Testamentul Duhovnicesc al Arhiepiscopului Antonie al Los Angelesului

sau Predania Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR)

Vlădica Antonie al Los Angelesului, părinte duhovnicesc şi stâlp al vechii linii a ROCOR-ului

24 noiembrie/7 decembrie 1995
Sfânta Muceniţă Ecaterina

Domnul ne-a dat să trăim într-o vreme din-cale-afară de grea, cum n-a fost nicicând alta în istoria Bisericii Ruse. De aceea într-un testament omul vorbeşte de lucrurile cele mai importante. Când un organism viu este pe moarte, toate gândurile sunt aţintite asupra sforţării de a supravieţui. La fel şi noi. În vremurile noastre de apostazie făţişă de la Dumnezeu şi Adevăr, trebuie să căutăm două lucruri: cum să păstrăm credinţa faţă de Adevăratul Dumnezeu şi cum să ne mântuim sufletele.

1. Potrivit multor sfinte canoane, toţi aşa-zişii episcopi, arhiepiscopi şi mitropoliţi ai Patriarhiei Moscovei, fiind agenţi KGB, sunt apostaţi de la Hristos. Canonul Apostolic 62 îi lipseşte de rangurile ierarhice, iar dacă aceştia se pocăiesc, ei vor fi primiţi ca mireni şi nu mai pot fi hirotoniţi. Hotărâri asemănătoare se găsesc în numeroase rânduieli canonice (24 la număr). Din toate acestea vedem că Dumnezeieştile Canoane nu îngăduiesc Dumnezeieştile Daruri la apostaţi – agenţi KGB.

Tot aşa mărturiseşte şi Sfântul Patriarh Mucenic Tihon în epistolia sa prin care anatemizează puterea sovietică; fericitul mitropolit Antonie (Hrapoviţki) face la fel când osândeşte Declaraţia mitropolitului Serghie (Stragoroski), întocmai ca mitropolitul Anastasie (Gribanovski) în testamentul său.

Ascultaţi cuvintele Sfântului Patriarh Tihon ce ne stau înainte, rostite de îndată după anatemizarea puterii sovietice luptătoare-de-Dumnezeu: „Vă poruncesc, fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, să nu vă alăturaţi în nici un chip acestor vrăjmaşi ai omenirii.”

Cuvintele sale s-au dovedit a fi prooroceşti… Cât de groaznic au fost pedepsiţi credincioşii de către comunismul pe care mulţi dintre ei l-au sprijinit.

În scrisoarea sa către mitropolitul Serghie, fericitul mitropolit Antonie numeşte declaraţia [lui Serghie] o trădare. Iar în acea vreme (1927) episcopii, arhiepiscopii şi mitropoliţii Moscovei nu deveniseră încă agenţi KGB. Scopul principal al KGB-ului era „eradicarea religiei”. Aceasta face ca activităţile episcopilor, arhiepiscopilor şi mitropoliţilor Patriarhiei Moscovei să fie cu mai mult mai rele decât trădarea.

În testamentul său, mitropolitul Anastasie a spus: „Cât despre Patriarhia Moscovei şi episcopii, arhiepiscopii şi mitropoliţii ei, Biserica Rusă din Afara Graniţelor nu tebuie să aibă nici o legătură canonică, de rugăciune, ori nici chiar simple legături de zi cu zi, lăsându-i totodată în seama judecăţii Soborului unei viitoare Biserici Ruse libere.”

Aceste cuvinte întăresc cea dintâi şi mereu repetata osândire a Patriarhiei Moscovei de către Biserica Rusă din Afara Graniţelor. După cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3:10).

Vlădica Antonie de Los Angeles dimpreună cu Vlădica Averchie de Jordanville

2. Domnul nostru ne-a hărăzit unei mari binecuvântări: să fim mădulare ale Sfintei Biserici Ortodoxe, căci doar aici putem dobândi mântuirea, dacă nu pierdem vremea pregătirii noastre pentru veşnicie.

Ca să nu pierdem această vreme a mântuirii, să ne întoarcem la povăţuirile Cuvântului lui Dumnezeu, la pildele Evangheliei, la rugăciunile şi cântările bisericeşti, ce ne învaţă că mintea noastră este plină de nimicuri şi griji fără de folos, PE CARE NI LE DĂ VRĂŞMAŞUL MÂNTUIRII NOASTRE. Iară nouă, în lipsa noastră de trezvie, ne place să credem că sunt propriile noastre gânduri nevinovate şi plăcute. Având mintea abătută de la Dumnezeu, vrăjmaşul începe să aducă gânduri păcătoase şi dorinţe împotriva cărora ne este foarte greu să ne împotrivim. PENTRU A IZBÂNDI ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA PĂCATULUI, TREBUIEŞTE SĂ ÎNLOCUIM GÂNDURILE PĂCĂTOASE CU RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ A LUI IISUS. [Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul].

Toţi sfinţii au făcut aceasta pentru a ajunge la sfinţenie. Nu există nici o altă cale. Sfinţii cei mari din vremurile vechi, ca şi Sfântul Părinte Serafim de Sarov, Sfântul Ioann de Kronştadt, Sfântul Părinte Paisie Velicicovski şi marii Stareţi de la Optina, toţi dau mărturie pentru aceasta.

Această rugăciune mântuieşte şi e rodnică numai dacă este făcută cu răbdare şi smerenie, nu pentru plăcere şi slavă deşartă, ci mai degrabă pentru slobozirea de păcate şi ea cere foarte mult timp.

Domnul nostru Cel Atotmilostiv Iisus Hristos, să ne dăruiască mântuirea veşnică pentru rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria şi ale tuturor Sfinţilor! Amin.

(Semnat:)
Arhiepiscop Antonie de Los Angeles

24 noiembrie / 7 decembrie 1995
Sfânta Muceniţă Ecaterina

Vezi şi: Chipuri Vlădiceşti (VII) – Vlădica Antonie al Los Angelesului (foto)