeietor Chiprian.

7/20 martie 2014: Întâistătătorul noii structuri sinodale, Calinic, dimpreună cu Chiprian al II-lea, mitropolitul fostului grup sinodal cunoscut sub numele de ”chiprianit”, stând de-a dreapta şi de-a stânga tronului arhieresc din arhondaricul Mănăstirii de la Fili, pe care tronează fotografia fostului întemeietor Chiprian.

Acelaşi ierarh Calinic, slujind panihida la mormântul fostului întemeietor al ’chiprianismului’.

Acelaşi ierarh Calinic, slujind panihida la mormântul fostului întemeietor al ’chiprianismului’.

Învăţătura ecleziologică de căpătâi a lui Chiprian de Fili este aceea a existenţei Tainelor la nou-calendarişti şi în Bisericile oficiale ecumeniste, până la condamnarea de către un Sinod Ecumenic.

’Chiprianismul’ susţine că hotărârile unui Sinod local – precum anatema ROCOR din 1983 împotriva ereziei ecumenismului – pot fi validate doar de un viitor ’Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe’ asemănător Sinoadelor Ecumenice. (A se vedea nu doar ’Tezele Ecleziologice’ ale lui Chiprian de Fili, ci şi Acordul comun ce a stat la temelia unirii dintre cele două grupuri sinodale, Cap. VII. pct. 3).

În încercarea de a dogmatisi/justifica pretinsa existenţă a harului sfinţitor în Taine la ereticii ecumenişti, ’chiprianismul’ răstălmăceşte eretic sintagma Sfântului Ioann Gură de Aur „mădularele bolnave ale Bisericii” care se referă strict la păcătoşii ce caută vindecarea în Biserică, văzută ca spital, şi nicidecum la eretici, care prin erezia lor ies în afara ei, dimpreună cu cei ce continuă să păstreze comuniunea cu aceştia.

Mulţi istorici, analişti şi comentatori din sfera Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste cred că schisma chiprianită a apărut ca reacţie împotriva anatemei ROCOR asupra ecumenismului; anatema fiind pronunţată în 1983, iar Chiprian lansându-şi tezele ecleziologice în 1984.

În Duminica a III-a a Postului Mare din acest an (2014) a avut loc în Grecia unirea dintre GOC-Calinic (cunoscut ca sinodul ”kiousit”, după numele fostului întâistătător Hrisostom Kiousis) şi ’Sinodul în Rezistenţă’ (cunoscut ca sinodul ”chiprianit”, după numele fondatorului) şi intrarea în comuniune deplină cu grupurile sinodale aflate până atunci în comuniune cu ’Sinodul în Rezistenţă’: sinoadele ’de stil vechi’ din Bulgaria (practic un exarhat ”chiprianit”), din România (Slătioara) şi ROCOR-Agatanghel (aripa desprinsă din ROCOR-Lavru după unirea cu Moscova, care a rămas în continuare în comuniune cu sinodul ”chiprianit”). Această unire a fost exprimată prin împreună-slujirea ce s-a săvârşit cu acest prilej.

Unirea s-a întemeiat pe un proiect comun adoptat de cele două grupuri sinodale, un acord între GOC-Calinic şi ’Sinodul în Rezistenţă’, ce se dovedeşte a fi mărturisirea de credinţă comună. Documentul, intitulat ”Adevărata Biserică Ortodoxă în faţa ereziei ecumenismului”, se referă şi la una dintre chestiunile ecleziologice care a stârnit de-a lungul vremii multe discuţii în lumea jurisdicţiilor Orthodoxe tradiţionaliste: existenţa Tainelor în jurisdicţiile oficiale.

Această chestiune face mai cu seamă acum obiectul polemicilor: mulţi văd în ea biruinţa ”chiprianiţilor” asupra ”kiousiţilor”, şi nu neîntemeiat, căci mărturisirea de credinţă oficială a GOC-Calinicos, era potrivit hotărârilor sinodale contemporane din 1935, 1950 şi 1974 absenţa harului de la nou-calendarişti. Noua formulare, în care se renunţă la categoric şi se introduce echivocul sau ambiguitatea – probabil pentru o mai lesnicioasă reinterpretare în funcţie de interes, nesocoteşte după părerea noastră atât Sigilionul de la 1583 cât şi anatema împotriva ereziei ecumenismului din 1983 a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), care anatemizează ereticii ecumenişti şi pe cei ce păstrează cu bună ştiinţă comuniunea cu aceştia (ierarhi, clerici, monahi, mireni). Desigur, aceasta este o formulare de compromis, ce vădeşte cedarea ”kiousiţilor” în favoarea ”chiprianiţilor”, fiindcă una dintre ”dogmele” de căpătâi ale ”chiprianiţilor” este şi aceea că numai un Sinod Ecumenic poate valida ceea ce a hotărât un Sinod local (a se vedea mai cu seamă punctul 6 din capitolul VI şi capitolul VII ale documentului, dar şi Scrisoarea deschisă de protest care tratează pe larg această chestiune). Noi însă, vedem mai degrabă în această reformulare o cale deschisă sau o punte către conservatorii din Bisericile oficiale – cum ar fi probabil teologii Theodor Zissis, Dimitrie Tselengidis sau Gheorghe Metallinos sau chiar către ierarhi cum ar fi Serafim de Pireu – şi către alte persoane care nu mai suferă comuniunea cu pseudo-ierarhii eretici ecumenişti (care pregătesc deja pentru 2016 un pseudo-sinod ”mare şi extraordinar” de sorginte antihristică), dar cărora în acelaşi timp le vine greu să creadă că Bisericile oficiale din care vin nu mai au har; credem că se urmăreşte astfel pentru viitor şi o posibilă unire cu conservatorii – mai exact spus, o trecere a acestora în tabăra tradiţionaliştilor – în vederea convocării unui Mare Sinod, ca alternativă la pseudo-sinodul antihristic al oficialilor din 2016. Şi, în definitiv, ce-i împiedică pe toţi să se aşeze la aceiaşi masă pentru a discuta probleme canonice şi dogmatice, dacă sunt sinceri?

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Documente Oficiale Sinodale, Ecleziologie, Necenzurate, Ştiri | 6 Comments »

Protest antiecumenist al Orthodocşilor tradiţionalişti din Tesalonic

Posted by traditiaortodoxa pe Ianuarie 19, 2014

Un grup de credincioşi Orthodocşi tradiţionalişti (‘vechi-calendarişti’) din Grecia, purtând steaguri, pancarte şi megafoane, au protestat la Tesalonic cu prilejul adunării ecumeniste a ortodocşilor oficiali, papiştilor, monofiziţilor şi protestanţilor, numită „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”.

Pe una dintre pancarte scria: „Sinoadele Ecumenice au spus tuturor ereticilor Anatema!”.

Doi monahi tradiţionalişti (‘vechi-calendarişti’) au intrat în biserica în care se desfăşura adunarea eretică, încercând să mărturisească prin citirea unui text în care se arăta Adevărul de Credinţă: ecumenismul este erezie, iar ortodocşii oficiali ecumenişti şi cei aflaţi în deplină cunoştinţă de cauză în comuniune cu ei sunt apostaţi şi vor avea părtăşie la Judecată cu toţi ceilalţi eretici.

Cei doi Orthodocşi mărturisitori au fost împiedicaţi să citească, bruscaţi fiind de cei prezenţi în adunarea eretică şi scoşi afară de poliţie.

Această prezentare necesită JavaScript.

Posted in Actualitate, Foto, Grecia, Rezistenţa Ortodoxă, Ştiri | Leave a Comment »

Imaginea monahului aruncând un cocktail molotov pare trucată în Photoshop!

Posted by traditiaortodoxa pe Iulie 17, 2013

După cum putem citi în Comunicatul de presă al Prietenilor Mănăstirii Esfigmenu, apărut pe saitul oficial al Sfintei Mănăstiri Esfigmenu esphigmenou.com, se dă mărturie că Părinţii Esfigmeniţi aflaţi în Conacul asediat nu au folosit sticle incendiare (cocktailuri molotov).

O imagine trucată în Photoshop!

O imagine trucată în Photoshop!

În acelaşi timp, în relatările mass-mediei internaţionale a apărut o fotografie distribuită de autorităţile greceşti înfăţişând un monah arucând o stilcă incendiară. Această imagine ar trebui să folosească pentru incriminarea monahilor esfigmeniţi şi pentru a justifica atacul autorităţilor asupra Conacului Sfintei Mănăstiri Esfigmenu.

Nişte întrebări îndreptăţite se cuvin însă: cum puteau monahii esfigmeniţi supuşi unei îndelungi blocade să procure gaz pentru producerea unui asemenea cocktail molotov? De ce nu există nici o probă video, ca în cazul buldozerului care a distrus poarta Conacului?

Întrebările însă nu se opresc aici: la o analiză mai atentă se pare că avem indicii destul de serioase că această imagine este pur şi simplu creată în Photoshop!!!

Vă prezentăm în acest sens, în traducerea noastră, o analiză tehnică apărută pe blogul theoldcalendarist.blogspot.gr, la care mai adăugăm şi noi o mică observaţie: destul de nepotrivită atitudinea monahului din imagine pentru cineva care aruncă o sticlă incendiară… Acesta are un aer care nu aduce deloc a atitudine încrâncenată, iar poziţia mâinii nu pare a fi deloc încordată precum a uneia care aruncă o astfel de sticlă!

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Grecia, Rezistenţa Ortodoxă, Sfânta Mănăstire Esfigmenu, Sfântul Munte Athos | 1 Comment »

5/18 IULIE 2013: PRIGOANĂ LA MĂNĂSTIREA ESFIGMENU!

Posted by traditiaortodoxa pe Iulie 5, 2013

PENTRU ULTIMILE ŞTIRI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA SITUAŢIEI DE LA MĂNĂSTIREA ESFIGMENU URMĂRIŢI:

ESPHIGMENOU.COM şi TWITTER.COM/ESPHIGMENOU

ŞTIRE DE ULTIMĂ ORĂ: Un monah în vârstă de 85 de ani de la o mănăstire din apropiere (Filotheu) a fost arestat şi reţinut pentru că aducea alimente monahilor esfigmeniţi. Blocada continuă.

IMAGINEA MONAHULUI ARUNCÂND UN COCKTAIL MOLOTOV ESTE TRUCATĂ ÎN PHOTOSHOP!

Această prezentare necesită JavaScript.

~ † ~

ACTUALIZARE 16 / 29 iulie 2013: Poliţia atacă Conacul [centrul administrativ al] Sfintei Mănăstiri Esfigmenu!

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Grecia, Rezistenţa Ortodoxă, Sfânta Mănăstire Esfigmenu, Ştiri | 7 Comments »

Propagandă oficială de tip neo-sovietic la Moscova

Posted by traditiaortodoxa pe Aprilie 16, 2013

moscova-autobuz-stalin

Un autobuz Stalin în transportul în comun al Moscovei.
Politica de stat a regimului neo-sovietic din Rusia zilelor noastre glorifică public – şi pedepseşte prin lege pe oricine s-ar împotrivi – pe unul dintre cei mai mari criminali ai omenirii.

Posted in Actualitate | 1 Comment »

P.S. Acachie Pappas (II) & P.C. Stareţ Methodie de la Esfigmenu

Posted by traditiaortodoxa pe Ianuarie 5, 2012

Cum stilişti??!! Ce va să zică stilişti??!! Sfântul Munte are aşa încă de la începutul începuturilor: să n-aibă episcop, să pomenească pe cine vrea!! Nu-i dator să se-amestece în conducerea Sfântului Munte vreun patriarh!

Părintele Dionisie Igant

A se vedea şi:

Părinţii esfigmeniţi condamnaţi pentru vina de a fi ortodocşi

Scrisoarea Părintelui Savva Esfigmenitul

Este Patriarhatul de Constantinopol centrul Ortodoxiei?

Pilda Sfântului Maxim Mărturisitorul

Sfântul Vasilie cel Mare şi Rezistenţa Ortodoxă

Mişcarea Orthodoxă Tradiţionalistă (‘vechi-calendaristă’) la manifestaţia împotriva Cardului Cetăţeanului de la Athena din 14/27 martie 2011

Posted in Actualitate, Ecleziologie, Grecia, Necenzurate, Rezistenţa Ortodoxă, Sfânta Mănăstire Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Video | Leave a Comment »

Părinţii esfigmeniţi condamnaţi pentru vina de a fi ortodocşi

Posted by traditiaortodoxa pe Octombrie 9, 2011

Calendarul a fost schimbat numai pentru a uşura apropierea de neortodocşi, nicidecum pentru motive astronomice, nici pentru motive de comoditate. Aşa cum Constantinopolul a fost cucerit în secolul XV printr-o poartă mică, lăsată deschisă în zidul cetăţii, putem spune astăzi că tocmai calendarul a fost mica poartă ce a permis forţelor oculte să pună mâna pe patriarhia Constantinopolului. Se ştie astăzi cu certitudine că Meletie Metaxakis care a hotărât schimbarea şi patriarhul Atenagora care a impus-o, aparţineau acestor forţe oculte.

Nu este posibil să relativizăm credinţa. Credinţa noastră nu se discută, ea se mărturiseşte. Ea nu este proprietatea noastră, ea ne-a fost revelată şi este absolută.

Părintele Patric Ranson

Drapelul monahilor în rezistenţă de la Mănăstirea Esfigmenu şi al părinţilor ziloţi

La 6 aprilie 2011 calendar papist, cei trei membrii ai Curţii de Apel din Salonic i-au condamnat din nou pe cei 14 monahi esfigmeniţi dimpreună cu părintele lor stareţ Methodie; de această dată la şase luni de închisoare pentru … „ocupaţie ilegală a mănăstirii”.

În paralel Curtea a validat şi decizia Chinotitei neo-atonite de a expulza monahii esfigmeniţi din mănăstirea lor şi a subliniat obligaţia statului Grec de a pune imediat în aplicare aceste decizii.

În timpul audierii, monahii au refuzat cu fermitate să se supună acestor decizii abuzive: „Murim mai bine-n Sfânta noastră Mănăstire decât s-o părăsim!” au strigat ei atunci.

Prigoana la care sunt supuşi de atâta vreme părinţii esfigmeniţi, de pe urma căreia au fost muceniciţi deja cinci dintre ei, este răspunsul stăpânirii lumii acesteia şi a legii ei strâmbe la refuzul acestor părinţi de a fi părtaşi ereziei ecumenismului, refuz exprimat canonic [1] prin întreruperea comuniunii liturgice [euharistice] cu patriarhia eretică a Constantinopolului şi cu celelalte jurisdicţii oficiale şi prin intrarea sub omoforul unui Sinod Adevărat-Orthodox (adică tradiţionalist sau ‘vechi-calendarist’) [2]; aşadar răspunsul pentru „vina” de a voi şi a fi pur şi simplu ortodocşi.

Legitimitatea patristică şi canonică a atitudinii monahilor esfigmeniţi şi a ziloţilor aghioriţi în general, este argumentată cu precizie şi pe larg în cartea pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson ‘Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol’, carte tradusă şi oferită de redacţia noastră, pe care o recomandăm tuturor celor ce doresc să înţeleagă ce se petrece în vremurile noastre în Muntele Athos.

Despre lipsa fricii de Dumnezeu a Chinotitei neo-atonite nu ne mirăm, cu toată afişarea unei ortodoxii de faţadă, căci vădită este! Îndeajuns să ne uităm la infama condamnare a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), la expulzarea părinţilor din Schitul Sfântului Ilie şi la prigoana pe care o întreţine împreună cu autorităţile de ani de zile asupra monahilor esfigmeniţi, în urma căreia au murit monahi.

Vor aplica acum tiranic autorităţile poliţieneşti din Grecia aceste abuzive decizii, având în vedere uriaşul renume şi autoritatea de care se bucură părinţii de la Mănăstirea Esfigmenu în rândul poporului, dar şi – paradoxal sau nu – în rândul unora dintre conservatorii nou-calendarişti din Grecia?

Doi dintre părinţii muceniciţi în prigoana asupra Sfintei Mănăstiri Esfigmenu

Lupta părinţilor esfigmeniţi precum şi a celorlalţi părinţi ziloţi aghioriţi este pe viaţă şi pe moarte: fie mântuirea veşnică prin păzirea Orthodoxiei întregi, fie moartea veşnică prin trădarea Orthodoxiei; iar păzirea Orthodoxiei în chip deplin este condiţia pentru dobândirea mântuirii veşnice, indiferent de moartea pământească ce li s-ar pregăti.

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Apostazia oficială, Ecleziologie, Ecumenism, Necenzurate, Praxis, Predania Orthodoxiei, Rezistenţa Ortodoxă, Sfânta Mănăstire Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Video, Ştiri | Leave a Comment »

Schismă sau separare? sau ceva despre dezbinările din sânul Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (‘vechi-calendariste’)

Posted by traditiaortodoxa pe Septembrie 18, 2011

Corabia Bisericii, Mănăstirea Hurezi, pridvorul bisericii bolniţă

Erezia este groaznică nu doar fiindcă îi desparte pe eretici de Biserică, ci fiindcă aţâţă la dezbinări şi în sânul nostru, al celor ce păzim Credinţa cea Adevărată. ”

Sfântul Theofan Mărturisitorul

Aceste cuvinte ale Sfântului Theofan Mărturisitorul, rostite în vremea lungii perioade a ereziei iconoclaste, sunt credem lămuritoare pentru căutătorii sinceri ai Adevărului din vremea noastră.

Sfântul Vasilie cel Mare, iarăşi, zugrăvea cu acurateţe trista imagine a Bisericii din vremea sa, vreme în care existau ca şi astăzi mai multe sinoade mărturisind aceiaşi Dreaptă-Credinţă, dar despărţite între ele.

Aşadar disputele şi diviziunile de tipul ‘mateiţi-floriniţi’ sau cele inter-‘florinite’, respectiv inter-‘mateite’, nu sunt ceva nou în istoria Bisericii, iar neînţelegerile dintre Sinoadele Tradiţionaliste nu justifică în nici un fel rămânerea în comuniune cu pseudo-ierarhii eretici, dacă voim ca pentru mântuirea noastră să urmăm calea Părinţilor.

Istoria Bisericii ne oferă mai multe exemple din care putem înţelege că o separare jurisdicţională dintre cei ce păstrează aceeaşi Dreaptă-Credinţă nu este întotdeauna o schismă. Chiar dacă omeneşte ar putea fi vorba despre o schismă între Sinoade – grupurile de ierarhi nefiind în comuniune (nu se pomenesc între ele) – în realitate Dumnezeu nu le socoteşte schismă, căci harul Sfântului Duh lucrează deopotrivă în ele.

Acest adevăr se dovedeşte a fi de neînţeles, atât pentru detractorii Orthodoxiei Tradiţionaliste, cât şi pentru unii dintre cei ce se găsesc în interiorul Mişcării Orthodoxe Tradiţionaliste (‘vechi-calendariste’). Primii, năimiţi ai structurilor oficiale căzute în ereziile ecumenismului şi serghianismului, folosesc retorica unei teorii a pretinsei unităţi de monolit a jurisdicţiilor oficiale (unitate poate, dar nu în Adevăr!), iar ceilalţi, animaţi nu de puţine ori de bune intenţii, ajung să vădească din păcate o lipsă de înţelegere a sobornicităţii, propovăduind exclusivismul jurisdicţional, printr-o retorică a unei pretinse infailibilităţi jurisdicţionale, uitând probabil că nici măcar sfinţii nu sunt infailibili, ci numai Consensul Patristic, învăţătura de credinţă Orthodoxă autentică.

Într-o împrejurare, un mirean venit să ia sfat duhovnicesc de la Cuviosul Părinte cu viaţă sfântă Ieronim al Eghinei, l-a întrebat: „Gheronda, cu cine ţineţi?” Bătrânul i-a răspuns: „Cu toţi.” „Bine, dar aceştia sunt certaţi!”, zise credinciosul; „Nu-i nimic, eu ţin cu toţi” i-a răspuns Avva Ieronim.

Credem că atitudinea Cuviosului Părinte Ieronim este vrednică de urmat, căci cu adevărat ambele grupuri tradiţionaliste ale Greciei şi-au dat sfinţii lor: Ieronim al Eghinei, Maica Myrtidiotissa, Irina de la Oinussa ai ‘floriniţilor’ (toţi sfinţindu-şi vieţile în comuniune cu pururea-pomenitul Arhiepiscop Auxentie); Spiridon al Trimitundei, Moise al Corinthului, Ignatie Betsis, Tarso cea Nebună pentru Hristos ai ‘mateiţilor’ (toţi sfinţindu-şi vieţile în comuniune cu pururea-pomenitul Andreas) – şi i-am numit aici doar pe câţiva dintre ei; (nu-i vom uita nici pe ziloţii aghioriţi isihaşti, despre care vom scrie cu alt prilej). Mărturie ne stau vieţile lor curate de mărturisire Orthodoxă şi de nevoinţă, darurile duhovniceşti de care s-au învrednicit de la Sfântul Duh şi sfintele lor moaşte, rămase nestricate după trecerea lor la Domnul.

Fie ca lupta şi nevoinţele lor să ne fie pildă!

Vă propunem în cele ce urmează, spre exemplificare, un text aparţinând unui teolog şi specialist în istoria Bisericii – nu ştim cărei jurisdicţii aparţinea, probabil Bisericii Orthodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), dacă nu chiar organismului oficial de la Moscova…

Schismă sau separare?
Ivan Vorobiev

Simbolul credinţei ortodoxe spune că Biserica este Una. Potrivit Sfinţilor Părinţi, când unitatea credinţei este ruptă, se petrece schisma. Dar istoria Bisericii ne oferă un număr de cazuri când comuniunea a fost întreruptă între două grupuri ce împărtăşeau aceeaşi credinţă, şi ambele grupuri au avut sfinţi, iar mai apoi s-au reunit [1]. Iată o listă a unor asemenea întâmplări:

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Ecleziologie, Istorie, Recuperări | Leave a Comment »

Synodal Encyclical To the Sacred Clergy and Faithful of the Church of the GOC of Serbia

Posted by traditiaortodoxa pe August 28, 2011

Prot. No. γ-1489

In Athens
August 9/22, 2011

Encyclical

To the Sacred Clergy and Faithful of the Church of the GOC of Serbia

“We must through much tribulation enter into the kingdom of God.” (Acts 14:22)

Beloved Children of the True Church of Christ,

Great tribulation came unto us from the recent self-severance of three clergymen and a group of faithful from the Serbian Church of the GOC, which is in the process of being reestablished, in order to arbitrarily declare their independence and to obtain a bishop of their desire ignoring you their brethren and us their spiritual parents. Great is our anguish because nothing is more sorrowful and distressing than the loss of beloved persons. Firstly, then, let us beseech God that, on the one hand, He grant to our estranged brethren understanding to see the consequences of their actions and sincere repentance; and that, on the other hand, He prevent our grief and sorrow from turning into anger and hate. Would that it never!

We do not know the judgments of God, but as with all evil things, it is certain that God allowed this for our testing, as the Apostle Paul says to the Corinthians, “I hear that there are divisions among you, and in part I believe it. For there must also be factions among you, that those who are approved may be recognized among you” (1 Corinthians 11:18-19). Let us confront this trial with the proper attitude, while remaining steadfast and unwavering in the canonical order. Let us love our brethren who have departed and pray for their return.

What they desired is good. Yet the way that they chose to achieve this was wrong. In Orthodoxy the end does not justify the means. This was the motto of the Jesuits. In Orthodoxy the words of Saint John Chysostom apply: “The good thing is not good if it is not done rightly.” The intention to restore the self-governance of the Serbian Church is good, while the manner of its achievement is evil, when it is accomplished through an unilateral decision of an elite group of clergy and laity that represent none but themselves. In past eras, unilateral and arbitrary decisions led to schisms and anathemas and other ills in the body of the Church of Christ. Let us call to mind two examples from among the many: the arbitrary pronouncement of the Archbishop of Serbia as Patriarch in 1346 and the arbitrary pronouncement of the Autocephalous Church of Greece in 1833. In the first case, the result was that the Church of Serbia was placed under anathema for 20 years; in the second case, the Church of Greece was pronounced schismatic for 17 years. Both of these cases were, however, the result of pressures from political leaders who took advantage of the Church in order to obtain their objectives. Today, we Genuine Orthodox Christians are disengaged from local political powers. Political leaders [today] do not drag along ecclesiastical leaders who create similar situations—which would be a mitigating factor. [Today, such ecclesiastical leaders] are moved by their passions alone.

Citește restul acestei intrări »

Posted in Actualitate, Documente Oficiale Sinodale, English | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: