Sfântul Cosma Etolul – Sa nu ne asemănăm jidovilor, ca să luăm osânda lui Dumnezeu

şi Despre ura pe care o au jidovii faţă de creştini

Sfântul Cosma Etolul

A Doua Venire şi Judecata de Apoi

Acum, fraţii mei, ce semn aşteptăm? N-aşteptăm altul decât să vedem strălucind pe cer Preasfânta Cruce mai mult decât soarele şi Preadulcele nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu să strălucească cu slavă dumnezeiască de şapte ori mai strălucitor decât soarele împreună cu mii şi zeci de mii de îngeri. Şi Domnul să învie lumea întreagă şi cel bun să fie ca îngerul, iar cel rău ca diavolul. Mai întâi copiii diavolului, jidovii, care nu numai că n-au crezut în Hristosul nostru, dar L-au răstignit. Atunci vor vedea acea slavă a Hristosului nostru, vor crede şi se vor închina, dar credinţa aceea nu le va folosi cu nimic. Acum e nevoie de credinţă. De aceea, fraţii mei, întreit fericiţi creştinii care cred acum şi vai de necredincioşi, mai bine ar fi să nu se fi născut pe lume.

Atunci Domnul îi va despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi, aşa cum desparte ciobanul oile de capre, şi-i va pune pe cei drepţi de-a dreapta Lui, iar pe cei păcătoşi de-a stânga Lui, şi va spune drepţilor: „Veniţi blagosloviţii Părintelui meu, de moşteniţi Împărăţia ce este gătită vouă de la întemeierea lumii [Mt. 25, 34], să vă bucuraţi împreună cu îngerii pururea, fiindcă aţi păzit credinţa Mea, aţi păzit poruncile Mele!” Atunci va spune Domnul păcătoşilor care sunt de-a stânga Lui: „Duceţi-vă de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului, şi îngerilor lui [Mt. 25, 41], în iad să ardeţi împreună cu diavolul, tatăl vostru, pururea, fiindcă n-aţi păzit credinţa Mea şi poruncile Mele!” Şi Domnul va deschide un râu de foc ca o mare, ca să arunce în el pe cei necinstitori de Dumnezeu, necredincioşi şi eretici, să ardă în el pururea, iar pe creştinii ortodocşi bine-cinstitori şi drepţi să-i pună în Rai să se bucure pururea.

Sfântul Athanasie de Paros – Istorisire adevărată despre tulburările din Sfântul Munte Athos (I)

sau
Despre Mişcarea Colivaşilor
carte publicată de
Ieromonahul Theodorit Aghioritul,
Athena, 1988

– Note de lectură –

În vremuri asemeni celor de azi, – scrie Părintele Theodorit în predoslovia sa – cărţi precum aceasta lasă cititorul nepăsător. Contemporanul nostru reacţionează, chiar fără voia sa, în chip mecanic, împotriva a tot ce a fost transmis şi mai ales împotriva a tot ce vine din sfinţenia trecutului.

Însă, spre marea noastră bucurie, vor fi mereu suflete însetate de tot ce este adevărat, autentic, neîntinat, de tot ceea ce a fost predanisit până la noi, cu suferinţe şi jertfe. Numai acestor suflete dăruim cartea de faţă, pentru a le întări în lupta lor. Rugăciunile sfinţilor şi ale mucenicilor să îi ajute să ducă mai departe lupta de a lăsa moştenire adevărul întreg, neştirbit şi neîntinat.

În Ortodoxie şi mai ales în cultul său (liturgic) nimic nu este separat, de sine stătător. Micile lumânări pe care le aprindem, semnul Sfintei Cruci pe care-l facem, lungile privegheri la mănăstire cu metanierul în mână, Polieleul, toate s-au sfinţit în practica Bisericii noastre care aduce sufletului evlavios, mădular al ei, o bucurie tainică de nespus.

Unor astfel de teme, legate de Tradiţia Apostolească şi de viaţa liturgică a Ortodoxiei, îi este închinată lucrarea Sfântului Athanasie de Paros, acest mare colivaş al veacului al XVIII-lea.