CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE PREA SFÂNTA NĂSCĂTOAREA DE DUMNEZEU, LA SPOVEDANIA PĂCĂTOSULUI

Redacţia noastră vă oferă textul Canonului de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la spovedania păcătosului, rânduială ce se citeşte înaintea tainei sfintei spovedanii. Deşi această rânduială este pentru toată lumea şi se găseşte în cărţile de rugăciuni Greceşti şi Ruseşti, nu ştim de ce lipseşte din cărţile de rugăciuni Româneşti, găsindu-se numai în Molitfelnic, ca şi cum ar privi numai pe preoţi sau ierarhi, iar nu pe orice creştin ce vine la mărturisirea păcatelor sale…

Facerea lui Eftimie monahului Sigghell. Glas 6.

Peasna 1

Irmos: Ca pe uscat umblând Israil…

Cum voi plânge viaţa mea cea spurcată şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi, Stăpână? Şi ce voi vesti ţie, Curată? Nu mă dumiresc şi mă tem; ci ajută-mi mie.

De unde voi începe a spune greşelile mele cele viclene şi cumplite eu, ticălosul? Vai mie, ce voi fi de acum? Ci Stăpână, şi spre mine mai înainte de sfârşit milostiveşte-te.

Umblând prin toate căile păcatelor, nicidecum n-am aflat cărarea cea mântuitoare, prea Curată; ci alerg către tine, ceea ce eşti bună, nu mă trece pe mine cel ce din suflet mă căiesc.

La ceasul morţii pururea gândesc cu totul, prea Curată, şi la judecata cea înfricoşată, iar de obiceiul răutăţilor mă amăgesc prea cumplit; ci ajută-mi mie.

Stricătorul al celor bune acum văzându-mă pe mine, că sunt gol de dumnezeieştile fapte bune, înstrăinat şi depărtat de la Dumnezeu, se porneşte ca să mă înghită, Stăpână, apucă înainte.

Peasna a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu…

Sufletul mi-am spurcat urât, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, cu nemăsurate greşeli eu ticălosul şi unde de acum mă voi duce, cu deznădăjduirea cuprins fiind cu totul?

Pe cel după chip, Curată, l-am spurcat, vai, mie, cu gândul cel măreţ eu ticălosul: şi unde de acum înainte mă voi duce? Ci sârguieşte, Fecioară, ajută-mi mie.

Nicidecum nu este între oameni, nici s-a născut în lume, care a lucrat cele fărădelege a cumplitei necuraţii, precum eu, ceea ce eşti bună, pentru că am spurcat dumnezeiescul Botez.

La sfârşitul relelor am ajuns, prea Curată Fecioară, tu îmi ajută degrab; pentru că cerul şi pământul strigă cu amar asupra necuvioşiilor faptelor mele cele nemăsurate.

Peasna a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea…

Cetele îngereşti şi oştile, puterile cereşti se spăimântează de stăpânirea Fiului tău, Curată, iar eu acum deznădăjduindu-mă, mă cuprind de nesfială.

Miratu-s-a tot pământul şi s-a spăimântat, văzându-mă pe mine cumplit şi cu vicleşug lucrând cele necuviincioase şi de multă milostivirea Fiului tău s-a minunat.

Biserica trupului meu rău o am spurcat, cum şi biserica Domnului, întru care oamenii tremurând intră, iar eu curvarul, vai, mie, cu obrăznicie intru.

Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi străin pe mine, cel ce cu totul m-am înstrăinat de acoperământul Fiului tău şi m-am făcut nevrednic; ci spală-mă pe mine de spurcăciunea greşelilor mele.

Peasna a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea ta, Bunule…

Adam a călcat o poruncă a Fiului tău, Fecioară şi izgonirii s-a supus; dar eu cum voi plânge adâncul greşelilor mele, cel ce m-am lepădat de Dumnezeu şi sunt călcător legii Lui?

Stricătorul de demult arătându-se, şi ucigătorul fratelui său Cain, cel mai întâi a fost blestemat de la Dumnezeu, iar ce voi face eu cel cu totul îndrăzneţ? Căci ucigându-mi sufletul, acum nu mă ruşinez.

Pe Isaav cel cumplit l-am râvnit cu îmbuibarea pântecelui şi cu dezmierdarea, sufletul şi trupul mi-am spurcat cu beţia, şi cu necurăţia mi-am pângărit viaţa mea şi cine de acum nu mă va plânge pe mine ticălosul?

Cu dumnezeiască strălucirea ta, ceea ce eşti bună, vindecă patimile sufletului meu, cele ce mi-au semănat mie stricătorul şi mă izbăveşte de robia lui cea amară; că râde, văzându-mă acum pe mine fără de apărare.

Peasna a 6-a

Irmos: Mana Vieţii…

Viaţa mea este desfrânată, sufletul meu spurcat şi traiul cu totul ticălos şi tot trupul meu întru răutăţi cumplit l-am înnoroit; pentru aceea sârguieşte-te, Fecioară, şi-mi ajută.

Sfârşitul a sosit şi nu pot răbda, ceea ce eşti bună, cunoştinţa mă vădeşte; pentru că îmi pune înainte faptele cele rele şi viaţă nestatornică şi mă tem de judecata Fiului tău, Curată.

Pe trupul meu cel orbit cu adevărat îl aşteaptă râu de foc înfricoşat şi nestins şi viermele neadormit; ci izbăveşte-mă de acestea cu rugăciunile tale, prea Curată.

Cu cutremur sunt cuprins şi mă tem, ceea ce eşti bună, de meşteşugurile vicleanului; că mai înainte de sfârşit scrâşneşte cu dinţii asupra mea stricătorul, care mă ţine ca pe un rob şi gol de fapte bune.

Peasna a 7-a

Irmos: Dătător de rouă cuptorul…

De şapte ori mi-a aprins mie văpaia patimilor amăgitorul şi cu preacurviile inima mea cu totul o omoară; ci adapă-mă cu curgerile lacrimilor mele, Maica lui Dumnezeu, şi să nu mă lepezi pe mine.

Nu mă lăsa, Stăpână, pe mine, care mă sugrum cu prăpastia greşelilor mele; că văzându-mă pe mine în deznădăjduire, râde întru tot vicleanul vrăjmaş; dar tu cu mâna ta cea tare înviază-mă.

Înfricoşată este judecata, ticăloase suflete al meu şi nesimţitorule, şi munca fără de sfârşit şi groaznică; dar acum cazi la Maica judecătorului tău şi Dumnezeu şi de ce te-ai deznădăjduit pe sineţi?

Spre tine, Stăpână, toată nădejdea mea o am pus eu curvarul; să nu întorci acum faţa ta de la mine, nici să încui îndurările tale, iubitoare de oameni, Maica lui Dumnezeu; ci ajută-mi mie.

M-am întunecat, cea cu totul prea Curată, eu ticălosul cu mulţimea nemăsuratelor mele răutăţi şi m-am schimbat cu ochiul sufletului şi cu mintea. Pentru aceea, cu razele luminii tale bagă-mă degrab întru dulceaţa nepătimirii.

Peasna a 8-a

Irmos: Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor…

Ceea ce ai născut pe Unul Dumnezeu din Treime şi în braţe L-ai purtat, Maică Fecioară, stinge cuptorul patimilor cel cu foc aprins şi cu curăţirile lacrimilor spală sufletul meu.

De venirea morţii mă înfricoşez, iar de judecata aceea nicicum nu mă tem şi a lucra cele rele nu încetez. Miluieşte-mă, ceea ce eşti cu totul prea Curată şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale mai înainte de sfârşit.

Dăruieşte-mi suspinuri netăcute, Stăpână şl izvor de lacrimi, ca să-mi speli greşelile mele cele multe şi rănile cele nevindecate, ca să dobândesc viaţa cea veşnică.

Mulţimea răutăţilor mele o am mărturisit ţie, că am mâniat, Stăpână, ca nimeni în lume altul, pe Dumnezeu, Fiul tău şi Domnul; deci, cu Acesta împacă-mă degrab cu rugăciunile tale.

Nu mă pune, Stăpâne, în ceasul judecăţii cu cel osândiţi, Cel ce eşti din fire îndurat; ci cu rugăciunile Maicii Tale miluieşte-mă şi cu oile Tale cele de-a dreapta mă împreunează.

Peasna a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor…

Iată, mă apropii către tine, ceea ce eşti cu totul prea Curată, cu frică multă şi cu dragoste, ştiind puterea rugăciunii tale celei multe eu robul tău; că prea mult poate, o, ceea ce eşti întru tot binecuvântată, rugăciunea Maicii către Fiul, că se pleacă cu îndurările.

Pune înainte cetele Arhanghelilor şi mulţimea oştirilor celor de sus şi pe Mergătorul Înainte şi soborul Apostolilor, pe prooroci, pe mucenici, pe cuvioşi şi pe sfinţii sfinţiţi mucenici şi fă rugăciune pentru mine, Curată, către Dumnezeu.

Şi acum să aflu ajutorul tău, Curată, şi atunci când va ieşi sufletul meu, izbăvindu-mă degrab de la demoni, izbăveşte-mă de tirania lor, ceea ce eşti cu totul prea Curată şi nu mă lăsa, o, bună, ca să mă dau lor.

Aştept pe Judecătorul cel îndurat şi Iubitor de oameni, pe Fiul tău, Curată, nu mă trece cu vederea; ci fă-L pe dânsul mie lesne împăcat, ca să mă pună pe mine atunci de-a dreapta prea curatului divanului său, că spre tine am nădăjduit, ceea ce eşti întru tot lăudată.

Începătoriile, Arhanghelii, Domniile şi Serafimii, Puterile, Stăpâniile, Îngerii, Scaunele cu Heruvimii cei cu ochi mulţi, acum prea proslăvită naşterea ta cinstindu-o, pe tine, Maica lui Dumnezeu, cu bună cucernicie pururea te slăvesc.

Apoi, Cuvine-se cu adevărat si te fericim…

Şi îndată: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

EVANGHELIA

Din sfânta Evanghelie de la Marcu citire:

Zis-a Domnul ucenicilor săi: aveţi credinţa lui Dumnezeu. Că adică zic vouă: că cel ce ar zice muntelui acestuia ridică-te şi te aruncă în mare şi nu se va îndoi întru inima sa, ci va crede că ce va zice va fi; fi-va lui orice va zice. Pentru aceea zic vouă: Toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că veţi lua şi va fi vouă. Şi când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva; ca şi Părintele vostru cel din ceruri să ierte vouă greşelile voastre. Că de nu veţi ierta voi, nici Părintele vostru cel din ceruri nu va ierta vouă greşelile voastre.

Deci: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Doamne miluieşte. (de 3 ori)

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…

Şi pentru ca să se ierte lui toată greşeala cea de voie şi fără de voie.

Vosglas: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm…

Şi rugăciunea cuviosului părintelui nostru Ioann Damaschin.

Domnului să ne rugăm.

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce unul ai putere a ierta păcatele, ca un bun şi Iubitor de oameni, treci cu vederea toate greşelile cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele de voie şi fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul şi cu gândul şi învredniceşte pe robul Tău, fără de osândă să se împărtăşească cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele şi nemuritoarele Tale taine, nu spre greutate, nici spre muncă, nici spre adăugirea păcatelor; ci spre sfinţirea, spre luminarea, spre curăţirea, spre întărirea, spre încredinţarea vieţii veşnice şi a cereştii împărăţiei Tale, spre zid şi ajutor şi spre gonirea a tot potrivnicului, spre curăţirea greşelilor lui şi spre slava stăpânirii Tale; pentru rugăciunile preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, ale cinstitelor cereştilor celor înţelegătoare, nematerialnice şi fără de trupuri puteri şi ale tuturor sfinţilor, care din veci bine au plăcut Ţie. Amin.