Predica Patriarhului Ierusalimului Diodor I, la Vecernia praznicului Sfinţilor Ciprian şi Iustina, Fili, 2/15 octombrie 1989

Preafericitul Părinte Patriarh Diodor, trecut între timp la Domnul, a ajuns ţinta calomniilor şi nedreptăţilor Patriarhiei de Constantinopol şi acoliţilor acesteia, datorită poziţiei sale faţă de mişcarea de Rezistenţă împotriva ecumenismului şi schimbării calendarului bisericesc. Acestea s-au petrecut mai intens după vizita pe care a făcut-o Mitropolitului Chiprian, întâistătătorul Sfântului Sinod în Rezistenţă (al vechi calendariştilor greci), cu ocazia hramului Sfintei Mănăstiri a Sfinţilor Ciprian şi Iustina, din Fili, Grecia, în anul 1989. În timpul acestei vizite, Patriarhul Diodor s-a adresat marii mulţimi de credincioşi prezenţi la priveghere [foto]. Cuvintele sale sunt nu doar o preţioasa încurajare pentru noi, ci şi o mărturie a puterii sale de a se ridica deasupra politicii ieftine bisericeşti şi de a-i sprijini pe toţi cei ce, ca şi el, lucrează la păstrarea moştenirii Sfintei noastre Ortodoxii, înfruntând ecumenismul şi apostazia. Iată cuvântul său:

Înalt Preasfinţite Mitropolit Chiprian, Preasfinţiţi ierarhi ai Bisericii din Rezistenţă, iubiţi fii în Hristos:

Faptul că mă aflu în acest loc sfânt, la prăznuirea hramului Sfinţilor Ciprian şi Iustina, îmi prilejuieşte o bucurie şi o emoţie deosebite. Bucuria şi emoţia mea sunt deosebite deoarece mă găsesc în mijlocul ierarhilor şi preoţilor care, în decursul ultimului deceniu, au răspândit lumina Ortodoxiei pe aproape toate continentele: Europa, Africa, America şi oriunde există prilejul de a vesti Biserica Ortodoxă. Datorită strădaniei mitropolitului Chiprian şi ale episcopilor săi, glasul Ortodoxiei a ajuns în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

Dragii mei creştini, am sosit aici în urmă cu câteva zile din motive personale şi datorită unor chestiuni privitoare la Patriarhie. De aceea, am considerat de datoria mea să vin astăzi să prăznuiesc împreună cu voi şi să-l felicit pe mitropolitul Chiprian de ziua numelui.

Cunoaşteţi, cu siguranţă, situaţia de astăzi din Ierusalim. Ierusalimul se luptă. Ierusalimul este Biserica de unde au fost trimişi Sfinţii Apostoli să propovăduiască Evanghelia Domnului nostru la toată lumea. Ea este mama Bisericilor, care are ca datorie sfântă să păstreze învăţătura ortodoxă, primită de la Domnul într-o formă curată şi nestricată. După cum ştiţi, este singura Biserică care se poate lăuda întru Domnul, că a fost clădită de Întemeietorul credinţei noastre. El a săvârşit prima Liturghie în Ierusalim la Cina Cea de Taină. El i-a sfinţit pământul prin prezenţa Sa. El a mântuit omul prin predicile Sale în împrejurimile Ierusalimului, şi prin moartea Sa pe Cruce a curăţit lumea de păcatul lui Adam. Totuşi, Sfintele Locuri sunt întotdeauna în mijlocul prigoanelor. De aproape 2000 de ani Biserica Ierusalimului se luptă să păstreze curate învăţăturile şi predaniile Ortodoxiei, să urmeze canoanele Bisericii şi să menţină învăţăturile pe care le-am primit de la Hristos şi de la Apostoli.

Mişcarea ecumenistă, cu dialogurile ei – al cărei singur scop este să distrugă Biserica noastră – caută astăzi să supună Ortodoxia la comenzile papismului şi ale ecumenismului. Ea lucrează de mulţi ani la distrugerea Ortodoxiei în Ţara Sfântă. Dar Sfântul Mormânt si Dumnezeu – care a apărat Biserica Ierusalimului în faţa atâtor pericole, timp de secole – a salvat Ortodoxia din orice pericol. Niciodată Ierusalimul n-a cunoscut, în timpul istoriei sale creştine de 2000 de ani, o dominaţie sau un cuceritor permanent. S-au succedat satrapi, regi şi guvernatori. Dar toţi aceştia au trecut si au rămas doar o mie de călugări greci ortodocşi care au rolul de păzitori întru trezvie ai sfintei noastre moşteniri.

Este regretabil că acum, oficial, pentru a nu afecta unitatea Bisericii Ortodoxe, Ierusalimul a urmat celelalte Biserici prin participarea la dialogurile ecumeniste, totuşi fără a fi influenţată sau dominată în vreun fel. Cu toate acestea, prezenţa Ierusalimului a dat ocazia unor anumite grupuri să accentueze faptul că Patriarhia Ierusalimului a fost, de asemenea, participantă. Ceea ce am observat cu tristeţe este exploatarea de temut a acestor dialoguri de către eretici. Ei asaltează pe credincioşii noştri, încercând să-i convertească prin orice mijloace. Ei produc fotografii înfăţişându-l pe papă împreună cu patriarhii şi episcopii noştri şi pretind că unirea a fost deja realizată: «Nu-i ascultaţi pe episcopii voştri. Unirea s-a făcut deja, iar Biserica Ortodoxă s-a unit cu Biserica Romano-catolică» – unire, poate, în sensul în care o înţeleg ecumeniştii: supunere.

Am cugetat la responsabilităţile noastre faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de Ortodoxie, faţă de însăşi Istoria şi faţă de dreptul nostru tradiţional la Sfintele Locuri. Şi, prin luminarea lui Dumnezeu, am hotărât să încetăm orice dialog între Patriarhie şi bisericile heterodoxe, deoarece, după mulţi ani de legătură, n-a apărut nici un rezultat. Am anunţat decizia noastră Bisericilor-surori. Şi suntem obligaţi se respectăm această decizie şi să continuăm, cât de departe posibil, până ce şi celelalte Biserici Ortodoxe recunosc, în faţa lui Dumnezeu, răspunderile lor faţă de Ortodoxie şi faţă de istorie şi încetează orice contact cu heterodocşii.

După cum ştiţi, Patriarhia Ierusalimului urmează vechiul calendar tradiţional. Nu s-a schimbat niciodată, şi nu se va schimba niciodată cât de puţin în canoanele şi învăţăturile Bisericii noastre. Le va păstra cu orice preţ. Vom trudi, chiar ne vom sacrifica să le păstrăm. Ameninţările care sunt îndreptate zilnic asupra noastră şi acţiunile opozanţilor noştri nu ne sperie. Vom rămâne păzitori neclintiţi, credincioşi învăţăturilor Bisericii.

Mulţumesc Înalt Preasfinţitului Mitropolit şi mă rog ca Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Ciprian, să-i dea putere, sănătate şi răbdare pentru a-şi purta crucea, întru Slava Ortodoxiei. Vă dau tuturor binecuvântarea Sfântului Mormânt, a Golgotei şi a Sfintei Peşteri şi mă rog, de asemenea, ca Dumnezeu să vă întărească, să vă păzească şi să va statornicească în Credinţa Părinţilor noştri. La mulţi ani!

traducere după revista Orthodox Tradition, Etna, California.

Patriarhul Diodor I al Ierusalimului în vizită la Fili, alături de Mitropolitul Chiprian,
întâistătătorul Sfântului Sinod în Rezistenţă (al vechi calendariştilor greci), ianuarie 1990.

Patriarhul Diodor al Ierusalimului a întreţinut de asemenea vii legături cu Î.P.S. Hrisostom Kiousis, Arhiepiscop al Athenei, întâistătătorul celui mai puternic sinod vechi-calendarist grec:

Scrisoare patriarhală adresată Î.P.S. Arhiepiscopului Hrisostom Kiousis de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului, datată ianuarie 1989

Telegramă datată 12.05.1990 adresată Î.P.S. Arhiepiscopului Hrisostom Kiousis de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului

______
NOTĂ:

Din nefericire, crezul Patriarhului Diodor nu s-a putut împlini; astăzi Patriarhia Ierusalimului este condusă de forţe obscure, ostile tradiţionalismului, iar implicarea sa în ecumenism continuă. (pentru mai multe amănunte aici).

Vom reveni pe larg cu amanunte despre prigoana la care a fost supus pe nedrept Patriarhul Diodor de către Patriarhia de Constantinopol şi acoliţii acesteia, care au ajuns până într-acolo încât au întrerupt comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului în vremea cât Patriarhul Diodor a cârmuit-o. Şi nu e de mirare că au procedat aşa, de vreme ce comuniunea Constantinopolului cu Vaticanul este una de facto, după cum se poate vedea public şi pe site-ul oficial al patriarhiei fanarului.